Judecata. Sesizarea instanţei. Extinderea procesului penal şi cu privire la infracţiunea de viol, pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală. Lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate. Nulitate
| Comentarii |
|
Imprejurarea că inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la una din infracţiunile pentru care a fost cercetat, nu constituie un impediment în calea extinderii procesului penal, cu condiţia ca punerea în mişcare a acţiunii penale să fie dispusă la solicitarea părţii vătămate, în cazul infracţiunilor cercetate la plângerea prealabilă.
(Decizia nr. 1347 din 22 iulie 2002 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1987 din 8.11.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D.l. la 15 zile închisoare.
în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) din Codul penal, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 15 zile închisoare.
în baza art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) din Codul penal, a mai fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii de 1.000.000 lei.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. e) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
A fost obligat inculpatul la 305.975 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Praf. Dr. Bagdasar" şi la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă I.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In seara de 27.03.2001, după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 23,00, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate I.L., pe care o cunoştea de mai mult timp.
Partea vătămată i-a deschis uşa inculpatului şi l-a invitat în locuinţă. La scurt timp, inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a înnopta în locuinţa părţii vătămate, însă aceasta a refuzat, cerându-i să plece. Inculpatul nu a dat curs acestei solicitări şi a mers în dormitor, unde s-a dezbrăcat complet.
Observând acest lucru, partea vătămată i-a cerut, din nou, insistent, inculpatului să părăsească locuinţa, oferindu-se chiar să cheme un taxi. Inculpatul a refuzat, motivând că nu are bani asupra sa, astfel că partea vătămată i-a propus acestuia să telefoneze martorilor B.E. şi R.M. pentru a-l conduce cu maşina lor, lucru pe care, de altfel, l-a şi făcut.
Intre timp inculpatul s-a îmbrăcat, după care a mers in hol pentru a se incalţa in momentul în care partea vătămată a venit în hol, inculpatul a lovit-o cu o bata în continuare, inculpatul, având asupra sa o foarfecă, s-a apropiat de partea vătămată cerându-i să se dezbrace pentru a întreţine relaţii sexuale, însă, faţă de refuzul acesteia, inculpatul i-a tras treningul, cu care era îmbrăcată partea vătămată, până la genunchi.
Datorită intervenţiei martorilor R.M. şi B.E., partea vătămată a reuşit să plece din locuinţă.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală, în ce priveşte tentativa la infracţiunea de viol.
Prin Decizia penală nr. 771/A din 8.05.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală, s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală criticată şi, rejudecând:
în baza art. 334 din Codul de procedură penală, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice, din art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal, în art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal.
în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) din Codul penal, a condamnat pe inculpatul D.l. la 15 zile închisoare.
A contopit cele două pedepse de câte 15 zile închisoare şi a dispus executarea pedepsei rezultante de 15 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Pentru a decide astfel, tribunalul reţine că susţinerile inculpatului din apel nu sunt fondate, deoarece, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă vinovăţia sa în săvârşirea faptei prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal.
Insă, examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul a constatat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut săvârşirea de către inculpat, în concurs, a unei tentative la infracţiunea de viol şi lovire sau alte violenţe, această din urmă infracţiune absorbindu-se în conţinutul simplu al infracţiunii de viol, instanţa urmând ca, la individualizarea pedepsei, să aibă în vedere aceste vătămări.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.I., invocând ca motive de casare prevederile art. 3859 pct. 9, pct. 19 şi pct. 171 din Codul de procedură penală, solicitând, în principal, achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art. 81 din Codul penal.
Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni în concurs: de violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. 2 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal, dispunându-se, în acelaşi timp, prin rechizitoriul parchetului, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, cu privire la infracţiunea de tentativă de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu motivarea că, din probele dosarului, nu reiese cu certitudine intenţia inculpatului de a constrânge partea vătămată în scopul de a întreţine relaţii sexuale.
La judecarea în fond a cauzei, procurorul de şedinţă a solicitat extinderea procesului penal, cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de tentativă de viol, cerere la care apărătorul s-a opus, cu motivarea că parchetul s-a pronunţat asupra acestei infracţiuni, dispunând scoaterea de sub urmărire penală.
Instanţa a admis cererea formulată, cu privire la care procurorul a declarat că pune în mişcare acţiunea penală, însă fără să ceară şi trimiterea în judecată a acestuia pentru tentativa la infracţiunea de viol pusă în discuţie, încălcându-se astfel dispoziţiile legale cu privire la sesizarea instanţei, care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală (punerea în mişcare a acţiunii penale este o măsură care se ia şi în prima fază a procesului penal, respectiv faza de urmărire penală, însă învestirea instanţei se face prin dispozitivul actului de inculpare, potrivit dispoziţiilor art. 262 şi 264 lit. b) din Codul de procedură penală).
împrejurarea că prin rechizitoriu inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, cu privire la una din infracţiunile pentru care a fost cercetat, nu constituie un impediment în calea extinderii procesului penal de către instanţă şi, apoi, a punerii în mişcare a acţiunii penale şi pentru acea faptă, precum şi a trimiterii, din nou, în judecată, dacă din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea ei.
Dacă însă, în cursul judecăţii, procurorul a cerut extinderea procesului penal împotriva inculpatului şi cu privire la alte fapte şi, apoi, după ce instanţa a admis cererea, a declarat că pune în mişcare acţiunea penală şi trimiterea în judecată referitor la alte fapte, conform art. 336 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată este obligată să pună în vedere inculpatului faptele noi ce i se impută şi să-i atragă atenţia că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecării, pentru a-şi pregăti apărarea.
în speţă, instanţa a dat cuvântul în fond, nesocotind acest drept al inculpatului, astfel că, şi sub acest aspect, hotărârea este casabilă.
Mai reţine Curtea faptul că, în cauzele privitoare la infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate, instanţa nu poate extinde procesul penal, în lipsa acestei plângeri.
în speţa în discuţie, s-a dispus de procuror scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracţiunea de tentativă de viol, ce se cercetează la plângerea prealabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul penal. în raport de aceste prevederi imperative ale legii, instanţa avea obligaţia să întrebe partea vătămată dacă înţelege să-şi menţină sau nu plângerea faţă de inculpat pentru această faptă, încălcându-se dispoziţiile legale cu privire la sesizarea instanţei, care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, Curtea a admis recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, a casat în întregime ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.
