Plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Verificarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
Instanţa verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei.
Instanţa admite plângerea şi desfiinţează ordonanţa de netrimitere în judecată, dacă din probele administrate rezultă un prejudiciu cert pentru persoana juridică parte vătămată, provocat prin mijloace care au ocolit în mod vădit dispoziţiile legale.
(Decizia nr. 362 din 27 februarie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1094 din 21.11.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC "T." SRL împotriva Ordonanţei nr. 43 din 8.11.2000, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, confirmată prin Ordonanţa nr. 16903/3327/2001 din 8.02.2002, emisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că, la data de 8.04.1999, între SC "T." SRL, reprezentată prin directorul general F.A., şi SC "C." SRL, reprezentată prin învinuitul P.A., a intervenit Contractul nr. 321 şi Actul adiţional nr. 1 din 27.04.1999, în scopul valorificării unui număr de 26 bonuri de compensare energie electrică, convenţie la a cărei încheiere părţile au consimţit în mod valabil, neexistând din partea învinuitului intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate.
învinuitul nu a desfăşurat cu intenţie o activitate de inducere în eroare a părţii vătămate nici pe parcursul executării respectivului contract, acesta achitând părţii vătămate o parte din preţ, respectiv 725.000.000 lei, neplata diferenţei datorându-se unor cauze independente de voinţa sa, în speţă neonorarea obligaţiilor asumate de către numitul M.T.
în contextul reţinut mai sus, s-a constatat că neexecutarea de către învinuitul P.A. a obligaţiilor asumate prin contract dă naştere unui litigiu între părţi, fapta sus-numitului neavând caracter penal.
împrejurarea că învinuitul P.A. a garantat plata contravalorii celor 26 bonuri de compensare energie electrică cu un număr de 4 bilete la ordin în valoare totală de 2.082.605.881 lei, neavalizate de bancă, nu constituie infracţiunea de înşelăciune, întrucât celor 4 bilete la ordin le lipseşte una din menţiunile obligatorii cerute de art. 105 alin. 3 din Legea nr. 58/1934, şi anume nu este indicat locul plăţii, condiţie de formă absolut necesară validării respectivelor înscrisuri. în consecinţă, emiterea unui bilet la ordin în care nu se indică banca drept loc al plăţii nu are aptitudinea de a induce în eroare cealaltă parte contractantă.
Pe de altă parte, numitul F.A. a primit cele 4 bilete la ordin şi a încunoştinţat pe învinuitul P.A. despre faptul că le va depune la bancă, iar acesta din urmă i-a comunicat că nu are disponibil în cont, fapt ce l-a determinat pe F.A. să nu procedeze la valorificarea biletelor la ordin.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC "T." SRL, solicitând, pe fond, admiterea plângerii împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
în motivarea recursului s-a arătat că probele administrate în dosarul cauzei în faza de urmărire penală dovedesc cu prisosinţă intenţia învinuitului de a înşela petenta, în esenţă prin aceea că la momentul încheierii contractului în participaţiune a prezentat societatea pe care o conducea ca fiind solvabilă, deşi avea cunoştinţă că aceasta nu are disponibil în cont. S-a mai arătat că, deşi societatea pe care o conducea învinuitul este parte în contractul de participaţiune, acesta a folosit bonurile de compensare ce făceau obiectul contractului pentru achitarea unor datorii personale către M.T., aceste bonuri continuând să figureze în evidenţa contabilă a firmei sale.
.Curtea a examinat cauza pentru temeiurile invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept. Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, la data de 1.06.1999, lucrătorii din cadrul DGPMB - SCCEF s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la SC "C." SRL se comit unele nereguli, şi anume s-au valorificat ordine de compensare energie electrică, emise de CONEL Bucureşti, fără a se respecta normele legale aplicabile acestora.
Prin referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de DGPMB, s-a reţinut că la data de 8.04.1999 s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune între SC "T." SRL şi SC "C." SRL, având ca obiect valorificarea a 21 ordine de compensare energie electrică, în valoare totală de 2.082.605.881 lei, SC "C." SRL obligându-se să preia aceste ordine de la SC "T." SRL, care, la rândul său, urma să achiziţioneze carne de la cealaltă parte, pe care urma să o prelucreze şi să o comercializeze în magazinele proprii.
S-a mai prevăzut ca sumele de bani obţinute din vânzările ordinelor de compensare să fie virate în contul SC "T." SRL, respectiv prima tranşă de 600.000.000 lei să fie virată în termen de 15 zile de la ridicarea acestor ordine.
La momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune, învinuitul P.A. a garantat obligaţiile asumate prin eliberarea a 4 bilete la ordin, cu data scadentă şi sumele stabilite de părţi.
La aproximativ 3 săptămâni de la data încheierii contractului, învinuitul P.A. s-a deplasat la sediul SC "T." SRL, afirmând că afacerile merg bine şi solicită şi deţine 300.000.000 lei în ordine de compensare, pentru care s-a încheiat un act adiţional la contractul în participaţiune încheiat anterior.
La prima scadenţă, învinuitul P.A. a comunicat telefonic numitului F.A. că din suma totală de 600.000.000 lei nu-i poate achita decât 285.000.000 lei, iar la cea de-a doua scadenţă nu i-a mai achitat nimic.
Din cercetările efectuate de organele de poliţie a rezultat că 10 ordine de compensare energie electrică, în valoare de 1 miliard lei, au fost date de învinuitul P.A. numitului M.T., în contul unei datorii personale.
Potrivit documentelor contabile, în primul semestru SC "C." SRL a înregistrat în contabilitate ordine de compensare, cu titlu de plasament, fără să rezulte din bilanţ că acestea ar fi fost valorificate. S-a mai reţinut că societatea învinuitului a rulat sume mici prin bancă şi sume mari prin casă, evitând astfel ca din sumele rulate prin bănci să-şi achite datoriile.
Ultima probă la care face trimitere procesul-verbal de terminare a urmăririi penale este o adresă CONEL, potrivit căreia cele 10 ordine de compensare energie electrică pe care învinuitul P.A. i le-a dat lui M.T. au fost valorificate la o firmă din Bacău, iar restul de 11 bonuri au fost valorificate de învinuitul P.A. în interesul firmei sale, fără a respecta contractul cu petenta SC "T." SRL.
în consecinţă, Serviciul Cercetări Penale din cadrul DGPMB a propus emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei competente să judece pe învinuitul P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi folosirea cu rea-credinţă a creditului societăţii.
Cu toate acestea, prin Ordonanţa nr. 43 din 8.11.2000, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.A. pentru săvârşirea celor două infracţiuni, pe motiv că operaţiunea de schimbare a bonurilor de compensare energie electrică în numerar a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie şi nu s-ar putea reţine o folosire cu rea-credinţă a unui beneficiu cuvenit SC "C." SRL, profit ce s-ar fi obţinut dintr-o activitate nelegală.
Soluţia dată de procuror vine în contradicţie cu expozitivul ordonanţei respective, şi anume că prejudiciul cert cauzat SC "T." SRL este de 2.444.159.711 lei. De asemenea, sunt omise nejustificat probe administrate de organul de cercetare penală, precum şi adresa CONEL, prin care se comunică faptul că respectivele ordine de compensare au produs efecte juridice legale, deşi în opinia procurorului au fost valorificate "nelegal".
A fost omisă de asemenea şi împrejurarea, esenţială de altfel, că toate bunurile mobile şi imobile ale SC "C." SRL sunt ipotecate la diferite bănci, iar învinuitul P.A. a evitat constant operaţiunile bancare pentru a pune băncile în imposibilitate de a-şi reţine sumele datorate de societatea sa.
în raport de aceste contradicţii dintre probele administrate de organul de cercetare penală şi soluţia procurorului, Curtea a constatat că se impune infirmarea ordonanţei procurorului şi continuarea urmăririi penale faţă de învinuitul P.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
Pe cale de consecinţă, a fost admis recursul declarat de petentă, iar pe fond a fost admisă plângerea împotriva ordonanţei şi infirmată soluţia şi s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de învinuitul P.A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
OPINIE SEPARATĂ
Astfel, aşa cum rezultă din probele administrate, învinuitul P.A. nu a desfăşurat cu intenţie vreo activitate de inducere în eroare a părţii vătămate, fiind achitată o parte importantă din preţ, iar diferenţa rămasă neachitată nu s-a datorat relei-credinţe, ci, aşa cum s-a dovedit în cauză, neonorării unor obligaţii faţă de acesta de către debitorul M.T.
Pe de altă parte, împrejurarea că învinuitul a garantat plata contravalorii celor 26 bonuri de compensare energie electrică printr-un număr de 4 bilete la ordin în valoare de 2.082.605.881 lei, neavalizate de bancă, nu constituie, aşa cum în mod corect s-a apreciat de către procuror, infracţiunea de înşelăciune, întrucât acestora le lipseşte una din menţiunile obligatorii cerute de art. 105 alin. (3) din Legea nr. 58/1934, şi anume nu este indicat locul plăţii. în consecinţă, emiterea unui bilet la ordin în care nu se indică banca drept loc al plăţii nu are aptitudinea de a induce în eroare cealaltă parte contractantă.
Mai mult, reprezentantul SC "T." SRL a primit cele 4 bilete la ordin cu titlu de garanţie, şi nu ca mijloc de plată. Urma ca, la scadenţă, potrivit reglementărilor în materie, biletele la ordin să fie prezentate emitentului pentru efectuarea plăţii. Astfel, numitul F.A. i-a adus la cunoştinţă învinuitului P.A. că va depune biletele la ordin la bancă în vederea decontării, iar acesta i-a declarat în acel moment că nu are disponibil în bancă.
în aceste condiţii, litigiul dintre părţi are în mod exclusiv caracter civil (comercial), fără conotaţii de ordin penal, astfel încât pe deplin justificat parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală
