Plângere prealabilă. Condiţii. Distrugere
| Comentarii |
|
Imprejurarea că partea vătămată a dat mai multe declaraţii, în care a descris în detaliu împrejurările faptice dintre părţi, menţionând expres aspectele legate de tăierea pomilor şi faptul că se constituie parte civilă, echivalează cu plângere prealabilă cu privire la infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal.
(Decizia nr. 879 din 18 iunie 2001 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 455 din 28.12.2000, Judecătoria Olteniţa i-a condamnat pe inculpaţii V.l. şi V.M. la câte 5.000.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 alin. 1 din Codul penal şi a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.G.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii au distrus prin tăiere patru pomi fructiferi aparţinând părţii vătămate P.G.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 4.04.2001, Tribunalul Călăraşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi partea civilă P.G. şi, în fond, a admis cererea de despăgubiri civile, obligându-i pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 5.000.000 lei către partea civilă cu acest titlu.
în baza art. 118 lit. b) din Codul penal, a confiscat de la inculpaţi obiectele folosite la comiterea faptei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi cu privire la individualizarea pedepselor.
împotriva deciziei, inculpaţii au declarat recurs, criticând-o în conformitate cu prevederile art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii, impunându-se încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, întrucât în mod just au apreciat că în cauză a fost formulată plângere prealabilă de către partea vătămată pentru infracţiunea de distrugere.
Din probele administrate rezultă că partea vătămată P.G. a dat mai multe declaraţii, începând cu data de 3.06.1998, la organul de poliţie, ulterior la data de 17.06.1998, în care a descris în detaliu împrejurările faptice dintre părţi, menţionând expres atât aspectele legate de tăierea pomilor, cât şi circumstanţele ulterioare ale agresării sale şi faptul că se constituie parte civilă.
De asemenea, în declaraţia dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, la data de 16.06.2000, partea civilă P.G. a arătat că a considerat că a depus plângere prealabilă împotriva celor doi cu privire la infracţiunea de distrugere, neintenţionând să-şi retragă plângerea prealabilă şi nici să se împace cu învinuiţii.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
NOTĂ:
Potrivit art. 222 din Codul de procedură penală, plângerea este o încunoştinţare făcută de o persoană sau de o unitate din cele prevăzute de art. 145 din Codul penal, căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.
Rezultă că existenţa unei vătămări, precum şi descrierea împrejurărilor comiterii faptei şi indicarea făptuitorului de către petiţionar sunt condiţii suficiente pentru a se aprecia că organul de urmărire penală a fost învestit cu anchetarea unei infracţiuni.
în speţă, existenţa acestor elemente, precum şi exprimarea voinţei de a se constitui parte civilă echivalează cu formularea plângerii prealabile, necesară punerii în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de distrugere.
este necesara plangerea preal. penala pt. repararea prejudiciului creat prin inundarea apartamentelor de sub terasa;indrumare si precizari.