Tâlhărie. Elemente constitutive
| Comentarii |
|
Deşi partea vătămată datora o sumă de bani, acţiunea inculpaţilor de a lua mai multe bunuri din locuinţa părţii vătămate sub ameninţarea unui cuţit constituie infracţiunea de tâlhărie. Deposedarea părţii vătămate s-a făcut prin mijloace violente, fără consimţământul acesteia, iar inculpaţii au acţionat în scopul însuşirii pe nedrept a bunurilor.
împrejurarea că, în cursul judecăţii, partea vătămată, de frica inculpaţilor, nu s-a mai prezentat la instanţă pentru a preciza dacă a suferit un prejudiciu nu are relevanţă juridică şi nici nu este de natură să influenţeze tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, infracţiunea de tâlhărie urmărindu-se din oficiu.
(Decizia nr. 928 din 25 iunie 2001 - Secţia 1 penală)
Prin Sentinţa penală nr. 656 din 04.06.2000 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, inculpaţii S.C., S.C.T., F.A.B. şi C.M.P.L. au fost condamnaţi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 din Codul penal.
S-a reţinut în fapt că în ziua de 4 decembrie 1995, sub pretextul că partea vătămată E.L. datorează 100 USD inculpatului S.M.P.L., acesta din urmă, împreună cu inculpaţii S.C., S.C.T. şi F.A.B., s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate pentru a o constrânge să-i restituie suma datorată şi, în caz contrar, să îi ia unele lucruri. Ajunşi la locuinţa părţii vătămate, inculpatul S.C.T. a ameninţat-o cu un cuţit, pe care i l-a pus la gât, iar inculpatul F.A.B., cu un alt cuţit, a ameninţat pe martorul Y.M., aflat în vizită la partea vătămată, timp în care inculpatul S.C. a pus într-un cearceaf un televizor "Panasonic", un video "Laser", un disc "Pionner" şi o combină muzicală "Philips". Inculpatul F.A.B. a luat dintr-un sertar al unui corp de mobilă un portofel, conţinând 400 USD şi 100.000 lei.
Apoi, inculpaţii C.M.P.L. şi S.C. au transportat bunurile sustrase în autoturismul cu care veniseră. între timp, inculpatul S.C.T., pentru punerea victimei în imposibilitate de a se apăra, a folosit asupra acesteia şi a martorului un spray lacrimogen, prin pulverizare pe faţă. Ulterior, inculpaţii au împărţit bunurile sustrase.
Prin Decizia penală nr. 1878 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti-Secţia a ll-a penală a admis apelurile inculpaţilor şi, în fond, a aplicat prevederile art. 81 din Codul penal.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 81 din Codul penal, şi inculpaţii S.C. şi S.C.T., care au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, întrucât, cu toate diligenţele depuse în cursul procesului penal, nu a putut fi identificată partea vătămată spre a fi prezentă şi pentru a se stabili dacă a suferit vreun prejudiciu, lipsind, astfel, elementele constitutive ale infracţiunii sesizate.
Curtea, examinând decizia recurată, a constatat că recursul parchetului este fondat, urmând a se casa decizia şi a se menţine sentinţa fondului.
Referitor la recursurile declarate de inculpaţi, s-a constatat că instanţele au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
De altfel, inculpaţii au recunoscut că au pătruns în locuinţa părţii vătămate pentru recuperarea datoriei ce o avea aceasta faţă de unul din inculpaţi şi că au luat bunurile descrise în actul de sesizare cu titlu de gaj.
Or, câtă vreme bunurile au fost sustrase de la partea vătămată, fără consimţământul acesteia, după care inculpaţii au dispus de ele fără drept, corect
s-a retinut în sarcina lor comiterea infracţiunii de tâlhărie.
împrejurarea că, în cursul judecăţii, partea vătămată, de frica inculpaţilor, nu s-a mai prezentat la instanţă şi a dispărut, nemaiputând fi găsită, este lipsită de relevanţă juridică şi nu este nici de natură să influenţeze tragerea la răspundere penală a lor, infracţiunea de tâlhărie urmărindu-se din oficiu.
Pentru considerentele arătate, Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
