PEDEPSE. CONTOPIRE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Dacă în cursul unui proces penal inculpatul învederează că a fost condamnat definitiv, anterior, dar pentru o infracţiune concurentă cu aceea din procesul respectiv, instanţa are obligaţia de a verifica şi a face aplicarea dispoziţiilor art.36 alin.1 C.pen.
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente se face, în cadrul unui proces separat, în baza unei cereri formulate de infractor, potrivit art.36 alin.2 Cod penal, numai în situaţia în care s-au pronunţat două condamnări definitive, fără a se cunoaşte faptul că infracţiunile sunt concurente.
Prin sentinţa penală nr.330/29.03.1999, Judecătoria Giurgiu a condamnat pe inculpatul S.A. la 1 lună închisoare, în baza art.208 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. şi art.74-76 C.pen. A computat reţinerea şi arestarea preventivă şi a constatat executată în întregime pedeapsa aplicată inculpatului.
Prima instanţă a reţinut că, în ziua de 18.02.1997, inculpatul a sustras din incinta unei societăţi comerciale o cantitate de 20 I vopsea, în valoare totală de 301.901 lei.
Instanţa de apel, prin decizia penală nr.134/17.04.2000, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa parţial şi a majorat pedeapsa la 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând contopirea pedepsei de 6 luni închisoare, cu o pedeapsă anterioară, definitivă, de 4 ani şi 6 luni, motiv de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen.
Recursul nu este fondat.
Curtea a reţinut că motivul invocat de inculpat vizează o eventuală cerere de contopire, după rămânerea definitivă şi a acestei condamnări, cerere care, însă, excede cadrul legal cu care a fost învestită instanţa.
Ca urmare, Curtea a respins recursul inculpatului S.C., ca nefondat.
(Secţia I penală, decizia nr.921/2000) NOTĂ: Apreciem soluţia adoptată de Curte ca fiind criticabilă, în raport de art.36 alin.1 şi 2 C.pen., care instituie două reguli total diferite privind contopirea pedepselor.
Astfel, potrivit art.36 alin.1 C.pen., „dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă se aplică dispoziţiile art.34 şi 35".
Pe de altă parte, alin.2 al aceluiaşi articol prevede că „dispoziţiile art.34 şi 35 C.pen. se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă".
După cum observăm, fiecare din aceste texte se referă la o altă ipoteză, deşi soluţia este aceeaşi, adică aplicarea regulilor generale de contopire a pedepselor, prev.de art. 34 şi 35 C.pen.
Din modul de redactare al art.36 alin.1 C.pen., rezultă că ne aflăm în faţa unei norme juridice imperative (..."se aplică"...) şi deci, dacă în cursul unui proces inculpatul învederează existenţa unei condamnări anterioare definitive, instanţa, în faţa căreia s-a invocat această situaţie, are obligaţia să cerceteze şi să facă aplicarea acestui text. Soluţia de respingere a recursului, cu trimitere la alin.2 al art.36 C.pen., nu are fundament juridic, în cauza de faţă, din moment ce aplicarea alin.1 al aceluiaşi articol nu lasă la latitudinea instanţei aplicarea regulilor generale de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente. (Judecator Stan Mustata)
