PEDEPSE. CONTOPIRE. OBIECT.
| Comentarii |
|
Dacă instanţa de fond s-a pronunţat asupra contopirii pedepselor în limitele învestirii sale, instanţele de control judiciar nu pot extinde contopirea şi cu privire la alte pedepse.
Prin sentinţa penală nr. 2453/28.09.1998, Judecătoria Sectorului 5 a admis cererea de contopire a unor pedepse formulată de N.R.A. şi, drept consecinţă: A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 422/24.04.1997 a Judecătoriei Sectorului 6, pronunţată în dosarul nr. 10.036/ 1996, definitivă prin decizia penală nr. 800/12.11.1997 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru art. 211 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 13 Cod penal, în pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru art. 211 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 13 Cod penal, în pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru art. 208-209 lit. c şi e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 13 Cod penal şi pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru art. 208-209 lit. c, e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi art. 13 Cod penal.
A contopit pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinta penală nr. 732/10.07.1997 a Judecătoriei Sectorului 6, pronunţată în dosarul nr. 7.304/1997, definitivă prin decizia penală nr. 1.288/14.11.1997 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208-209 lit. a, e şi g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 -64 Cod penal.
A mentinut starea de arest a petentului şi a dedus detentia de la 1.04.1996, la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 422/1997 şi 732/1997 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat pe o perioadă de 7 ani închisoare.
Instanţa a reţinut că pedepsele aplicate petentului prin sentinţa penală nr. 422/24.04.1997, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 şi prin sentinţa penală nr. 732/10.07.1997 a aceleiaşi judecătorii privesc fapte concurente.
împotriva acestei sentinţe petentul a declarat apel, care, prin decizia penală nr. 384/A/10.03.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, a fost respins, ca nefondat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs petentul, cerând casarea lor parţială, în sensul contopirii cu pedepsele avute în vedere de către aceste instanţe şi a altei pedepse, de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 435/1994 a Judecătoriei Sectorului 6.
Recursul este nefondat.
Atât prima instanţă, cât şi Tribunalul Bucureşti au avut în vedere cererea iniţială a petentului şi prin care acesta a solicitat contopirea a trei pedepse: una de 7 ani închisoare, alta de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 422/1997, şi alta de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 732/ 1997, ambele pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Aceste trei pedepse au fost contopite, dispunându-se să se execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Ulterior, inculpatul şi-a amintit că a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 435/1994 a Judecătoriei Sectorului 6, pedeapsă executată parţial în perioada 27.09.1993-24.08.1994.
întrucât prima instanţă nu fusese învestită cu verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi cu privire la această a patra pedeapsă, hotărârea pronunţată a avut în vedere limita învestirii, iar instanţa de apel a constatat legalitatea acestei hotărâri, neputând dispune, din oficiu, în acea fază procesuală, extinderea contopirii la alte pedepse.
Cu atât mai mult, direct, în recurs, Curtea nu poate efectua contopirea cu alte pedepse care nu au fost avute în vedere de primele instanţe.
Petentul are posibilitatea legală să formuleze o altă cerere, prin care să solicite contopirea tuturor pedepselor, iar după verificarea dosarelor în care s-au pronunţat toate sentinţele, instanţa nou învestită, dacă va constata că toate faptele sunt concurente, va dispune contopirea celor patru pedepse.
Aşa fiind, Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul, menţinând hotărârile pronunţate ca fiind legale şi temeinice.
NOTA: Soluţia este cea corectă, întrucât prima instanţă nu a fost învestită cu verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi cu privire la această a patra pedeapsă, hotărârea pronunţată având în vedere limitele învestirii. Luând în discuţie o altă pedeapsă cu ocazia judecării recursului, instanţa are posibilitatea să aplice la pedeapsa rezultantă un spor îndestulător, potrivit dispoziţiilor art. 34 Cod penal, situaţie însă ce ar contraveni principiului „non reformatio in pejus".
Şi din acest punct de vedere considerăm că nu este posibil a se lua în calcul o nouă pedeapsă cu ocazia judecării recursului, întrucât, în acest fel, instanţa nu are posibilitatea să aplice un spor la pedeapsa rezultantă, care să reflecte perseverenţa infracţională. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
