Plângere prealabilă greşit îndreptată. Tardivitate
| Comentarii |
|
O contestaţie împotriva unui proces-verbal de contravenţie nu constituie plângere prealabilă, în înţelesul art. 279 din Codul de procedură penală, după cum nici un înscris adresat "domnului comandant", nesemnat, nedatat şi fără să rezulte la ce dată şi sub ce număr a fost înregistrat, nu poate fi considerat o plângere prealabilă greşit îndreptată, astfel că se ia în considerare data înregistrării plângerii la instanţă, în raport de care plângerea este tardivă.
(Sentinţa nr. 63 din 24 octombrie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 1953 din 29.01.2002, partea vătămată T.C.M. l-a chemat în judecată pe inculpatul G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare, prevăzută de art. 193 din Codul penal, şi insultă, prevăzută de art. 205 din Codul penal.
în susţinerea plângerii, partea vătămată a arătat că, în mod repetat, inculpatul a ameninţat-o pe ea şi familia ei, încălcându-i în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în vecinătatea locuinţei inculpatului. A precizat că se află în conflict cu inculpatul din anul 1996, deoarece acesta îi adresează insulte, ameninţări şi trivialităţi. Situaţia conflictuală a culminat în data de 10.02.2001 şi în cursul următoarelor luni.
Prin Sentinţa penală nr. 607 din 2.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 1953/2002, în baza art. 285 din Codul de procedură penală raportat la art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedură penală şi art. 28 din Codul de procedură penală, s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, pentru efectuarea de cercetări, sub aspectul infracţiunilor reclamate, având în vedere calitatea de militar a inculpatului, respectiv adjunct şef de poliţie, cu gradul de colonel.
Prin Rezoluţia nr. 540/P/2002 din 25.02.2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a se efectua cercetări în conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, la dosarul cauzei fiind conexată şi o altă plângere penală a aceleiaşi părţi vătămate T.C.M., formulată împotriva aceluiaşi inculpat.
Prin Rezoluţia nr. 443/P/2003 din 29.09.2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus disjungerea şi declinarea cauzei privind plângerea formulată de T.C.M. împotriva ofiţerului G.C., pentru infracţiunile de ameninţare, prevăzută de art. 193 din Codul penal, şi insultă, prevăzută de art. 205 din Codul penal, către Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
La primul termen procurorul a invocat excepţia tardivităţii plângerii prealabile formulate de partea vătămată cu depăşirea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 284 alin. 1 din Codul de procedură penală.
în urma examinării actelor dosarului, s-a reţinut că susţinerile avocatului părţii vătămate privitoare la împrejurarea că la dosar există două plângeri formulate în termen legal, însă greşit îndreptate, precum şi o plângere datată 21 septembrie 2000, adresată ministrului de interne, nu au suport real, având în vedere următoarele considerente:
înscrisul de la Dosarul nr. 1953/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, datat 15.08.2000, nu constituie o plângere prealabilă, în înţelesul art. 279 din Codul de procedură penală, ci o contestaţie a contravenientei T.C.M., formulată împotriva unui proces-verbal de contravenţie, astfel cum rezultă din titulatura şi conţinutul înscrisului.
Un alt înscris de la acelaşi dosar, intitulat "domnule comandant", nesemnat, nedatat şi fără să rezulte la ce dată şi sub ce număr a fost înregistrat, nu poate fi considerat plângere prealabilă, în înţelesul aceluiaşi art. 279 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, singura plângere prealabilă formulată în cauză este cea înregistrată la instantă în data de 29.01.2003.
Cum din conţinutul acestei plângeri prealabile rezultă că sunt reclamate fapte de ameninţare şi insultă pretins săvârşite în anul 1996, la 27.05.2000 şi la 10.02.2001, de către o persoană pe care partea vătămată o cunoştea la data la care pretinde că a săvârşit faptele, rezultă că plângerea prealabilă a fost introdusă la instanţă tardiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 284 din Codul de procedură penală.
