Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală. Nepronunţarea instanţei asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului
| Comentarii |
|
Omisiunea instanţei de apel de a analiza şi a se pronunţa asupra cererilor ce ţineau de apărările inculpatului şi ale părţii civile impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
(Decizia nr. 1111 din 24 iunie 2004 - Secţia 1 penală)
Prin Sentinţa penală nr. 91 din 21.01.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul penal nr. 5784/2003, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de partea vătămată inculpat P.E. şi de inculpatul parte vătămată S.l. din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. 1 din Codul penal, formulată de partea vătămată inculpat P.E., prin apărător, ca neîntemeiată.
în baza art. 181 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal, a fost condamnată partea vătămată inculpat P.E. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
în baza art. 81, 82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 1 lună.
în baza art. 359 din Codul de procedură penală, s-a atras atenţia părţii vătămate inculpat P.E. asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penai.
în baza art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 63 alin. 1 teza a Il-a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul parte vătămată S.l. la pedeapsa de 5.000.000 lei, amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.
în baza art. 205 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 63 alin. 2 din Codul penal, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1.500.000 lei, amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de insultă.
în baza art. 33 lit. a) din Codul penal şi art. 34 alin. 1 lit. c) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul parte vătămată S.l. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5.000.000 lei, amendă penală.
în baza art. 81 şi 82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an.
în baza art. 359 din Codul de procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului parte vătămată asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
în baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligată partea vătămată inculpat P.E., proporţional cu culpa sa, la plata către inculpatul parte vătămată S.l. a sumei de 10.000.000 lei, daune morale, şi a fost respinsă cererea de obligare la despăgubiri materiale, ca neîntemeiată.
S-a luat act că partea vătămată P.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, partea vătămată inculpat P.E. a fost obligată, proporţional cu culpa sa, la plata sumei de 1.900.109 lei şi a dobânzii legale aferente începând cu data de 4 iunie 2003 şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Pantelimon", cu sediul în Bucureşti.
în baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, au fost obligaţi partea vătămată inculpat P.E. şi inculpatul parte vătămată S.l. la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: Ca urmare a discuţiilor purtate între administratorul blocului din Bucureşti şi alţi locatari ai aceluiaşi bloc în dimineaţa zilei de 2 aprilie 2003, s-a stabilit însărcinarea inculpatului parte vătămată S.I., locatar al apartamentului 5 din acelaşi bloc, cu igienizarea grădinii din spatele blocului, în schimbul sumei de 200.000 lei, urmând să se întocmească actul de lucrare din partea asociaţiei de locatari a blocului respectiv, banii de asemenea urmând a-i fi daţi inculpatului parte vătămată S.l. după finalizarea lucrării respective. în jurul orelor 18,30, în ziua de 2 aprilie 2003, inculpatul parte vătămată a luat o greblă pe care o avea în locuinţă şi a mers să grebleze grădina din spatele blocului. între timp, partea vătămată P.E., care se afla în balconul locuinţei sale, a observat că inculpatul parte vătămată S.l. efectua lucrarea respectivă în grădină şi l-a întrebat pe acesta din urmă cine i-a permis să grebleze grădina din dreptul scării lui, acesta exprimându-şi dezacordul cu privire la faptul că va trebui să contribuie, alături de ceilalţi locatari, la achitarea sumei de 200.000 lei, stabilită iniţial de către administratorul blocului, martorul C.V. Discuţiile dintre cele două părţi au degenerat între timp. Astfel şi-au adresat reciproc cuvinte jignitoare, aşa cum rezultă din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate inculpat P.E. şi ale martorilor V.F. şi I.Ş., care se aflau lângă grădina unde se afla şi inculpatul parte vătămată S.l. şi puteau observa şi auzi discuţiile dintre părţi, cu cele ale martorului C.V. şi ale martorului I.E., care au declarat că au auzit gălăgie în grădină în acele momente şi au văzut că între cele două părţi se purtau discuţii aprinse.
Ulterior, partea vătămată inculpat P.E., văzând că nu reuşeşte să-l determine pe inculpatul parte vătămată S.l. să renunţe la efectuarea lucrării respective, a coborât în grădina unde se afla acesta din urmă, continuând discuţia aprinsă, iar S.l. adresându-i în continuare lui P.E. cuvinte jignitoare.
După ce părţile şi-au adresat cuvinte jignitoare, P.E. a vrut să plece, dar, ca urmare a înjurăturilor aduse de către S.I., s-a întors, iar când a ajuns în apropierea acestuia a fost lovit de către S.l. cu grebla pe care o avea asupra sa în zona mâinilor.
în urma loviturilor primite, partea vătămată inculpat P.E. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 203 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. A2/1379/2003 din 5 aprilie 2003.
Ulterior acestui moment, partea vătămată inculpat P.E. a prins grebla inculpatului parte vătămată S.I., iar prin mişcări de împingere-tragere între cei doi, precum şi din cauza loviturilor repetate aplicate de partea vătămată inculpat P.E., inculpatul parte vătămată S.l. a căzut, lovindu-se cu capul de gura din beton a unui canal existent în dreptul acestora, lovitură de pe urma căreia inculpatul parte vătămată S.l. a suferit o hemoragie.
Din Certificatul medico-legal nr. A2/1432/2003 din 9 aprilie 2003, eliberat inculpatului parte vătămată S.I., instanţa a constatat că acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral, grad 0, prin agresiune umană, plagă contuză buza superioară şi contuzie lombară stângă, concluziile acestui act medico-legal fiind în sensul că S.l. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, putând data din 2 aprilie 2003, necesitând un număr de 24 -25 de zile îngrijiri medicale.
în drept, fapta inculpatului P.E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din Codul penal, instanţa de fond condamnându-l în baza acestui text de lege.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, modalitatea concretă de săvârşire, respectiv faptul că inculpatul P.E., iniţial, a încercat s-o determine pe partea vătămată să renunţe la atacul îndreptat asupra sa cu un obiect vulnerant, ascuţit, care putea produce, în condiţiile date, vătămarea gravă a inculpatului. Este de observat totuşi că inculpatul a exercitat asupra părţii vătămate o acţiune de apărare cu depăşirea limitelor fireşti, în sensul că i-a opus părţii vătămate o energie net superioară în raport de Constituţia mai dezvoltată a inculpatului, faţă de forţa părţii vătămate, iar după deposedarea acesteia de obiectul vulnerant, a continuat să o lovească, precum şi că inculpatul, care era cunoscut în societate ca o persoană violentă, cu antecedente penale, a recunoscut fapta.
Instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă legală prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. a) teza I din Codul penal, respectiv depăşirea limitelor legitimei apărări, iar, în baza art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, orientată sub minimul prevăzut de lege, respectiv 1 lună închisoare, considerând-o ca fiind suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal.
în drept, faptele inculpatului S.I., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, şi insultă, prevăzută de art. 205 din Codul penal. Instanţa l-a condamnat în baza acestor texte de lege.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel partea vătămată inculpat P.E. şi inculpatul parte vătămată S.I., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, considerând, fiecare în parte, ca fiind încălcate dispoziţiile art. 345 -346 din Codul de procedură penală în ceea ce-i priveşte.
Prin Decizia penală nr. 536/2004, Tribunalul Bucureşti a respins apelurile declarate de inculpatul parte vătămată P.E. şi inculpatul parte vătămată S.l. împotriva Sentinţei penale nr. 91/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 345 din Codul de procedură penală, instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunţându-se dacă se constată că fapta este infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Cum din analiza dosarului cauzei a rezultat că instanţa de fond a făcut o corectă şi corespunzătoare apreciere a probelor, tribunalul a apreciat că pedepsele corespund art. 72 din Codul penal şi sunt de natură a-şi atinge scopul.
împotriva acestei decizii au declarat recurs P.E., solicitând achitarea, conform art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, şi invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, şi S.I., solicitând, de asemenea, achitarea şi invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 17 şi 18 din Codul de procedură penală.
Din oficiu s-a invocat art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, respectiv instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. Analizând hotărârea recurată, Curtea a reţinut următoarele: Concepţia de bază în structura procesului penal exprimă cerinţa ca judecata în fond şi apel să se desfăşoare în condiţiile de procedură care asigură dreptul la apărare, iar instanţa să se pronunţe cu privire la toate faptele şi persoanele cu care a fost sesizată referitor la toate apărările invocate.
Deşi în motivele de apel formulate de S.l. s-a invocat greşita soluţionare a laturii civile în ceea ce priveşte reducerea daunelor morale, cât şi nelegalitatea rezolvării laturii penale, cu referire la omisiunea reţinerii art. 44 din Codul penal, instanţa de apel nu a analizat nici una dintre aceste apărări, mărginindu-se la a constata că pedeapsa a fost corect individualizată.
Dacă s-ar accepta ca, după casare, soluţionarea fondului să fie atribuţia instanţei de recurs, chiar dacă instanţa de apel a judecat cu încălcarea gravă a procedurii de judecată sau a soluţionat fondul cauzei numai cu privire la unele fapte sau persoane, numai cu privire la o latură sau alta a cauzei, s-ar putea eluda de către tribunal procedura şi soluţionarea întregii cauze.
Calea de atac în recurs fiind o soluţie specială, reglementarea este restrictivă, legea stabilind atât cazurile în care poate avea loc casarea cu trimitere spre rejudecare, dar şi instanţa la care se trimite cauza.
Instanţa de apel, deşi s-a pronunţat asupra fondului cauzei pe latură penală, a omis analiza aspectelor ce ţineau de apărările ambelor părţi, privind incidenţa art. 44 din Codul penal, atât S.l. cât şi P.E. invocând săvârşirea faptei în legitimă apărare.
De asemenea, instanţa de apel a omis să se pronunţe pe latura civilă a procesului penal, apelantul S.l. invocând greşita reducere a despăgubirilor morale solicitate şi neacordate parţial la fond.
Apreciind că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, Curtea a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
