Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală. Nepronunţarea instanţei asupra unor cereri esenţiale pentru părţi. Nesoluţionarea laturii civile. Beneficiu nerealizat
| Comentarii |
|
Nepronunţarea instanţei asupra unei cereri esenţiale a părţii civile, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soarta procesului, cum este aceea referitoare la beneficiul nerealizat, echivalează cu o nesolutionare a laturii civile a cauzei.
(Decizia nr. 1303 din 9 iulie 2003 - Secţia a 11-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2338 din 21.12.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 4496/2001, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatei P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal (2 fapte), D.C.Z. (1 faptă), P.E. (1 faptă), I.E.O. (1 faptă), M.G.C. (1 faptă) şi C.M.O. (1 faptă).
în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în privinţa inculpatei I.D. din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. 1 şi 2 din Codul penal şi art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
în baza art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, inculpata I.D. a fost condamnată la o pedeapsă de 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
în baza art. 2151 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de delapidare.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
în baza art. 81 din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condiţiile art. 82 din Codul penal.
în baza art. 348 din Codul de procedură penală, s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din data de 1.06.2000 asupra unui apartament din Bucureşti, precum şi asupra unui număr de 6.210 acţiuni deţinute de inculpata I.D. la Banca X.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 11.07.2001 asupra acţiunilor deţinute de inculpate la Banca X.
în baza art. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, inculpatele au fost obligate, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 104.023.069 lei către partea civilă Banca X.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin mijloace frauduloase, în perioada 1998- 1999, inculpata I.D. şi-a însuşit suma de 330.172.000 lei, folosind mai multe moduri de operare:
1. A debitat conturile de disponibilităţi ale SC "R." GDR, SC "E." SA, SC "C." SRL, SC "S." SA, SC "V." SRL, SC "R." SRL, SC "M." SRL, SC "I." SA şi SC "I.S." SA, pe care le avea în gestiune, şi a alimentat contul personal, prin întocmirea şi semnarea în fals de documente bancare, în numele clienţilor sus-numiţi.
2. A debitat ilegal cu diferite sume contul unor persoane juridice şi a alimentat contul unor persoane fizice, după care a alimentat contul personal.
3. A debitat conturile de disponibilităţi ale SC "A." SA şi SC "I." SA.
4. A debitat contul SC "D." SA şi a alimentat contul martorului G.l.
5. A creditat contul martorului P.M. prin debitarea contului SC "D." SA.
Inculpata I.D. a reuşit să-şi însuşească suma de 241.100.088 lei prin multiple
acţiuni ilicite, profitând de neglijenţa celorlalte inculpate, salariate ale Băncii X.
împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi inculpatele I.E.O., P.E., D.C, P.V., M.G.C., P.I., C.M.O. şi P.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală, prin Decizia penală nr. 173/A din 10 februarie 2003, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 2338 din 21.12.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
S-au admis apelurile declarate de inculpate.
S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 2338 din 21.12.2001 şi, în fond: în baza art. 249 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 63 alin. 3 din Codul penal şi art. 13 din Codul penal, inculpatele P.V., P.I., P.E. şi M.G.C. au fost condamnate la 20.000.000 lei amendă penală fiecare.
în baza art. 249 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 63 alin. 3 din Codul penal şi art. 13 din Codul penal, D.C.Z., I.E.O., C.M.O. şi P.E. au fost condamnate la 10.000.000 lei amendă penală fiecare.
S-a atras atenţia inculpatelor asupra prevederilor art. 631 din Codul penal, în baza art. 14 din Codul de procedură penală raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, inculpatele au fost obligate la plata despăgubirilor civile către partea civilă Banca X, fiecare în solidar cu inculpata I.D.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatele P.I., I.E.O., M.G.C., P.E., D.C.Z., C.M.O. şi P.E., precum şi partea civilă Banca X.
Inculpatele au criticat sentinţa şi decizia pentru greşita lor condamnare, nefiind vinovate.
în ceea ce priveşte partea civilă, aceasta a criticat decizia recurată prin aceea că s-a acordat numai prejudiciul efectiv, fără a se adăuga şi zilele care au curs de la data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpatelor.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de inculpate şi partea civilă, a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 alin. 1 pct. 12 şi 171 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut următoarele:
S-a apreciat că au fost întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către inculpate, salariate ale unei bănci cu capital privat, cum este Banca X.
Din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că datorită îndeplinirii neglijente a atribuţiilor de serviciu specifice fiecărui post în parte, inculpatele (administrator de cont, casier) au permis săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei I.D., de asemenea angajată a băncii, şi mai ales însuşirea de către aceasta, în mod fraudulos, a unei sume de bani considerabile din conturile unor persoane fizice sau juridice deschise în cadrul Băncii X.
Astfel, dând dovadă de neglijenţă şi superficialitate profesională nepermise, ţinând seama de specificul obiectului de activitate al angajatorului, inculpatele au favorizat implicit producerea unui prejudiciu băncii, fiind astfel întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a antrena răspunderea lor penală corespunzător faptelor comise de fiecare în parte.
însă, ţinând seama de împrejurarea că ulterior pronunţării hotărârii recurate au fost modificate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002, Curtea a reţinut incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 15 din Codul de procedură penală, neimputabil instanţei de apel, şi, în consecinţă, a constatat că pedepsele aplicate recurentelor inculpate cad sub incidenţa actului de graţiere.
în ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că instanţa de fond le-a obligat în solidar pe inculpate la plata despăgubirilor civile către partea civilă, astfel cum acestea au fost solicitate.
în faza de apel s-a efectuat un nou raport de expertiză contabilă, ale cărui concluzii au fost preluate ca atare de către instanţa de apel, fără nici o motivare şi fără nici o referire la obiecţiunile formulate de partea civilă, modificându-se astfel latura civilă prin înlăturarea solidarităţii între toate inculpatele, pentru întreaga sumă, şi prin defalcarea prejudiciului pe fiecare inculpată în parte.
Procedând astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale a părţii civile, de natură să îi garanteze drepturile şi să influenţeze soarta procesului, cum este aceea referitoare la beneficiul nerealizat, care în cuantum depăşeşte chiar prejudiciul efectiv.
în aceste condiţii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală, cu referire la recursul declarat de partea civilă, Curtea a admis şi această cale de atac, trimiţând cauza pentru rejudecarea laturii civile la instanţa de apel, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a Il-a penală.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va administra toate probele necesare, inclusiv prin solicitarea de relaţii de la partea civilă, pentru a stabili: care este valoarea exactă a prejudiciului efectiv şi în ce constă acesta; dacă prejudiciul efectiv a fost acoperit, în ce măsură şi de către cine; care sunt pretenţiile părţii civile, respectiv prejudiciul efectiv, iar, în cazul în care se solicită şi beneficiul nerealizat, în ce constă acesta.
în egală măsură, urmează ca instanţa de apel, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 1003 din Codul civil, să se pronunţe în mod expres şi cu o motivare corespunzătoare asupra obligării inculpatelor în solidar la plata întregului prejudiciu sau, după caz, divizibil (corespunzător activităţii infracţionale reţinute în sarcina fiecăreia), şi, în aceste limite, şi în solidar (cu referire la toate inculpatele care, prin acţiunile lor conjugate, au determinat producerea acelei părţi a prejudiciului).
Ca urmare, s-au admis recursurile inculpatelor, s-a casat în parte decizia şi, rejudecând, s-au constatat graţiate pedepsele aplicate inculpatelor, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-a trimis cauza spre rejudecarea laturii civile Tribunalului Bucureşti
