Recurs. Cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 2 din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Incălcarea normelor relative la sesizarea instanţei atrage nulitatea absolută a actelor procedurale întocmite.
Aşa fiind, învestirea instanţei cu judecarea unor fapte penale, pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale şi nu s-a prezentat materialul de urmărire penală, conduce la concluzia că instanţa nu a fost legal sesizată şi se impune restituirea cauzei la procuror.
(Decizia nr. 1381 din 26 iulie 2002 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa pehală nr. 1678/1998, Judecătoria Buftea, în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul C.D. la 2 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. 2 din Codul penal, l-a mai condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 - 34 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul M.l. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului M.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
S-a luat act că partea vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 04.06.1998, în jurul orei 12,00, în timp ce partea vătămată P.S. a ieşit în faţa locuinţei sale, inculpatul C.D. a proferat injurii la adresa acesteia. Deplasându-se către cumnatul său P.A., pentru a-i cere ajutor, partea vătămată a fost lovită în zona feţei de către inculpatul C.D., ocazie cu care în ajutorul părţii vătămate a intervenit fiica acesteia, care a fost, de asemenea, lovită.
Partea vătămată şi fiica sa s-au refugiat în curtea locuinţei lor, unde au fost urmate de ambii inculpaţi, care, la cererea repetată a părţii vătămate de a părăsi incinta curţii, au refuzat, iar inculpatul C.D. a aplicat lovituri în continuare părţii vătămate şi a proferat injurii.
împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apel, criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând achitarea, conform art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală.
Prin Decizia penală nr. 540/A din 22.03.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
împotriva deciziei, inculpaţii au declarat recurs, solicitând să se constate că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, solicitând achitarea.
De asemenea, inculpatul C.D. a solicitat să se constate că nu a lovit pe partea vătămată, iar inculpatul M.l. a venit să-l apere pe coinculpat.
Examinând decizia recurată atât în raport de criticile aduse, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că recursurile sunt fondate, în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin Rechizitoriul din 02.10.1998, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal.
în considerentele actului de învestire a instanţei s-a reţinut că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată au avut loc la data de 04.06.1998, în jurul orei 12,00, această situare în timp fiind stabilită de instanţa de fond şi de cea de apel.
Or, din probatoriile administrate în cauză, rezultă că aceleaşi fapte s-au comis la data de 31.05.1998. Astfel, toate declaraţiile luate în cauză, date de partea vătămată, inculpaţi şi martori, precum şi actele medicale fac referire la această dată.
Aşadar, în cauză, urmărirea penală a început pentru faptele penale situate în timp la 31.05.1998, iar punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată priveşte fapte săvârşite la 04.06.1998.
Ca urmare, instanţa a fost sesizată nelegal, întrucât, pentru infracţiunile din 31.05.1998, care fac obiectul cercetării penale, nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu s-a prezentat materialul de urmărire penală, iar rechizitoriul priveşte alte fapte, care nu sunt dovedite prin materialul probator existent la dosar.
în acest context, s-a apreciat că hotărârile pronunţate în cauză, atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, sunt nelegale, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 din Codul de procedură penală, cauza urmând să fie restituită procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Se impune această soluţie, deoarece încălcarea normelor relative la sesizarea instanţei, prevăzută de art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, atrage nulitatea absolută a actelor procedurale întocmite.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursurile declarate de inculpaţi, a casat ambele hotărâri şi, în baza art. 333 din Codul de procedură penală, a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, pentru refacerea urmăririi penale
