RECURS. CAZUL DE CASARE PREVĂZUT DE ART. 385^9 PCT. 21 COD PROCEDURĂ PENALĂ.
| Comentarii |
|
Apelul inculpatului fiind respins ca tardiv, el nu poate să invoce cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 Cod procedură penală, privind judecata în fond, deoarece această critică vizează hotărârea primei instanţe, care a intrat în puterea lucrului judecat.
împotriva sentinţei de condamnare, în baza art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la o amendă penală de 10 milioane lei, a declarat apel inculpatul D.N. Apelul său a fost respins ca tardiv introdus.
în recursul său, formulat împotriva ambelor hotărâri el invocă cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 Cod procedură penală, în sensul că nu a fost legal citat la judecata în fond a cauzei.
Curtea a respins recursul inculpatului, ca nefondat, în motivare se arată că, în principiu, este admisibil recursul împotriva deciziei, dar acesta este nefondat, deoarece în mod legal şi temeinic, Tribunalul, constatând că inculpatului i-a fost comunicată sentinţa la 24.03.1999, iar apelul l-a despus la 15.04.1999, depăşind cu mult termenul de 10 zile, prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, i l-a respins, ca tardiv.
El nu poate însă invoca cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 Cod procedură penală, privind judecata în fond, deoarece această critică vizează hotărârea primei instanţe, care a intrat în puterea lucrului judecat.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.088/1999) NOTA: Deşi raţionamentul instanţei de recurs este corect, soluţia este totuşi greşită, deoarece recursul - după părerea noastră - este inadmisibil şi trebuia respins ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. 4 „nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală, nu au folosit calea apelului..."
în speţă, deşi inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei, acesta a fost respins ca tardiv, fiind în realitate un apel inexistent. Or, după cum se arată corect în decizia Curţii, critica vizând sentinţa este inadmisibilă, deoarece ea a intrat în puterea lucrului judecat. Deşi inculpatul arată că atacă şi decizia, în realitate, el nu critică soluţia de respingere a apelului ca tardiv - critică ce ar fi fost principial admisibilă -, ci, în realitate, tot soluţia primei instanţe, invocând nelegala sa citare şi pe care conform textului sus citat şi celor arătate nu o mai putea ataca cu recurs. A se vedea şi V. Papadopol, notă la Curtea de Apel Bucureşti - secţia a l-a penală, decizia penală nr. 632/1996 în Culegere de practică judiciară penală pe anul 1996, pag. 284). (V.B.)
