RECURS. PERSOANE CARE POT FACE RECURS. LIMITE. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Recursul părţii vătămate, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, este inadmisibil, câtă vreme acţiunea penală pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului s-a pus în mişcare din oficiu, iar nu la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Tot astfel este şi recursul formulat de o persoană care nu a figurat în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată, ci a intervenit în acest proces abia în căile de atac.
Prin sentinţa penală nr.871/07.09.1999 a Judecătoriei Giurgiu, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.M.
pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prev.de art.271 alin.2 C.pen.
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.S.
S-a reţinut că prin încheierea Judecătoriei Giurgiu din 24.10.1997, dată în dosarul 322/1997, s-a constatat săvârşit ultimul act de executare din susmenţionatul dosar, având ca obiect executarea sentinţei civile nr.1681, pronunţată în dosarul nr.1434/1993 al Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia nr.828/07.07.1995 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin susmenţionatele hotărâri, inculpatul S.M. a fost obligat să lase în deplina proprietate şi posesie suprafaţa de 5000 m.p., situată în str.B. nr.62-64.
Pe de altă parte, la 18.03.1998, a obţinut titlul de proprietate nr.68064, emis de Comisia Judeţeană Giurgiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Din examinarea celor două titluri de proprietate, respectiv cel obţinut de partea vătămată în urma hotărârilor susmenţionate şi cel obţinut de inculpat, se observă suprapunerea a 1105 m.p. situaţi în Giurgiu, str.B. nr.62-64, teren evidentiat în titlul inculpatului si pe care acesta recunoaşte că-l ocupă, având titlu.
Având în vedere că titlul deţinut de inculpat nu a fost anulat şi nici nu s-a constatat nulitatea sa absolută, nu s-a putut reţine în sarcina inculpatului intenţia de a împiedica partea vătămată să folosească parte din cei 5.000 m.p., adică 1105 m.p., deţinuţi în baza unei hotărâri judecătoreşti. în lipsa unui astfel de titlu, intenţia săvârşirii infracţiunii ar fi apărut evidentă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată D.S., criticând-o sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului şi de respingere a cererii de despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr.604/15.12.1999 a Tribunalului Giurgiu a fost respins, ca nefondat, apelul părţii vătămate D.S.
S-a reţinut că inculpatul deţine suprafaţa în litigiu în baza unui titlu şi că până la modificarea sau anularea acestuia, inculpatul nu se poate face vinovat de nerespectarea hotărârii judecătoreşti. Pentru aceleaşi motive, inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile pentru folosinţa acestui teren.
împotriva acestei decizii au declarat recurs atât partea vătămată D.S., cât şi numitul V.D., criticând-o sub aspectul greşitei achitări a inculpatului şi a greşitei respingeri a cererii de despăgubiri civile formulate de partea vătămată D.S.
în ceea ce priveşte recursul formulat de partea vătămată D.S., Curtea reţine că potrivit art.3852 C.pr.pen.rap la art.362 C.pr.pen., partea vătămată poate face recurs, în ceea ce priveşte latura penală, numai în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, or, pentru infracţiunea prev.de art.271 alin.3 C.pen., acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
Rezultă că în ceea ce priveşte latura penală, recursul părţii vătămate D.S. este inadmisibil.
Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că în mod corect inculpatul nu a fost obligat să plătească părţii civile despăgubiri civile pentru folosinţa terenului în litigiu, faţă de împrejurarea că o suprafaţă de 1105 m.p. pentru care inculpatul are titlu valabil, se suprapune peste suprafaţa de 5000 m.p., pentru care şi partea vătămată deţine un titlu valabil.
Faţă de aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul părţii vătămate D.S.
în ceea ce priveşte recursul formulat de numitul V.D., Curtea constată că, deşi în hotărârile civile prin care inculpatul S.M. a fost obligat să lase în deplina proprietate şi posesie suprafaţa de 5000 m.p., figura în calitate de reclamant, alături de partea vătămată D.S., şi numitul V.D., în cadrul prezentului proces penal acesta din urmă nu a figurat în calitate de parte vătămată (plângerea penală fiind formulată numai de D.S.), ci a intervenit abia în căile de atac.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de numitul V.D. este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 177/2000) NOTĂ : Soluţia de respingere a recursului declarat de V.D., ca inadmisibil, necesită unele comentarii.
Potrivit art.3852 rap.la art.362 alin.1 lit.f C.pr.pen., poate face recurs orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Aşa cum s-a apreciat în doctrină (a se vedea Gr.Theodoru - Drept procesual penal, Partea specială, Ed.Cugetarea, laşi, 1998, p.31), această prevedere legală este foarte largă, cuprinzând toate cazurile în care există un interes legitim de a ataca o măsură sau un act al instanţei de judecată care a provocat vreo vătămare unei persoane.
în speţă, faţă de cele reţinute de Curte, în sensul că şi numitul V.D. a figurat ca reclamant, alături de partea vătămată D.S., în procesul civil şi apoi în hotărârile judecătoreşti, prin care inculpatul a fost obligat să lase în proprietate şi posesie suprafaţa de teren în litigiu, se putea pune problema dacă, prin neintroducerea în cauză şi necitarea numitului V.D., în calitate de parte vătămată, alături de D.S., nu i s-a adus o vătămare unui interes legitim, într-o asemenea ipoteză însă, recursul formulat trebuia să vizeze această neregularitate procedurală, iar nu însăşi soluţia de achitare a inculpatului, căci persoanele la care se referă art.362 lit.f C.pr.pen. nu se pot pune în discuţie, în calea de atac promovată, aspecte legate de fondul cauzei, nefiind parte în proces.
Totuşi, chiar şi cu această precizare, care ţine mai degrabă de motivarea soluţiei, respingerea recursului ca inadmisibil se impunea, având însă ca temei art.3851 alin.ultim C.pr.pen. Potrivit acestui text de lege, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art.362 C.pr.pen. nu au folosit calea apelului. în consecinţă, în măsura în care, cum este şi situaţia din speţă, critica formulată direct în recurs tinde la reformarea sentinţei penale, sentinţă ce nu a fost atacată cu apel de numitul V.D., recursul promovat de acesta din urmă este inadmisibil.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
