Recurs peste termen. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Sunt întrunite condiţiile art. 3853 alin. 2 raportat la art. 365 din Codul de procedură penală pentru a fi considerat un recurs peste termen, în situaţia în care apelantul a lipsit atât la judecata apelului, cât şi la pronunţare, iar recursul a fost declarat în cel mult 10 zile de la data încarcerării.
(Decizia nr. 876 din 6 iunie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 324 din 6.02.2001, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis sesizarea din oficiu privindu-l pe condamnatul B.S. în temeiul art. 869 din Codul penal s-a revocat beneficiul executării pedepsei la locul de muncă şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 3203 din 6.10.1999 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aplicându-se art. 71 şi 64 din Codul penal.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală, prin Decizia penală nr. 483/A din 29.03.2001, a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Condamnatul a formulat recurs peste termen.
Recursul este întemeiat.
Curtea a apreciat că, deşi condamnatul a declarat recurs la data de 21.05.2001, sunt întrunite condiţiile cerute de art. 3853 alin. 2 raportat la art. 365 din Codul de procedură penală pentru a fi considerat un recurs peste termen.
Astfel, apelantul condamnat a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, iar recursul a fost declarat în cel mult 10 zile de la data încarcerării, respectiv 13 mai 2001.
în speţa prezentată, instanţa a îmbrăţişat opinia conform căreia condiţia ca partea să fi lipsit "la judecată" nu trebuie înţeleasă ca referindu-se la toate termenele când procesul a fost pe rolul instanţei, ci numai la data când au avut loc dezbaterile.
Există şi o altă opinie în literatura de specialitate şi în practica judiciară conform căreia, pentru a exista apel (respectiv recurs) peste termen, este necesar ca partea respectivă să nu fi participat la nici un termen de judecată.
Se consideră că prin "judecată" se înţelege toate şedinţele de judecată care au avut loc până la deliberare. Numai într-o asemenea situaţie partea nu are cunoştinţă despre judecată şi despre hotărârea pronunţată, ceea ce reprezintă argumentul pentru care se justifică reglementarea unei asemenea posibilităţi.
în sprijinul acestei opinii se poate invoca şi argumentul referitor la terminologia folosită de legiuitor în diferite texte ale Codului de procedură penală. Spre exemplu, în art. 363 alin. 2 şi 3 se stabileşte momentul de la care începe curgerea termenului de apel pentru procuror şi părţi, după cum aceştia au fost prezenţi la "dezbateri", adică la faza ulterioară cercetării judecătoreşti, reglementată în art. 340 din Codul de procedură penală.
