Revizuire. Aplicarea legii penale mai favorabile. Calificarea cererii
| Comentarii |
|
Deşi condamnatul şi-a intitulat cererea pe care a adresat-o instanţei "revizuire", sens în care în cauză s-a urmat o procedură de revizuire, finalizată cu un referat întocmit de procuror conform art. 399 alin. ultim din Codul de procedură penală, instanţa are obligaţia de a încadra ea însăşi în drept cererea cu care a fost învestită, nefiind ţinută de calificarea pe care petentul a dat-o cererii sale.
(Decizia nr. 415/A din 2 iulie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 430 din 30.04.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 10.02.2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
S-a reţinut că, prin cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale sus-menţionate prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 - 209 lit. a), e) şi i) şi alin. 3 din Codul penal.
în motivarea cererii, revizuentul a invocat în esenţă dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, învederând că s-a procedat la o greşită încadrare juridică, prin aplicarea alin. 3 al art. 209 din Codul penal, numai ca urmare a majorării pretenţiilor civile de la 35 milioane la 100 milioane lei, fără a se face vreo dovadă în acest sens.
Un alt motiv invocat de revizuent s-a referit la greşita individualizare a pedepsei, în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare fiind complice, în timp ce autorului infracţiunii i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Instanţa de fond a apreciat că nici unul dintre motivele invocate de revizuent (schimbarea încadrării juridice sau redozarea pedepsei) nu pot fi incluse în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală, sens în care a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului condamnat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, arătând atât în scris, cât şi oral în faţa Curţii că el a solicitat o redozare a pedepsei, însă în condiţiile în care au fost modificate limitele prejudiciului astfel cum sunt prevăzute în ari. 146 din Codul penal şi care au fost avute în vedere la încadrarea juridică a faptei pe care a săvârşit-o în art. 209 alin. 3 din Codul penal, obiectul cererii sale fiind aplicarea legii penale mai favorabile.
Apelul este fondat.
Este adevărat că în preambulul cererii pe care a formulat-o, condamnatul a solicitat "revizuirea dosarului", sens în care în cauză Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a întocmit un referat conform art. 399 alin. ultim din Codul de procedură penală.
Ţinând cont însă de principiul potrivit căruia instanţa şi în general organele judiciare nu sunt ţinute de calificarea pe care un petent o dă cererii sale (în condiţiile în care acesta nu are întotdeauna cunoştinţele juridice necesare), atât procurorul care a întocmit referatul sus-menţionat, cât mai ales instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii aveau obligaţia de a stabili obiectul acesteia numai după lecturarea atentă a motivelor formulate de petent în susţinerea ei.
Or, lecturând această cerere, rezultă că petentul a solicitat o redozare a pedepsei ce i-a fost aplicată în cauza în care a avut calitatea de inculpat, în condiţiile în care a fost majorat plafonul prejudiciului în raport de care fapta sa a fost încadrată în art. 209 alin. 3 din Codul penal, aspect de care au beneficiat ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii.
De altfel, atât în referatul întocmit de procuror, cât şi în considerentele hotărârii apelate, se regăseşte solicitarea petentului bazată pe apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, care a majorat cuantumul pagubei în funcţie de care se apreciază "consecinţele deosebit de grave".
în consecinţă, nefiind ţinută de calificarea pe care petentul a dat-o cererii sale, chiar în condiţiile în care în cauză s-a urmat o procedură de revizuire finalizată cu un referat întocmit de procuror conform art. 399 alin. ultim din Codul de procedură penală, instanţa de fond avea obligaţia de a încadra ea însăşi în drept cererea formulată de petent, eventual după o solicitare prealabilă ca acesta să-şi precizeze obiectul cererii sale (deşi în speţă datele cuprinse în cerere erau suficiente).
în aceste condiţii, având în vedere motivarea cuprinsă în cererea formulată de condamnat, pe care, la solicitarea Curţii, acesta a precizat-o cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, instanţa de fond trebuia să observe că în realitate se află în faţa unei solicitări privind aplicarea facultativă a legii mai favorabile, în condiţiile art. 15 din Codul penal şi art. 458 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste considerente, constatând că prin hotărârea apelată nu s-a soluţionat fondul cauzei, Curtea va admite apelul condamnatului, va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, urmând ca instanţa de fond să se pronunţe asupra cererii condamnatului prin prisma art. 458 din Codul de procedură penală raportat la art. 15 din Codul penal.
NOTĂ:
Decizia nr. 415/A din 02.07.2002 a rămas definitivă prin nerecurare, la 29.07.2002
