Revizuire. Cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind vorba aşadar despre erori esenţiale de fapt care afectează o hotărâre rămasă definitivă şi care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei.
Cu toate acestea, chiar dacă necunoaşterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înţeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenţionare a lor în actele şi lucrările dosarului, ci şi ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecinţa neluării lor în considerare la soluţionarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obţină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ordinare.
(Decizia nr. 21 din 10 ianuarie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 374 din 01.11.2000 a Judecătoriei Olteniţa, a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 386/1999 a Judecătoriei Olteniţa, formulată de revizuentul-condamnat P.C.
S-a reţinut că motivul pentru care s-a solicitat revizuirea sentinţei sus-menţionate, mai precis descoperirea unei adrese emise de bancă către societate, prin care inculpatul era informat că garanţiile oferite nu sunt acceptate şi, prin urmare, i se refuză acordarea creditului solicitat, nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.
Din analiza acestor dispoziţii rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau de împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că, pe de o parte trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Actul în baza căruia se solicită revizuirea nu poate fi faptă sau împrejurare nouă, întrucât acest act există în dosarul de fond al judecătoriei şi a fost avut în vedere la soluţionarea cauzei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul, arătând că nu s-au făcut suficiente diligenţe pentru aflarea adevărului, deşi inculpatul a solicitat anumite probe care erau relevante şi oportune în cauză, ce însă au fost respinse de către instanţă.
Prin Decizia penală nr. 297/A din 29.11.2000 a Tribunalului Călăraşi, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
în motivarea deciziei se arată că atât cererea de apel, cât şi cea de revizuire vizează aspecte de fond care ar trebui cercetate pentru elucidarea anumitor aspecte şi aflarea adevărului în cauză, însă ele nu mai pot fi cercetate ori analizate în această cale de atac extraordinară.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuentul, care, fără a indica expres cazul de casare pe care îl invocă, a susţinut faptul că hotărârea prin care a fost condamnat este nelegală şi netemeinică, ceea ce rezultă din faptele şi împrejurările noi descoperite ulterior pronunţării sentinţei, dar nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi care pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv înscrisuri emise de bancă în baza cărora revizuentul a solicitat radierea ipotecii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind vorba aşadar despre erori esenţiale de fapt care afectează hotărârea rămasă definitivă şi care nu pot fi probate decât ulterior prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei.
Cu toate acestea, chiar dacă necunoaşterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înţeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenţionare a lor în actele şi lucrările dosarului, ci şi ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecinţa neluării în considerare la soluţionarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obţină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele jurisdicţiei ordinare.
Or, în speţă, atât din cuprinsul rechizitoriului întocmit în cauză, cât şi din situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, rezultă împrejurarea pe care revizuentul o invocă prin actul nou ataşat cererii de revizuire (adresa provenită din partea sucursalei băncii şi datată la 25.10.1995), respectiv faptul că la data de 26.10.1996 banca a refuzat acordarea împrumutului solicitat de inculpat în valoare de 200.000.000 lei, ca urmare a insuficienţei garanţiilor prezentate.
Motivele de recurs formulate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală.
