Revizuire. Cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
Cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăţiei condamnatului-revizuent, şi nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situaţii deja cunoscute şi verificate de către instanţele de fond şi de control judiciar.
(Decizia nr. 603 din 7 noiembrie 2001 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 562 din 20.09.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.R., vizând revizuirea Sentinţei penale nr. 179 din 13 aprilie 1999 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a ll-a penală.
S-a reţinut că prin sentinţa menţionată, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi a recursului declarate de inculpat, acesta a fost condamnat la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 din Codul penal.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat audierea unor martori, pentru a-şi dovedi nevinovăţia, fără a indica şi numele acestora.
A mai susţinut că martora G.M. ar fi declarat mincinos în cauză.
Instanţa a constatat că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cele enumerate în mod limitativ în dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură penală.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul-revizuent, arătând că în mod greşit a fost respinsă cererea.
Apelul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Legea se referă deci la situaţii de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanţei de fond, şi nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere şi verificate.
în privinţa caracterului mincinos al depoziţiei martorei G.M., în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă, în condiţiile în care această împrejurare nu a fost dovedită printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau o ordonanţă a procurorului care să constate săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
NOTĂ:
Decizia penală nr. 603 din 7 noiembrie 2001 a definitivă prin Decizia penală nr. 1224 din 6 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penală.
