Revizuire. Lipsa condamnatului la judecată. Consecinţe
| Comentarii |
|
Soluţionarea cererii de revizuire în lipsa condamnatului (cu citarea acestuia, dar fără a se considera necesară prezenţa sa) este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 21 l/A din 16 aprilie 2002 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 129 din 18.02.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul N.F.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, care a reiterat susţinerile formulate în cererea iniţială de revizuire.
Curtea, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma criticilor formulate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, apreciază că aceasta este nelegală, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la judecarea cererii de revizuire condamnatul, deţinut în Penitenciarul Rahova, nu a fost prezent.
Potrivit art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Persoana arestată este adusă la judecată numai dacă instanţa consideră necesar."
Prin Decizia nr. 348/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 63 din 29.01.2002, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 3 din Codul de procedură penală şi a constatat că dispoziţia "numai dacă instanţa consideră necesar" cuprinsă în acest text este neconstituţională.
S-a argumentat că această dispoziţie este contrară prevederilor art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, deoarece face ineficientă prevederea alin. (2) al acestui text, potrivit căreia: "în tot cursul procesului, părţile au dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu".
S-a mai reţinut că atât desfăşurarea instrucţiei penale, cât şi apărarea drepturilor cetăţenilor (în speţă, dreptul la apărare) impun exercitarea deplină a dreptului la apărare, fără restrângerea acestuia şi fără ca instanţa să poată aprecia dacă este sau nu necesară prezenţa arestatului la judecarea, în primă fază, a cererii de revizuire.
Prin declararea acestei dispoziţii ca neconstituţionale, aducerea condamnatului arestat la judecarea cererii de revizuire a devenit obligatorie, pentru ca dreptul la apărare să fie efectiv garantat.
înlăturându-se dispoziţia specială ca neconstituţională, se revine la regula comună, cuprinsă în dispoziţiile art. 314 din Codul de procedură penală.
Soluţionând cauza în lipsa condamnatului arestat, deci în condiţiile lipsei de procedură, prima instanţă a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, ce atrage desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală.
