Revizuire. Decizie pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a admis un recurs în anulare. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Este inadmisibilă, în principiu, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a admis recursul în anulare.
(Decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2002 - Secţia 1 penală)
Prin Sentinţa penală nr. 617 din 15.10.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E. ca inadmisibilă.
A obligat pe condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, se critică o decizie penală a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a admis un recurs în anulare, iar revizuirea unei asemenea hotărâri este inadmisibilă, aşa încât audierea unor martori, aşa cum a cerut revizuentul, nu este posibilă.
împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire în baza art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, arătând că ar exista fapte care pot fi dovedite cu martori.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin Sentinţa penală nr. 167/1994 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complimentară, sentinţa rămânând definitivă prin respingerea apelurilor şi recursurilor.
Prin Decizia penală nr. 27 din 25.05.1998, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârile enunţate şi, ca urmare, a condamnat pe revizuent la 16 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complimentară.
Condamnatul a formulat cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 167 din 27.12.1994 a Tribunalului Bucureşti şi a Deciziei penale nr. 27 din 25.05.1998 a Curţii Supreme de Justiţie şi a întemeiat-o pe dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, arătând că nu au fost audiaţi cei doi martori pe care i-a propus în cauză şi, ca urmare a acestui fapt, s-a dat o încadrare juridică greşită faptei.
în raport de aceste aspecte, în mod corect instanţa fondului a apreciat ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Potrivit art. 393 din Codul de procedură penală, sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei.
în speţă, se critică o decizie penală a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a admis un recurs în anulare.
Recursul în anulare fiind o cale extraordinară de atac, decizia penală pronunţată în această cale nu mai poate fi supusă revizuirii, care este tot o cale extraordinară de atac.
Pe cale de consecinţă, o asemenea cerere fiind inadmisibilă, în cauză nu mai poate fi discutat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.
Pentru toate cele arătate, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
