TÂLHĂRIE. ABUZ DE ÎNCREDERE. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Smulgerea lănţişorului de la gâtul părţii vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie, întrucât acţiunea de smulgere implică o violenţă exercitată asupra victimei pentru a o deposeda de bun, iar nu abuz de încredere, care are ca situaţie premisă deţinerea bunului de către inculpat „cu orice titlu", deci implicit cu acordul iniţial al părţii vătămate.
Prin sentinţa penală nr.516/1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost condamnat inculpatul R.G.S., în baza art.211 alin.2 lit.d C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a reţinut că, la data de 4 martie 1997, inculpatul, împreună cu martorii I.V., D.l. şi Z.M.R., au intrat în discuţie cu partea vătămată, pe care au întâlnit-o în apropierea staţiei RATB Răsăritului, şi pe care au însoţit-o în troleibuz până la staţia Apusului.
După ce au coborât împreună din autobuz şi au parcurs o porţiune scurtă de drum, inculpatul, intrând împreună cu partea vătămată într-o scară a unui bloc, martorii rămânând afară, a profitat de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra şi şi-a însuşit lănţişorul de la gâtul acesteia şi, deşi aceasta a ţipat, inculpatul nu i l-a restituit.
Tribunalul a reţinut că această situaţie de fapt este confirmată de depoziţia martorului I.V.
împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că infracţiunea săvârşită este abuz de încredere şi nu tâlhărie, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea a respins, ca nefondat, apelul, arătând că instanţa de fond a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei, atâta timp cât însuşirea lănţişorului de aur aparţinând părţii vătămate s-a făcut prin violenţă exercitată asupra acesteia.
în speţă, în raport de situaţia de fapt reţinută, s-a apreciat că distincţia între infracţiunea de tâlhărie şi cea de abuz de încredere, o reprezintă situaţia că lănţişorul nu se afla în detenţia inculpatului, în baza unui raport juridic, condiţie preexistentă pentru infracţiunea de abuz de încredere.
într-adevăr, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, este necesar ca însuşirea bunului aparţinând părţii vătămate să se facă prin violenţă, respectiv, în cauză, prin smulgere, care reprezintă o acţiune violentă exercitată asupra părţii vătămate.
Alta ar fi fost situaţia dacă inculpatul ar fi făcut dovada că partea vătămată i-arfi dat lănţişorul de bunăvoie, pentru ca acesta să-l deţină în scopul păstrării, conservării sau folosirii, în anumite condiţii.
Or, contrar celor susţinute de inculpat, partea vătămată, pe care inculpatul o cunoscuse cu câteva ore înainte, a „ţipat" şi a „strigat" ca inculpatul să-i restituie lănţişorul, dar acesta a refuzat, ceea ce înseamnă că partea vătămată nu a fost de acord ca inculpatul să aibă lănţişorul.
în acest context, Curtea a mai arătat că inculpatul nu a putut explica de ce partea vătămată ar fi fost de acord să-i dea lănţişorul şi de ce a ţipat cerând restituirea bunului său.
(Secţia I penală, decizia nr.41/2000) NOTĂ: Hotărârea a rămas definitivă prin retragerea recursului, conform deciziei nr.2439/2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
