TÂLHĂRIE. ACHITARE. LOVIRE SAU ALTE VIOLENTE. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE.
| Comentarii |
|
Instanţa legal sesizată prin rechizitoriu cu o faptă constatând, din dezbateri, că aceasta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni pentru care sesizarea instanţei se face la plângerea prealabilă, nu poate pronunţa soluţia de achitare, ci, punând în discuţie schimbarea încadrării juridice, dacă partea vătămată declară că nu înţelege să facă plângere împotriva inculpatului, va dispune încetarea procesului penal pentru noua faptă, în temeiul art.10 lit.f comb.cu art.11 pct.2 lit.b C.pr.pen.
Prin sentinţa penală nr.314 din 19 mai 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prev.de art.211 alin.2 lit.e din C.pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore şi s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut, în fapt, că între inculpat şi partea vătămată, elevi ai Liceului Matei Basarab, existau animozităţi determinate de împrejurarea că ambii simpatizau aceeaşi fată, colega lor.
La 2 aprilie 1999, în jurul orei 13:00, cei doi s-au întâlnit pe str.Mircea Vodă, inculpatul fiind însoţit şi de doi prieteni.
Profitând de faptul că partea vătămată nu i-a restituit suma de 10.000 lei, inculpatul s-a îndreptat către aceasta, i-a cerut o ţigară şi, la refuzul victimei, a apucat-o cu o mână de gât şi i-a aplicat o lovitură cu capul în obraz, apoi i-a cerut banii pentru a-şi cumpăra ţigări, amintindu-i că-i datorează acei bani.
în acest context, partea vătămată a scos o bancnotă de 10.000 lei şi i-a înmânat-o inculpatului, după care ambii s-au îndreptat spre intrarea în liceu, unde inculpatul i-a mai aplicat victimei un pumn în faţă.
în urma acestor lovituri, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora nu fost necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru greşita achitare a inculpatului pentru fapta din rechizitor şi încălcarea dispoziţiilor art.334 C.pr.pen., prin nepunerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptei din art.211 alin.2 lit.e în art.180 alin.2 C.pen.
Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.211 C.pen., constituie tâlhărie furtul săvârşit, printre altele, prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări.
Rezultă astfel, din examinarea textului citat, că infracţiunea de tâlhărie este complexă, în structura ei intrând, pe de o parte, furtul, care este componenta principală, iar - pe de altă parte - actele de violenţă. Aceste elemente adiacente trebuie să preceadă, să fie concomitente sau imediate deposedării victimei de un bun.
în speţă, elementele constitutive ale infracţiunii nu sunt îndeplinite, întrucât componenta principală a tâlhăriei - furtul - nu s-a realizat.
într-adevăr, cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, din declaraţiile martorilor, precum şi din declaraţiile constante ale inculpatului (care nu a recunoscut infracţiunea reţinută în sarcina sa) incidentul dintre inculpat şi partea vătămată (ambii elevi ai Liceului Matei Basarab) a avut două faze.
Astfel, în primul moment, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată şi i-a solicitat restituirea sumei de 10.000 lei (suma datorată), împrejurare în care nu s-au exercitat acte de violenţă.
în faza a doua, pe fondul unor discuţii dintre cei doi, referitoare la o prietenă comună, inculpatul a fost refuzat să fie servit cu o ţigară pe care o ceruse părţii vătămate, moment în care a lovit-o pe aceasta, cauzându-i leziunile descrise în raportul de expertiză medico-legală.
Cum toate probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile părţii vătămate, relevă faptul că inculpatul nu a deposedat victima de vreun bun, rezultă că elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie nu sunt îndeplinite, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, dacă noua încadrare juridică, mai uşoară, dată faptei a rezultat cu ocazia dezbaterilor, iar apărătorul inculpatului, în concluziile sale (inclusiv cele scrise) a avut în vedere situaţia intervenită în urma administrării, nemijlocit, de către instanţă a probelor, nu se poate susţine că soluţia pronunţată este lovită de nulitate datorită încălcării prevederilor art.334 C.pr.pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice, deoarece, în condiţiile arătate, nu era necesară lăsarea cauzei mai la urmă, sau, eventual amânarea judecăţii, pentru pregătirea apărării.
Dacă sub acest aspect hotărârea este temeinică şi legală, ea este greşită, întrucât instanţa nu a analizat infracţiunea de lovire comisă de inculpat, sens în care trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din art.211 alin.2 lit.e în art.180 alin.2 din C.pen. şi, în raport de precizarea părţii vătămate că nu înţelege să formuleze plângere prealabilă, să dispună încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f din C.pr.pen.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
Ca urmare, admiţând apelul Parchetului, Curtea a desfiinţat hotărârea şi, în fond, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.211 alin.2 lit.e C.pen., în art.180 alin.2 C.pen. şi, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f C.pr.pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru lipsa plângerii prealabile, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului. (Judecator Mihai Despina)
(Secţia I penală, decizia nr.486/2000)
