TENTATIVĂ DE OMOR. INVOCAREA LEGITIME APĂRĂRI. INAPLICABILITATE. CHELTUIELI DE SPITALIZARE. DOBÂNZI. NELEGALITATE.
| Comentarii |
|
Nu este legitimă apărare dacă victima a încercat să stingă un conflict între inculpat şi un martor, fără să-l atace, în vreun fel, pe inculpat, ci tentativă la infracţiunea de omor, întrucât prin leziunile provocate s-a pus în pericol viaţa victimei.
Dacă unitatea sanitară s-a constituit parte civilă numai cu suma ce reprezintă cheltuielile de spitalizare, instanţa nu poate acorda din oficiu şi dobânzile aferente acestei sume.
în fond, prin sentinţa penală nr.91/1999, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost condamnat inculpatul M.l. la 6 ani închisoare, în baza art.20 rap.la art.174 C.pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen., iar în baza art.261 C.pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare.
în baza art.33 lit.a şi 34 lit.b C.pen., inculpatul va executa, în final, pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
în baza art.118 lit.b C.pen., s-a confiscat de la inculpat o furcă din metal.
Inculpatul a fost obligat la 1.482.845 lei, plus dobânda legală aferentă către Spitalul Judeţean Călăraşi, la 70 milioane lei despăgubiri civile către M.V. şi la 1.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 8.10.1998, pe fondul unor violenţe verbale şi fizice exercitate de inculpat asupra unui martor, partea vătămată a intervenit, solicitând inculpatului să se liniştească, după care toţi cei implicaţi în conflict au plecat spre locuinţele lor.
La scurt timp, inculpatul M.l. s-a întors la locul conflictului, unde a găsit pe martorii I.A. şi I.P., care asistaseră la conflictul anterior şi a început să-i jignească pe aceştia, după care l-a lovit cu o furcă pe I.A.
Partea vătămată, care locuia în apropierea locului conflictului, a auzit scandalul, şi a fost solicitat de martorul agresat I.A., să-l ajute. Deplasându-se la locul conflictului, inculpatul M.l. l-a lovit pe partea vătămată M.V. cu furca în zona gâtului şi a umărului, înfigându-i coarnele în aceste zone şi provocându-i răni grave, care i-au pus viaţa în primejdie.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul M.L, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în apelul său Parchetul critică soluţia primei instanţe pentru două motive, şi anume: greşita acordare a dobânzilor aferente cheltuielilor de spitalizare, în condiţiile în care Spitalul Judeţean Călăraşi nu a solicitat aceste dobânzi şi pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, pe care o consideră prea blândă, în raport de circumstanţele reale, în care fapta a fost comisă.
Prin apelul inculpatului M.l. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, motivând că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală, prev.de art.181 C.pen., întrucât prin loviturile aplicate de inculpat, nu s-a pus viaţa părţii vătămate în primejdie.
Apelul declarat de Parchet este fondat, iar apelul declarat de inculpatul M.l. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.44 C.pen., aşa cum susţine inculpatul prin primul motiv din apelul său, întrucât acesta nu s-a aflat în legitima apărare. Potrivit art.44 C.pen., se află în legitimă apărare „acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa sau a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost atacat în vreun mod de martorul I.A. sau de partea vătămată M.V., ci, dimpotrivă, el a fost cel care l-a agresat pe martor, iar ulterior şi-a orientat atacul asupra părţii vătămate, pe care a lovit-o cu furca, cu care era înarmat.
Realizând că a comis o faptă penală, inculpatul a încercat să-i determine pe martorii B.A. şi l.l. să facă declaraţii neadevărate, promiţându-le în schimb sume de bani.
în consecinţă, apărările inculpatului, prin care solicită achitarea pe motiv de legitimă apărare, nu sunt fondate.
Nici cel de-al doilea motiv din apelul inculpatului nu este fondat. Aşa cum rezultă din probele dosarului, în raport de intensitatea loviturii, de zona vitală vătămată şi de obiectul folosit, Curtea a apreciat corect că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, care a fost salvată numai datorită îngrijirilor medicale acordate de urgenţă şi, deci, încadrarea juridică a faptei este aceea de tentativă de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 C.pen.
Primul motiv din apelul Parchetului este nefondat, întrucât prima instanţă a individualizat în mod judicios pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare faptă, precum şi pedeapsa rezultantă, potrivit criteriilor generale prev.de art.72 C.pen., asigurându-se realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, prev.de art.52 C.pen.
Apelul Parchetului este fondat însă pentru cel de-al doilea motiv, şi anume, prima instanţă l-a obligat pe inculpat în mod greşit şi la plata dobânzilor aferente sumei datorată Spitalului Judeţean Călăraşi, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, deoarece aceasta parte civila nu a solicitat şi dobânzi.
Curtea a considerat că prima instanţă a acordat mai mult decât i s-a cerut. Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul Parchetului, a desfiinţat parţial sentinţa şi rejudecând în fond a înlărutat obligarea inculpatului la plata dobânzilor aferente cheltuielilor de spitalizare.
(Secţia I penală, decizia nr.253/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.3938/2000 a Curţii Supreme de Justitie - secţia penală. (Judecator Stan Mustata)
