TÂLHĂRIE. COAUTORAT.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a se interpune între locul unde partea vătămată era deposedată prin violenţă şi călătorii din tramvai reprezintă coautorat la infracţiunea de tâlhărie, deoarece chiar dacă această contribuţie este indirectă, ea a servit la paralizarea rezistenţei părţii vătămate şi înlăturarea posibilităţii intervenţiei altor persoane pentru a întrerupe actele celorlalţi inculpaţi.
Prin sentinţa penală nr.529 din 29.10.1999 a Tribunalului Bucureşti -secţia a ll-a penală au fost condamnaţi inculpaţii I.I. şi S.M. la câte 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.a, b şi e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. şi inculpatul F.V., la 5 ani închisoare, pentru aceeaşi faptă.
S-a reţinut că, în seara zilei de 25/26 septembrie 1998, în jurul orei 22:00, inculpaţii, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un local din Piaţa Crângaşi, s-au urcat prin uşa din faţă a tramvaiului 41 cu intenţia de a coborî la Podul Ciurel, pentru a merge la un alt local. întrucât în vagon erau puţini călători, inculpaţii i-au remarcat pe partea vătămată G.l. şi prietena acestuia, I.E.M., care stăteau în picioare pe platforma din spate a vagonului. Cei trei inculpaţi s-au apropiat de cei doi şi i-au înconjurat. Inculpatul l.l. i-a cerut părţii vătămate G.l. un foc şi, urmare refuzului acestuia, inculpatul F.V. a scos din buzunar un cuţit şi i-a tăiat şnurul ochelarilor de soare ce atârnau pe pieptul părţii vătămate; ochelarii au fost smulşi de inculpatul l.l. în acest timp, inculpatul S.M. se afla la o distanţă de 0,50 m de ceilalţi doi inculpaţi, cu faţa spre călători, creînd un paravan între locul unde partea vătămată era deposedată şi călătorii din tramvai.
Apoi, inculpaţii l.l. şi F.V. l-au împins pe partea vătămată, inculpatul l.l. luându-i două brăţări de argint de pe mână şi o sumă de 167.500 lei din buzunarul pantalonilor părţii vătămate.
împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii l.l. şi F.V., pentru greşita individualizare a pedepsei, şi inculpatul S.M., pentru greşita condamnare, întrucât nu a participat la săvârşirea faptei.
Curtea a respins apelurile inculpaţilor, ca nefondate, întrucât, în privinţa inculpaţilor l.l. şi F.V., s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.72 şi 52 C.pen.
De asemenea, s-a reţinut corect că inculpatul S.M. a participat la săvârşirea faptei în calitate de coautor, astfel că, în mod corect, a fost condamnat.
Astfel, în timp ce inculpatul F.V. a executat actele de violenţă, inculpatul l.l. a sustras bunurile, iar inculpatul S.M. a contribuit nemijlocit la actele de violenţă şi de furt, chiar dacă această contribuţie a fost indirectă, deoarece, în desfăşurarea acţiunii ilicite, activitatea lui a servit la paralizarea rezistenţei părţii vătămate şi înlăturarea posibilităţii intervenţiei altor persoane, pentru a întrerupe actele celorlalţi doi inculpaţi.
(Secţia I penală, decizia nr.2/2000) NOTĂ: Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr.3702/2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală.
Atât prima instanţă cât şi cea de apel, au stabilit că fapta de tâlhărie a fost comisă de toţi inculpaţii, deşi numai doi dintre aceştia au acţionat în sensul furtului şi violenţei, întrucât toţi au acţionat conjugat şi nemijlocit urmărind acelaşi rezultat.
Prin acte de săvârşire nemijlocită a faptei se înţelege orice act de conduită exterioară, prin care se execută direct acţiunea socialmente periculoasă incriminată de lege.
Contribuţia coautorilor în comiterea faptei penale poate fi lâentică sau diferită, nefiind nevoie ca fiecare participant să fi comis neapărat o activitate materială care să acopere în întregime latura obiectivă a infracţiunii, întrucât actele coautorilor se completează reciproc.
Teoria şi practica judiciară au fost constante în a considera acte de coautorat, faptele de paralizare a energiei de opunere împotriva agresorului sau cele de înlăturare a obstacolelor din calea săvârşirii faptei.
în acest sens, vor fi considerate acte de coautorat şi nu de complicitate, acţiunea de imobilizare a victimei sau de împiedicare de a se apăra, în timp ce alţi participanţi comit efectiv o acţiune ce intră în elementul material al infracţiunii, întrucât contribuţia adusă în acest fel apare ca indispensabilă obţinerii rezultatului urmărit. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
