Tâlhărie. Furt calificat. Distinctie
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a pătrunde împreună cu un alt inculpat în camera în care dormea partea vătămată şi de a sustrage bunuri, chiar dacă personal nu a exercitat violenţe asupra acesteia, partea vătămată fiind ameninţată de celălalt inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, şi nu de furt calificat.
Prin prezenţa sa, inculpatul a întărit convingerea celuilalt inculpat că va zădărnici rezistenţa părţii vătămate, având practic un rol de stimulent psihologic, în sensul întăririi convingerii coinculpatului că va primi sprijinul său.
(Decizia nr. 602 din 17 august 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 238 din 02.07.2004, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a), b), c) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul C.M. la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. a), b), c) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul minor S.M. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
în baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 862 din Codul penal.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 3 martie 2004 cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate P.A. pentru a fura bunuri.
în interiorul locuinţei părţii vătămate inculpaţii au căutat bunuri şi bani în camere, după care s-au hotărât să pătrundă şi în camera în care dormea partea vătămată, unde, profitând de faptul că aceasta nu i-a simţit, au luat o ladă. Lada astfel însuşită au scos-o afară din locuinţă, fiind spartă şi constatând că în ea se află obiecte de îmbrăcăminte şi prosoape. Inculpatul C.M. s-a reîntors în camera unde se afla partea vătămată pentru a căuta şi alte bunuri, însă fiind simţit de aceasta, care s-a şi trezit, a ieşit în fugă din cameră, fiind urmărit.
Din declaraţia părţii vătămate rezultă că unul din cei doi bărbaţi care au pătruns în locuinţa sa l-ar fi ameninţat în sensul de a tăcea, că altfel îl omoară.
Instanţa a reţinut corect că inculpaţii au întrerupt intenţionat lumina electrică la locuinţa părţii vătămate, împrejurare în care aceasta, trezindu-se şi dorind să îi urmărească pe infractori, a fost îmbrâncită de aceştia.
împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C.M., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei, prin prisma criticii formulate de apelantul inculpat, Curtea a reţinut următoarele:
Inculpatul C.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b) şi alin. 21 lit. a), b), c) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) din Codul penal, fiind vinovat de faptul că în seara zilei de 3 martie 2004, prin determinarea inculpatului minor S.M. de a participa alături de el, a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate P.A., cu scopul de a sustrage bunuri.
în mod corect instanţa fondului a apreciat pe baza probelor administrate în cauză că inculpatul C.M., deşi a pătruns împreună cu S.M. în camera în care dormea partea vătămată, nu a exercitat violenţe asupra acesteia, însă, în condiţiile în care coinculpatul minor a ameninţat partea vătămată, prin prezenţa sa a întărit convingerea coinculpatului că va zădărnici rezistenţa părţii vătămate, care era şi o persoană în vârstă, având practic un rol de stimulent psihologic, în sensul întăririi convingerii inculpatului minor că va primi sprijinul său.
în considerentele de mai sus, în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind corect respinsă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apelant, instanţa a apreciat că aceasta a fost just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 52 din Codul penal.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.M.
