TENTATIVĂ DE OMOR CALIFICAT. LATURA SUBIECTIVĂ. VĂTĂMARE CORPORALĂ.
| Comentarii |
|
Intenţia directă a inculpatului de a omorî victima rezultă din materialitatea faptei, respectiv din aplicarea loviturii cu intensitate maximă, într-o zonă vitală, prin care i-a provocat un traumatism cranio-cerebral, ce putea să conducă la decesul victimei.
Prin sentinţa penală nr.577/2.11.1999, Tribunalul Bucureşti -secţia I penală, în baza art.334 C.pr.pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art.20 rap.la art.174-175 lit.i C.pen. în infracţiunea prev.de art.181 C.pen., text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa închisorii de 3 ani, dispunând suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare de 5 ani, în condiţiile art.81 C.pen.
Inculpatul a fost obligat la 1.179.460 lei, plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul de Urgenţă „Prof.Dr.Bagdasar" şi la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă N.Â., de asemenea, fiind obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat si la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă N.A.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 7.06.1997, în jurul orei 20:00, partea vătămată N.A., împreună cu prietenul său C.F. se deplasau pe o alee situată între două străzi, iar la un moment dat a fost solicitată de către doi copii de aproximativ 8-9 ani, care plângeau, să le vină în ajutor, întrucât au fost bătuţi de către un individ în timp ce se aflau în faţa grădinii acestuia şi i-a deposedat de o seceră şi un căruţ.
Partea vătămată N.A., însoţit de cei doi copii şi de C.F. s-au deplasat la locul indicat, unde l-au întâlnit pe inculpatul N.D., aflat în interiorul grădinii sale. Partea vătămată a adresat injurii de la poartă către inculpat, apoi a încercat să pătrundă în grădină prin împingerea porţii, inculpatul, la rândul lui, a împins poarta în sens invers, iar din acest balans violent a fost lovită partea vătămată cu partea superioară (de metal) a porţii.
După acest moment s-a iscat o încăierare între cei doi, încăierare întreruptă de martorii C.D. şi P.T., care au intervenit pentru a-i despărţi.
Varianta reţinută în rechizitoriu este inculpatul N.D., înainte de a ajunge la poartă a luat de pe alee o ţeavă metalică, care era înfiptă în pământ, i-a fluierat pe cei doi martori, după care l-a lovit puternic pe N.A. cu ţeava în cap, în zona frontală, moment în care au apărut şi cei doi martori (C.D. şi P.T.), care l-au lovit împreună pe partea vătămată, căzută la pământ.
Tribunalul, faţă de dubiul cauzat de mărturiile contradictorii, ce profită inculpatului, cu privire la obiectul folosit în aplicarea loviturii, a cercetat existenţa sau inexistenţa intenţiei directe a acestuia de a suprima viaţa părţii vătămate.
Astfel, în prima ipoteză, nu a putut reţine intenţia directă de a suprima viaţa părţii vătămate, lovirea cu cadrul porţii fiind mai mult rezultatul hazardului decât a unei intenţii criminale.
în cea de-a doua ipoteză, se desprinde ideea că inculpatul a aplicat o singură lovitură; între acesta şi victimă nu au existat raporturi de duşmănie, ce ar fi putut motiva luarea rezoluţiunii infracţionale de a suprima viaţa victimei, iar obiectul folosit - ţeavă metalică - nu are caracteristica de a suprima o viaţă, depinzând zona în care este folosită pentru a lovi, precum şi numărul şi intensitatea loviturilor.
în cele două ipoteze nu se răsfrânge ideea intenţiei directe a inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate, ci doar producerea unor suferinţe fizice, prin aplicarea loviturii.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.A1/119091/22.07.1997, leziunile părţii vătămate au necesitat un număr de 45 zile de îngrijiri medicale, iar punerea în primejdie a vieţii ca urmare a complicaţiilor survenite nu este consecinţa directă a leziunilor traumatice suferite la data de 7.06.1997.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev.de art.181 C.pen.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă N.A. şi inculpatul N.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în apelul Parchetului a fost criticată hotărârea instanţei de fond sub două . motive, şi anume: greşita schimbare a încadrării juridice, deoarece fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, în raport de împrejurările că inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu intensitate, folosind o bară metalică, aptă de a ucide, în zona frontală, prin care i-a fost provocat un traumatism cranio-cerebral necesitând repetate intervenţii neuro-chirurgicale; greşita soluţionare a laturii civile a cauzei sub aspectul respingerii, ca tardiv formulat, al capătului de cerere privind daunele materiale în sumă de 7.000.000 lei.
Partea civilă N.A., prin apelul său, a solicitat obligarea inculpatului şi la daunele materiale în sumă de 7.000.000 lei.
Inculpatul N.D. a criticat hotărârea instanţei de fond sub două motive, respectiv: Tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prev.de art.73 C.pen. şi obligarea greşită a acestuia la plata daunelor morale, în sumă de 10.000.000 lei.
Curtea a apreciat apelurile declarate de Parchet şi partea civilă ca fiind întemeiate şi a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, probe care însă nu au fost judicios apreciate de instanţa de fond, având drept consecinţă reţinerea eronată a stării de fapt.
Analizând în mod critic declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în raport de implicarea şi interesul fiecăruia în stabilirea corectă a împrejurărilor în care s-a comis fapta, Curtea a reţinut că, la data de 7.06.1997, în jurul orei 20:00, partea vătămată, împreună cu prietenul său s-au întâlnit cu cei doi copii care plângeau şi care le-a povestit în timp ce tăiau iarba de pe un teren viran că inculpatul N.D. i-a certat şi le-a luat cu forţa un căruţ, un sac şi o scară. Partea vătămată şi prietenul său s-au deplasat ia locul unde inculpatul N.D. avea o grădină, rugându-l să le înapoieze copiilor bunurile luate.
Inculpatul N.D., înainte de a ajunge la poarta grădinii, a luat de pe aleea curţii sale o ţeavă metalică, care era înfiptă în pământ, lungă de 40-50 cm, cu diametru de 4 cm, şi grosimea peretelui de aproximativ 1 cm, şi ajungând la poartă i-a fluierat pe C.D. şi P.T., pentru a-i veni în ajutor.
în acest moment esenţial pentru derularea faptelor partea vătămată N.A. a întors capul să vadă cine urma să vină şi profitând de neatenţia părţii vătămate l-a lovit cu ţeava în cap, în zona frontală.
în momentul sosirii celor doi, primul avea în mână un pistol cu aer comprimat, iar al doilea un cuţit, partea vătămată N.A. fiind obligată să se aşeze în genunchi şi să stea nemişcată, împrejurare în care P.T. l-a lovit cu piciorul în partea dreaptă a capului, iar inculpatul l-a mai lovit cu ţeava de câteva ori, partea vătămată N.A. apărându-se cu piciorul.
Curtea a stabilit că această situaţie de fapt, ce a rezultat din analiza judicioasă a probelor, evidenţiază intenţia directă a inculpatului de a omorî victima, aceasta
rezultând din materialitatea faptei, respectiv din aplicarea loviturii cu intensitate maximă, în zona frontală (vitală), prin care i-a provocat un traumatism cranio-cerebral, ce putea să conducă la decesul victimei.
în consecinţă, rezultă că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi anume tentativă la infracţiunea de omor, prev.de art.20 rap.la art.174-175 lit.i C.pen., iar schimbarea încadrării juridice a faptei efectuată de instanţa de fond în art.181 C.pen. nu are suport probator.
în considerentele deciziei, Curtea a stabilit că primul motiv din apelul inculpatului este nefondat, deplasarea victimei la poarta grădinii inculpatului şi rugămintea restituirii bunurilor copiilor minori neputând fi apreciată ca o provocare din partea acesteia, nefolosind violenţa fizică sau verbală.
Nici cel de-al doilea motiv din apelul inculpatului, potrivit căruia suferinţa prelungită s-ar datora propriei neglijenţe a victimei, nu a putut fi reţinută.
Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea a apreciat că respingerea parţială a acţiunii civile ca tardivă este nelegală, considerând că nu s-au dovedit toate cheltuielile efectuate şi în raport de numărul de îngrijiri medicale, suma la care partea civilă are dreptul ca daune materiale este de 4,5 milioane lei, iar daunele morale în sumă de 10.000.000 lei au fost corect stabilite de prima instanţă.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.D. şi în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. a admis apelurile Parchetului şi părţii civile N.A., a desfiinţat parţial sentinţa, iar în baza art.20 rap.la art.174-175 lit.i C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. a condamnat inculpatul N.D. la 1 an închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile N.A. şi suma de 4.500.000 lei daune materiale. Dobânda legală aferentă sumei de 1.793.470 lei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Dr.Bagdasar" curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii şi obligat apelantul inculpat la cheltuieli judiciare statului.
(Secţia a ii-a penală, decizia nr. 140/2000) NOTĂ: împotriva acestei decizii au fost declarate recursuri de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul N.D.
Prin decizia penală nr.196/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, casate decizia şi sentinţa numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, care a fost stabilită la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.(Judecator Rodica-Aida Popa)
