Art. 29 Cod penal Instigarea neurmată de executare PARTICIPAŢIA

Art. 29

Instigarea neurmată de executare

Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.

Comentarii despre Art. 29 Cod penal Instigarea neurmată de executare PARTICIPAŢIA

alina petrea 12.07.2012

Inculpata a fost condamnată la 16 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav (art. 174,176 lit. a) C. pen.) şi la două pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru instigare neurmată de executare la infracţiunea de omor (art 29 alin. raportat la art. 174 C. pen), dispunându-se, în baza art. 33, 34 C. pen., să execute pedeapsa privativă de libertate cea mai grea şi 8 ani interzicerea drepturilor mai sus menţionate. în fapt, s-a reţinut că inculpata, voind să-şi ucidă soacra, a îndemnat două

Citește mai mult

persoane să o ajute la realizarea acestui scop, însă ele au refuzat; ulterior, inculpata a săvârşit, singură, fapta de omor.

Parchetul a declarat apel, susţinând - printre altele - că prima instanţă a încălcat prevederile art. 65 alin. 2 C. pen., omiţând să aplice pedeapsa complimentară a unor drepturi şi pentru cele două fapte de instigare neurmate de executare la săvârşirea infracţiunii de omor.

Motivul de apel este întemeiat. Pentru săvârşirea infracţiunii de omor art. 174 prevede, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi iar, potrivit art 65 alin. 2 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Cum legea nu cuprinde nici o excepţie de la regulă de mai sus, în ceea ce îi priveşte pe participanţii în calitate de instigatori şi cum unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, rezultă că, în mod nelegal, inculpatei nu i s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi şi pentru cele două fapte prevăzute în art. 29 raportat la art. 174 C. pen.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 164/1996

NOTĂ. Nu putem subscrie la soluţia de mai sus.

Prin "acte de instigare neurmate de executare", la care se referă în prima sa parte art. 29 C. pen., se înţeleg acele activităţi de instigare a căror caracteristică constă în aceea că, deşi au avut efectul de a determina pe cel instigat să săvârşească fapta prevăzută de legea penală, ulterior acesta s-a răzgândit şi nu a comis nici un act de executare sau executarea începută a rămas în stadiul unei tentative nepedep-sibile. în această situaţie, nu există participaţie deoarece, nesăvârşindu-se de către cel instigat o faptă prevăzută de legea penală, una din condiţiile generale ale participaţiei nu este îndeplinită; actele de instigare neurmate de executare constituie, însă, datorită pericolului social determinat de aptitudinea lor potenţială de a duce la săvârşirea unei- fapte prevăzute de legea penală, o infracţiune autonomă, incriminată distinct prin art. 29 alin. 1 C. pen. (v.: V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 227).

Dispoziţiile acestui text nu se aplică, însă, în cazurile în care - spre deosebire de ipoteza de mai sus - activitatea desfăşurată de "instigator" nu a produs nici un moment efectul de a-l determina pe cel "instigat" să săvârşească fapta prevăzută de legea penală, căci noţiunea de "instigare" folosită în cuprinsul expresiei "acte de instigare" implică ideea însuşirii, de către acesta din urmă, a hotărârii de a comite fapta la care a fost instigat; în asemenea situaţie, aşa-zisele acte de instigare, rămase în stadiul unor simple încercări sterile de a determina comiterea faptei, nu cad sub incidenţa legii penale (v.: V. Dongoroz ş.a., op. cit., p. 226).

Dacă raportăm cele de mai sus la speţă, se impun următoarele concluzii:

a) întrucât persoanele îndemnate de inculpată să o ajute la săvârşirea omorului au respins, din primul moment, această idee, în mod nelegal inculpata a fost condamnată, în baza art. 29 alin. 1 C. pen., pentru două fapte de instigare neurmată de executare la infracţiunea de omor şi, pe cale de consecinţă, în mod nelegal i s-a aplicat, de către instanţa de apel, pedeapsa interzicerii unor drepturi.

b) Chiar dacă cele două persoane instigate şi-ar fi însuşit, pentru moment, ideea de a o ajuta pe inculpată la săvârşirea omorului dar, după aceea, s-ar fi răzgândit, încă aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi nu era obligatorie - cum a considerat instanţa de apel - ci facultativă. Instigarea neurmată de executare, în sensul art 29 alin. ,1 C. pen, nefiind - aşa cum s-a arătat - un act de participaţie, căci fapta la care s-a instigat nu s-a săvârşit ci o infracţiune de sine stătătoare, iar pentru această infracţiune autonomă art 29 alin. 1 C. pen. neprevăzând şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, aplicarea acestei pedepse este lăsată la latitudinea instahţei, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art 65 alin. 1 C. pen.

Răspunde