Legea nr. 187/2016 - modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
SENATUL
LEGE
pentru modificarea Legii audiovizualului nr. 504/2002
Parlamentul României adoptă prezenta lege
Articol unic. — Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 3. — (1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea şi educarea, inclusiv sub aspect ştiinţific, şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.”
2. La articolul 17 alineatul (1) litera d), punctul 12 va avea următorul cuprins:
„12. responsabilităţile culturale şi ştiinţifice ale furnizorilor de servicii media audiovizuale;”.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
IOAN CHELARU
Bucureşti, 20 octombrie 2016.
Nr. 187.
| ← HG nr. 767/2016 - modificarea şi completarea unor acte... | Ordinul MFE nr. 2101/2016 - publicarea Memorandumului de... → |
|---|
Pentru formarea intelectuală a fiecărei persoane, cunoaşterea ştiinţifică joacă un rol determinant. Datele, descoperirile şi informaţiile ştiinţifice alături de diverse aplicaţii tehnologice reprezintă surse de interes şi fascinaţie pentru foarte mulţi. Pe lângă artă şi cultură, în general, cunoaşterea ştiinţifică completează şi întregeşte necesarul de informaţii pentru omul contemporan.
Şansele de dezvoltare economică, prosperitate şi creştere a nivelului de trai, de împlinire a principiilor şi
Citește mai mult
valorilor democratice sunt direct legate de numărul de cetăţeni ce au acces la cunoaşterea ştiinţifică. Succesele şi dezvoltarea din viitor sunt dependente de rezultatele cunoaşterii ştiinţifice şi inovaţiei tehnologice.Cunoaşterea ştiinţifică este asociată şi cu un tip de gândire riguroasă, raţională, cu curiozitatea permanentă faţă de lumea din jur şi cu spiritul critic necesar înţelegerii fenomenelor naturale şi universului.
Dezideratul explicit al Uniunii Europene, deci şi cel asumat de România, este acela de a dezvolta o societate bazată pe cunoaştere (knowledee societv). Trecerea la aplicarea “Strategiei Europa 2020” în Uniunea Europeană, deci şi în România, s-a optat pentru trei priorităţi interdependente: creştere inteligentă (dezvoltarea unei societăţi bazate pe cunoaştere şi inovare),creştere durabilă şi creştere favorabilă incluziunii.
Pe scurt, o societate bazată pe cunoaştere este o societate care ia măsuri proactive pentru ca cetăţenii săi să genereze, să aibe acces la, să proceseze şi să utilizeze cunoaşterea pentru a îmbunătăţii condiţia umană. La baza acestei societăţi a cunoaşterii
se afla cetăţeanul “alfabetizat ştiinţific”, cetăţeanul care dispune de un stoc minim acceptabil de cunoaştere ştiinţifică.
Acest stoc trebuie să includă:
1) o înţelegere corectă a celor mai frecvente şi generale enunţuri din ştiinţa contemporană,
2) un vocabular activ al termenilor ştiinţificifundamentali;
3) o înţelegere generală a metodei ştiinţifice de producere şi verificare a cunoaşterii, inclusiv a probabilităţii
Astfel, o componentă esenţială a alfabetizării ştiinţifice presupune capacitatea de a diferenţia ştiinţa de pseudo-stiinţă. Există, în acest moment, o serie de date care indică faptul că societatea românească se confruntă cu unul din cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică nu doar din Europa, dar şi din lume. Acest deficit de cunoaştere constituie una din cauzele structurale, sistemice ce contribuie la stagnarea dezvoltării societăţii româneşti. Iar faptul că deficitul cognitiv-ştiinţific al publicului românesc este unul din cete mai mari din Europa cere măsuri neîntârziate de atenuare a acestei stări de lucruri1.
O primă dovadă în acest sens o oferă studiul PISA (Programme for International Student Assessment) al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), din care România face parte.
Conform clasificării realizate în anul 2012 referitoare la gradul de alfabetizare ştiinţifică a elevilor de 15 ani, România se afla printre ultimele locuri alături de ţări precum Malaezia, Iordania, Columbia sau Tunisia.
in România, doar 1% din tinerii de 15 ani pot atinge sau depăşi nivelul 5 (comparativ, de exemplu cu 23% Singapore, 18% Japonia, 17% Finlanda, sau 8% media statelor OECD), în timp ce 37% se plasează sub nivelul 2 (comparativ cu 12% Germania, 5% Estonia, 9% Polonia, 19% Federaţia Rusă, 14% Australia, Noua Zeelandă, Olanda, 18% fiind media ţărilor OECD)2. Acest studiu arată faptul că România are un deficit de alfabetizare ştiinţifică îngrijorător, mult peste media ţărilor OECD. Deficitul este cu atât mai grav cu cât el afectează generaţiile viitoare şi compromite şansele de dezvoltare a ţării pe termen lung, de 2 sau chiar 3 generaţii.
O a doua dovadă a acestui fenomen provine din studii sociologice realizate în România3, studii ce cuantifică în detaliu acest deficit de cunoaştere la nivelul societăţii:
• aproximativ 80% din populaţie nu dispune de cunoştinţe ştiinţifice elementare şi de un vocabular ştiinţific activ
• în context European, românii sunt cel mai puţin alfabetizaţi din punct de vedere ştiinţific, deficitul cognitiv-ştiinţific fiind unul din cele mai mari din Europa (cf. Eurobarometrul special 224 şi STISOC 2009,2012)
• 42% dintre români afirmă că Soarele se învârte în jurul Pământului
• 22% dintre români consideră horoscopul şi astrologia ca fiind ceva “foarte ştiinţific”, aceasta fiind cea mai ridicată rată din ţările europene, după Cipru.
• România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte proporţia persoanelor care consideră că unele numere sunt deosebit de norocoase pentru anumiţi oameni
• 50% dintre români declară că este important să se ţină cont în viaţă de superstiţii precum “culoarea roşie ne fereşte de deochi”
în ultimele decenii asistăm, pe de o parte, la descoperiri şi dezvoltări ştiinţifice tot mai accelerate şi mai neaşteptate, dar, pe de altă parte, sunt tot mai des întâlnite atitudinile, opiniile, credinţele sau mişcările sociale anti-ştiinţifice sau anti-intelectuale cu efecte extreme de negative asupra întregii societăţi. Amintim aici doar mişcarea anti-vaccinare care devine un pericol pentru sănătatea publică. Acestea iau forme organizate şi de cele mai multe ori beneficiază de o expunere mediatică mai bună, generând o răspândire în populaţia generală a unei atitudini care contestă importanţa culturală şi raţionalitatea tehnologică asociate ştiinţei şi rezultatelor ei actuale.
Ştiinţa, conform unor opinii anti-ştiinţifice ar fi responsabilă de accelerarea schimbărilor din viaţa noastră, de îngrădirea multor valori umaniste sau religioase ale unui trecut romantic sau de generare unui consumerism fără limite. în multe opinii, ştiinţa este chiar considerată periculoasă sau distructivă. Toate aceste percepţii se bazează pe neînţelegeri cu privire la modul în care funcţionează ştiinţa şi pe insuficiente informaţii cu privire la rolul acesteia în societate. Teoriile conspiraţiei abundă, de asemenea, şi se răspândesc cu atât mai uşor cu cât publicul nu dispune decât în mică măsură de mecanisme de gândire apte să îl ferească să fie uşor de manipulat, inclusiv de către pseudo-ştiinţă.
Cu cât gradul de alfabetizare ştiinţifică este mai mic, cu atat deficitul cognitiv al stocului public de cunoaştere ştiinţifică este mai mare şi cu atât mai greu sunt de rezolvat problemele de dezvoltare economică, culturală şi democratică a societăţii. Măsurile necesare pentru a ridica nivelul de alfabetizare ştiinţifică al unei societăţi nu ţin doar de sistemul educaţional.
Este un lucru cunoscut faptul ca mass-media are un rol puternic formativ, mijloacele de comunicare în masă avand capacitatea demonstrată de a influenţa opiniile, atitudinile şi cunoştinţe la nivelul publicului general. Acesta este şi motivul pentru care mass-media trebuie stimulată să îşi asume în mod activ rolul de a informa publicul cu privire la ultimele dezvoltări în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi inovaţiei.
Posturile de ştiri din ţările dezvoltate economic alocă părţi tot mai ample relatărilor despre descoperiri şi informaţii ştiinţifice şi tehnologice, iar acest lucru nu este deloc întâmplător. Interesul faţă de cunoaşterea şi inovaţia ştiinţifică merită şi trebuie cultivat, atât în şcoală cât şi în dezbaterile din societate şi în cadrul posturilor tv.
Personalităţile ştiinţifice ar trebui să fie invitate să îşi exprime puncte de vedere avizate asupra numeroaselor teme de interes general care au legătură cu ştiinţa şi cunoaşterea ştiinţifică şi cu implicaţiile acestora în societate.
Pentru un post TV generalist ori profilat pe ştiri, cu acoperire naţională, pe lângă difuzarea unor numeroase informaţii şi dezbateri despre actualitatea politică şi socială, prezentarea unor informaţii ştiinţifice şi tehnologice în cadrul unei eventuale rubrici permanente de minim un minut pe zi poate reprezenta o ocazie de lărgire a audienţei.
De altfel, Art. 31 din Constituţia României cu privire la dreptul la informaţie, prevede că:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit
(...)
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Or, informarea corecta înseamnă că aceasta este şi una cuprinzătoare. Trăim într-o lume a descoperirilor ştiinţifice şi noutăţilor tehnologice permanente cu impact important asupra vieţii de zi cu zi a viitorului planetei şi umanităţii. A prezenta, măcar într-un interval de un minut pe zi a unor astfel de informaţii ar da substanţă ideii de *informare corectă*.
Includerea unui minut de informaţie ştiinţifică şi tehnologică la posturile generaliste şi de ştiri cu acoperire naţională va servi interesul public, va aduce categorii suplimentare de telespectatori posturilor respective şi va putea contribui, în timp, substanţial la creşterea nivelului de alfabetizare ştiinţifică a cetăţenilor români
Ar putea fi prezentate, spre exemplu, informaţii despre noi descoperiri ştiinţifice, despre provocările generate de schimbările climatice, despre noi tehnologii apărute, despre cercetarea românească şi internaţională, sau scurte declaraţii şi opinii exprimate de către oameni de ştiinţă pe diverse teme din domeniul acestora, aniversarea unor celebrităţi
ştiinţifice ori a unor descoperiri sub forma unui calendar ştiinţific tv, rubrici de tipul “ştiaţi că...?” şamd. Cu puţină creativitate şi cu profesionalismul şi rigoarea necesare difuzării unor astfel de materiale, cetăţenii, societatea în ansamblu şi posturile ar avea mult de câştigat.
Introducerea minutului de ştiinţă nu ar trebui considerată ca o ingerinţă în politica editorială a posturilor de ştiri. Necesitatea minutului de ştiinţă în jurnalele de ştiri ar trebui considerată oarecum comparabilă cu aceea de a include informaţii de interes public precum prognoza meteo. Sau cu reglementările privind modul de reflectare în media audiovizuală a campaniilor electorale (Art. 26 din Legea audiovizualului). Prevederile propuse prin prezentul proiect de lege ar intra sub acoperirea şi spiritul Art. 3 din legea actuală care deja instituie anumite obligaţii furnizorilor de servicii audiovizuale şi care, în forma propusă spre amendare şi-ar extinde aplicabilitatea şi asupra informaţiilor cu caracter ştiinţific şi tehnologic:
“Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea şi educarea publicului, inclusiv sub aspect ştiinţific şi tehnologic, şi divertismentul, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului”.
De asemenea, o reglementare în acelaşi spirit cu cea de faţă este cuprinsă în Art. 24, alin. (1) al Legii audiovizualului, unde se stipulează că “orice radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României va rezerva operelor europene create de producători independenţi faţă de acei radiodifuzori cel puţin 10% din timpul său de difuzare Nici Art. 24 alin. (1) nu reprezintă o ingerinţă în politica editorială a posturilor respective, ci doar garantează că producţiile independenţilor vor reprezenta cel puţin 10% din programe. Fără a se interveni asupra conţinutului editorial al minutului de ştiinţă şi tehnologie, timpul alocat pentru asemenea informaţii poate fi precizat printr-o reglementare de tipul iniţiativei legislative de faţă.
în numele iniţiatorilor:
Remus Cernea - deputat