Art. 91 Noul Cod Penal Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 5-a
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Art. 91
Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
(2) Când pedeapsa închisorii este însoţită de pedeapsa amenzii aplicate în condiţiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum şi a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
| ← Art. 90 Noul Cod Penal Efectele amânării aplicării pedepsei... | Art. 92 Noul Cod Penal Termenul de supraveghere Suspendarea... → |
|---|
Spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei, în cazul suspendării sub supraveghere, instanţa pronunţă o soluţie de condamnare în urma căreia stabileşte şi aplică pedeapsa, numai executarea acesteia fiind suspendată.
Faţă de prevederile din C.
Citește mai mult
pen. 1969, legea nouă aduce o serie de modificări. Astfel, pedeapsa stabilită trebuie să fie mai mică sau egală cu 3 ani, inclusiv în situaţia în care este o pedeapsă rezultantă în urma concursului de infracţiuni. Prin urmare, legiuitorul renunţă la stabilirea unei limite atunci când pedeapsa este stabilită în urma reţinerii unei singure infracţiuni şi unei alte limite, inferioare, atunci când pedeapsa este stabilită pentru mai multe fapte concurente.De asemenea, legiuitorul prevede o condiţie suplimentară, respectiv acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, întrucât, potrivit art. 93 alin. (3) NCP, prestarea unei munci în folosul comunităţii este obligatorie pe parcursul termenului de supraveghere.
Potrivit art. 378 alin. (3) NCPP, în situaţiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, acesta va fi întrebat dacă îşi manifestă acordul în acest sens, în cazul în care va fi găsit vinovat. Totodată, conform art. 404 alin. (2) NCPP, instanţa va menţiona expres în dispozitiv consecinţele nerespectării obligaţiilor, ale săvârşirii unor noi infracţiuni, precum şi cele două entităţi din comunitate unde urmează să se execute obligaţia de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii.
Alineatul (2) se referă la ipoteza în care amenda penală este aplicată alături de pedeapsa închisorii, conform art. 61 NCP, caz în care, deşi executarea pedepsei principale a închisorii este suspendată, inculpatul va fi obligat să execute pedeapsa amenzii. Dacă amenda penală nu a fost executată şi a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii conform art. 62 NCP, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa închisorii care a înlocuit amenda, potrivit art. 96 alin. (3) NCP. Prin urmare, suspendarea executării pedepsei închisorii nu are niciun efect asupra amenzii penale care însoţeşte pedeapsa închisorii.
Spre deosebire de C. pen. 1969, alin. (3) lit. a) prevede în mod expres că, în cazul în care instanţa aplică numai amenda penală, nu este posibilă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în acest caz fiind însă permisă renunţarea la aplicarea unei pedepse prevăzută de art. 80 sau amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 NCP. De asemenea, acelaşi alineat prevede că instanţa nu va putea dispune suspendarea sub supraveghere atunci când amânarea aplicării pedepsei a fost revocată şi atunci când inculpatul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
Comparaţie între suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (NCP) şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (C. pen. 1969): 1. în NCP pedeapsa maximă stabilită de instanţă a cărei executare poate fi suspendată este de trei ani închisoare (aceeaşi şi în caz de concurs de infracţiuni), în vreme ce în C. pen. 1969 pedeapsa stabilită trebuia să fie închisoarea de cel mult 4 ani, iar în cazul concursului de infracţiuni pedeapsa rezultantă aplicată nu trebuia să fie mai mare de 3 ani închisoare; 2. în NCP nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere în cazul în care inculpatul este recidivist, în vreme ce în C. pen. 1969 era posibilă dispunerea suspendării sub supraveghere şi pentru o infracţiune săvârşită în stare de recidivă; 3. în NCP termenul de supraveghere este un interval de timp cuprins între doi şi patru ani, fără a fi adăugat la acesta pedeapsa a cărei executare se suspendă, însă fără a putea fi mai mic decât durata pedepsei aplicate, în timp ce în C. pen. 1969 termenul de încercare consta în durata pedepsei închisorii aplicate, la care se adăuga un termen variabil între 2 şi 5 ani; 4. NCP stabileşte un alt set de măsuri de supraveghere şi obligaţii decât C. pen. 1969; 5. spre deosebire de C. pen. 1969, în NCP pedepsele complementare stabilite pe lângă pedeapsa închisorii se vor executa pe parcursul termenului de supraveghere; 6. în NCP efectul definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce, potrivit C. pen. 1969, intervenea reabilitarea de drept.
Legea mai favorabilă - Aplicare art. 5 NCP-în cazul în care, potrivit ambelor legi, sunt îndeplinite condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligaţia condamnatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi faptul că inculpatul nu va fi reabilitat de drept conform NCP, considerăm că legea mai favorabilă este C. pen. 1969, instanţa urmând să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit legii vechi.
Citește mai mult
de un an, cu excepţia situaţiilor când a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, precum şi cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 42 NCP (condamnare anterioară pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, pentru infracţiuni ulterior amnistiate sau pentru infracţiuni săvârşite din culpă); de asemenea, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, infracţiunile comise în timpul minorităţii, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracţiune comisă ulterior condamnării definitive. în plus, este nevoie ca infractorul să îşi manifeste acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. în fine, instanţa trebuie ca, pe baza unor criterii de apreciere care ţin de persoana infractorului, să îşi formeze convingerea că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără ca aceasta să fie executată, inculpatul nu va săvârşi noi infracţiuni, fiind necesară doar supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.Prin excepţie, în cazul infracţiunii de abandon de familie, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta (art. 378 alin. (5) NCP). De asemenea, potrivit 380 alin. (3) NCP, în cazul infracţiunii de împiedicare a accesului la învăţământul general obligatoriu, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
în situaţia prevăzută de art. 62 NCP, când pedeapsa amenzii însoţeşte pedeapsa închisorii, chiar dacă se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, pedeapsa amenzii trebuie executată, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicându-se doar pedepsei închisorii.
Textul de lege analizat reglementează trei cazuri când nu se poate dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, chiar şi în situaţiile când, formal, ar fi îndeplinite condiţiile prezentate mai sus. în primul rând, nu se poate dispune suspendarea executării dacă pedeapsa aplicată este doar amenda. Aşa cum am arătat, instituţia suspendării executării pedepsei, în noua reglementare, se aplică numai pedepsei închisorii. în al doilea rând, nu se poate dispune suspendarea dacă aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, în temeiul art. 83 şi urm. NCP, şi ulterior amânarea a fost revocată, în temeiul art. 88 NCP. Această normă tinde să sancţioneze atitudinea persoanei care, cu toate că a beneficiat de clemenţa instanţei prin amânarea aplicării pedepsei, nu a respectat măsurile de supraveghere, nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse ori a săvârşit o nouă infracţiune în termenul de supraveghere. în al treilea rând, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei atunci când infractorul s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. în acest caz, legea sancţionează atitudinea procesuală a inculpatului.
Hotărârea judecătorească prin care se dispun condamnarea la pedeapsa închisorii şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere trebuie să cuprindă motivele pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare, motivele care au determinat instanţa să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi avertizarea condamnatului cu privire la comportamentul său viitor şi la consecinţele pe care le va suporta dacă va mai săvârşi noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu îşi va îndeplini obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Legea penală mai favorabilă. Instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere a suferit modificări importante prin intrarea în vigoare a noului Cod penal. în primul rând, este prevăzută de lege obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, obligaţie care nu era prevăzută în legislaţia anterioară. în al doilea rând, la împlinirea termenului de supraveghere nu mai are loc reabilitarea de drept a condamnatului, ca în vechea reglementare. în schimb, limitele termenului de supraveghere sunt mai reduse în noul Cod penal, iar revocarea pentru săvârşirea unei noi infracţiuni are loc doar dacă pentru aceasta din urmă s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii [art. 96 alin. (4) NCP], spre deosebire de art. 86* alin. (1) raportat la art. 83 alin. (1) CP 1969, care, într-un astfel de caz, cerea doar să se fi pronunţat o condamnare.
Prin urmare, cu excepţia acestor ultime aspecte, celelalte modificări menţionate ar putea conduce la concluzia că noua reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere este mai aspră decât cea anterioară, astfel încât se poate spune că legea penală mai favorabilă ar fi legea veche. Oricum, în situaţiile tranzitorii, aprecierea se face în concret de către judecător, în principal în funcţie de sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării, aceste criterii fiind stabilite de legiuitor în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. Criteriile respective au prioritate faţă de durata termenului de supraveghere.
De asemenea, legiuitorul pare să considere că dispoziţiile legii vechi ar fi mai favorabile, din moment ce modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute în Codul penal din 1969 şi dispuse prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive sub imperiul legii vechi se menţin şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012.
Chiar dacă această lege nu se referă şi la executarea pedepsei la locul de muncă dispuse în temeiul art. 86' şi urm. CP 1969, considerăm că soluţia aleasă de legiuitor pentru celelalte modalităţi de individualizare a executării pedepsei este valabilă şi în acest caz. în condiţiile în care noul Cod penal nu mai prevede această instituţie, executarea pedepsei la locul de muncă dispusă printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul legii vechi nu ar putea fi înlocuită prin nicio altă modalitate de executare.
Art. 9. (2) Infracţiunile comise în timpul minorităţii, pentru care s-au aplicat pedepse în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei, amânării aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracţiune comisă ulterior condamnării definitive.
Art. 16. (1) Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului
Citește mai mult
penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare. (2) Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.Notă. Noul Cod penal nu mai reglementează suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Potrivit art. 15 din Legea de punere în aplicare, „(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal. (2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969'.
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 86^1: „Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pro nunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni. (2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).
(3) Abrogat. (4) Dispoziţiile art. 81 alin. (5) şi (6) se aplică şi în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere”.