Contractul individual de muncă pe perioadă determinată
| Comentarii |
|
contractul individual de muncă pe perioadă determinată, 1. Forma contractului individual de muncă pe durată determinată 2. Termenul maxim al contractului individual de muncă pe durată determinată
1. Forma contractului individual de muncă pe durată determinată
[art. 82 alin. (2) C. muncii, republica]
Dispoziţiile Codului muncii referitoare la încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată au la bază Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat între Confederaţia Europeană a Sindicatelor, Uniunea Confederaţiilor din Industrie şi a angajatorilor din Europa, respectiv Centrul European al întreprinderilor cu Participare Publică. Norma europeană stabileşte că forma generală a relaţiilor de muncă este reprezentată de contractele de muncă pe durată nedeterminată. Prin urmare, Codul muncii instituie regula privind încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, permiţând încadrarea personalului pe durată determinată numai în situaţii de excepţie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, forma scrisă a contractului individual de muncă pe durată determinată era obligatorie numai în ce priveşte valabilitatea acestui tip de contract. Prin prisma caracterului consensual reglementat de Codul muncii, neîncheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă pe durată determinată nu afecta însăşi valabilitatea raportului de muncă, ci numai durata acestuia, legea instituind o prezumţie relativă privind încheierea contractului pe durată nedeterminată.
Legea nr. 40/2011 instituie forma scrisă ad validitatem a contractului individual de muncă, indiferent de tipul acestuia. Sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării formei scrise a contractului individual de muncă, indiferent dacă este încheiat pe durată determinată ori nedeterminată, este nulitatea absolută.
2. Termenul maxim al contractului individual de muncă pe durată determinată
[art. 82 alin. (3) C. muncii, republicaţ]
Elemente de certitudine:
Elementele de noutate fără caracter echivoc pe care le aduce Legea nr. 40/2011 în privinţa termenului şi condiţiilor de încheiere şi prelungire a contractelor individuale de muncă pe durată determinată sunt următoarele:
a) Termenul pentru care poate fi încheiat contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi mai mare de 36 de luni.
în reglementarea anterioară a Codului muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
b) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit de mai multe ori prin acordul părţilor, după expirarea termenului iniţial.
Legea nr. 40/2011 înlătură pragul celor două prelungiri consecutive ale contractului individual de muncă pe durată determinată, astfel încât, în limita termenului maxim de 36 de luni, părţile pot stabili de comun acord mai multe prelungiri ale relaţiei contractuale de muncă.
în acest fel se creează premisa unor abuzuri ale angajatorilor, care pot fracţiona în mod nejustificat durata unui contract individual de muncă pe durată determinată. Un punct în favoarea angajatului pe durată determinată îl constituie faptul că durata perioadei de probă la care poate fi supus este stabilită prin raportare la termenul iniţial al contractului. Cu toate acestea ne întrebăm, retoric fireşte, dacă un contract individual de muncă pe durată determinată, prelungit în fiecare lună, nu constituie, la rândul său, o perioadă de probă de 36 de luni.
c) După expirarea termenului maxim al contractului individual de muncă pe durată determinată, dacă angajatorul doreşte să ocupe în continuare postul pe care a fost încadrat salariatul respectiv, nu mai este obligat să încheie un contract individual de muncă pe durată nedeterminată
Elemente de incertitudine: Legea nr. 40/2011 completează instituţia muncii pe durată determinată cu o serie de elemente de noutate, care datorită echivocului pe care îl generează, pot constitui un punct de plecare al multor controverse juridice. Este vorba în primul rând despre reglementarea cuprinsă în cadrul art. 82 alin. (3) C. muncii, în forma republicată: „Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit; în condiţiile prevăzute la art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări
Din analiza de text a acestui articol, rezultă o serie de neclarităţi privind durata pentru care poate fi prelungit contractul, respectiv motivul ce poate determina prelungirea acestuia.
a) Care este durata pentru care poate fi prelungit contractul individual de muncă pe durată determinată?
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, Codul muncii stabilea că termenul iniţial al contractului individual de muncă pe durată determinată putea fi prelungit cu acordul scris al părţilor, numai înăuntrul termenului maxim pentru care putea fi încheiat acest contract.
Legea nr. 40/2011 stabileşte posibilitatea prelungirii contractului individual de muncă pe durată determinată şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. Reglementarea este echivocă şi generează confuzie, având în vedere că prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată nu se mai raportează la termenul maxim pentru care poate fi încheiat acest contract.
CONCLUZIE: O interpretare superficială a art. 82 alin. (3) C. muncii, republicat, ar putea duce la concluzia că un contract individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru un termen iniţial de 36 de luni, ar putea fi prelungit prin voinţa părţilor peste acest termen, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. Nu putem accepta această interpretare literală a textului de lege, având în vedere că instituţia muncii pe durată determinată face obiectul unui capitol de sine stătător al Codului muncii. Este necesară o interpretare sistematică a normei confuze, prin raportare la dispoziţia imperativă a art. 84 alin. (1) C. muncii, republicat, care stabileşte durata maximă de 36 de luni a contractului individual de muncă pe durată determinată, în concluzie, apreciem că norma confuză trebuie interpretată astfel: Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări, dar numai în interiorul unui termen maxim de 36 de luni.
b) Care este motivul ce poate determina prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată?
Articolul 82 alin. (3) C. muncii, în forma republicată, stabileşte posibilitatea prelungirii contractului individual de muncă pe durată determinată prin acordul părţilor, în condiţiile prevăzute la art. 83, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări. Contradicţia care stă la baza acestei reglementări este evidentă.
Pe de o parte, contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit numai în condiţiile prevăzute de art. 83 C. muncii, republicat: este vorba despre cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, care pot duce la încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată. Exemplificativ, contractul pe durată determinată încheiat pentru desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier poate fi prelungit în vederea desfăşurării aceloraşi activităţi sezoniere. De asemenea, contractul pe durată determinată încheiat pe durata mandatului exercitat în cadrul unei organizaţii sindicale ori patronale poate fi prelungit în cazul prelungirii mandatului respectiv.
Pe de altă parte, contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit pentru perioada realizării unui proiect, program sau a unei lucrări: Este vorba despre un caz de sine stătător ce
permite încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată, reglementat de art. 83 lit. h) C. muncii, republicat.
CONCLUZIE: Reglementarea art. 82 alin. (3) C. muncii, republicat, este contradictorie. Prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată poate interveni pentru motivul care a determinat încheierea acestuia sau pentru realizarea unui proiect, program sau a unei lucrări? în opinia noastră, acest text de lege ar trebui să primească următoarea interpretare: Contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată poate fi prelungit peste durata sa iniţială, în cazul unui proiect, program sau a unei lucrări care se află în legătură cu motivul care a stat la baza încheierii contractului. Exemplificativ, contractul pe durată determinată încheiat pentru desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier poate fi prelungit peste durata sa iniţială în cazul unui proiect, program sau a unei lucrări care se află în legătură cu activitatea sezonieră.
