Oferta unui loc de muncă vacant la concedierea salariatului
| Comentarii |
|
oferta unui loc de muncă vacant la concedierea salariatului, [art. 64; art. 76 lit. d) C. muncii, republicat]
În situaţia în care concedierea salariatului se dispune, după caz, pentru inaptitudine fizică/psihică stabilită prin decizie a organelor de expertiză medicală [conform art. 61 lit. c) C. muncii, republicat] sau pe motivul necorespunderii profesionale [conform art. 61 lit. d) C. muncii, republicat], angajatorul are obligaţia de a propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii. Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
Angajatorul poate dispune concedierea acestor categorii de salariaţi cu respectarea următoarelor condiţii:
• fie la nivelul unităţii nu există locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului sau, după caz, cu capacitatea de muncă a acestuia stabilită de medicul specialist (angajatorul este obligat în acest caz să notifice agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, în vederea redistribuirii salariatului concediat);
• fie salariatul nu acceptă locul de muncă vacant oferit de angajator, în termenul stabilit.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia de concediere emisă în aceste situaţii trebuie să conţină lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii pot opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant.
Examenul jurisprudenţial a arătat că, în practica instanţelor judecătoreşti, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la oferirea unui loc de muncă vacant în cazul concedierii din motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 C. muncii.
într-o primă orientare jurisprudenţială, instanţele judecătoreşti considerau că nu există obligaţia de a oferi un loc de muncă vacant salariaţilor ale căror posturi erau desfiinţate în temeiul art. 65 C. muncii. Fundamentarea acestor hotărâri era dată chiar de formularea ad litteram a art. 64 C. muncii, care impunea oferta unui loc de muncă vacant numai în situaţia concedierilor întemeiate pe inaptitudinea medicală \art. 61 lit. c) C. muncii] şi necorespunderea profesională \art. 61 lit. d) C. muncii], respectiv în situaţia încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau netemeinic [art. 56 lit. f) C. muncii].
într-o altă orientare a practicii judecătoreşti, instanţele considerau că angajatorii aveau obligaţia de a oferi un loc de muncă vacant şi în situaţia concedierii salariaţilor din motive ce nu ţin de persoana acestora. Hotărârile judecătoreşti erau fundamentate pe o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii [devenit art. 76 lit. d) după republicarea Codului muncii] şi aveau ca efect constatarea nulităţii absolute a deciziilor de concediere emise în temeiul art. 65 C. muncii, fără menţionarea locurilor de muncă disponibile în unitate şi a termenului în care salariaţii puteau opta pentru ocuparea acestora. Aplicând principiul echităţii, aceste instanţe considerau că nu este logic ca în ipotezele concedierii pentru inaptitudine medicală ori necorespundere profesională să se procedeze la oferirea unui loc de muncă vacant, iar în situaţia desfiinţării postului ocupat de salariat pentru motive ce nu ţin de persoana acestuia să nu se procedeze la fel.
CONCLUZIE: Prin Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 9 mai 2011 privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii în situaţia în care concedierea s-a dispus din motive care nu ţin de persoana salariatului, problema a fost clarificată astfel: dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii [devenit art. 76 lit. d) după republicarea Codului muncii] privind obligativitatea oferirii unui loc de muncă vacant nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 C. muncii.
