Contestaţia la executarea silită a creanțelor fiscale
| Comentarii |
|
contestaţia la executarea silită a creanțelor fiscale, Cadru legal: art. 172-174 C. proc. fisc. şi art. 711-719 Noul Cod de Procedură Civilă.
Obiect. Obiectul contestatiei constă în orice act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum şi refuzul organelor fiscale să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În acest sens, a se vedea: C.A. Craiova, s. com., cont. adm. fisc., dec. nr. 1003/2008: Este evident, aşadar, că obiectul litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond îl constituie o contestaţie la executare, şi nu o acţiune în contencios administrativ în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul a solicitat anularea executării silite începute în baza titlului executoriu nr. 150/15.01.2008 şi a somaţiei nr. 136/15.01.2008, emise de CAS O, şi nu anularea unui act administrativ. (...) în conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (3) C. proc. fisc., contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, iar potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, nefiind aplicabile prevederile art. 205 alin. (1) C. proc. fisc.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, şi anume judecătoria în raza căreia se desfăşoară executarea silită şi se judecă în procedură de urgenţă. Contestaţia va verifica condiţiile impuse de codul de procedură civilă privind cererea de chemare în judecată, indicând motivele de fapt şi de drept ale contestării.
Subiecte. Contestaţia la executare poate fi introdusă de orice persoană interesată1’1. Sfera acestora nu se limitează la subiectele raportului de drept fiscal: contribuabil şi organ fiscal, cu atât mai mult cu cât o acţiune a organului fiscal ar fi lipsită de interes, de vreme ce acesta este concomitent şi creditor şi executor. Sunt mai degrabă persoane interesate: terţii popriţi, terţii titulari de drepturi referitor la bunurile urmărite, alţi creditori.
Obiect. Prin această procedură se contestă actele de executare silită executate de organul fiscal, precum şi actele administrativ fiscale emise de acesta: somaţia, procesul-verbal de sechestru, proces-verbal de adjudecare, proces-verbal de distribuire a sumelor.
În acest sens, a se vedea: I.C.C.J., Recursul în interesul legii nr. XIV/2007: Sub acest aspect, este de observat că, dacă în cazul contestaţiei împotriva titlului de creanţă fiscală sau a altui act administrativ jurisdicţional, s-a prevăzut expres, prin art. 188 alin. (2) C. proc. fisc. (actual art. 205
C. proc. fisc.), că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, referirea de la art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. că (actual art. 172 C. proc. fisc.), în cazul executării silite, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă (...), nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competenţă revine numai instanţei de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este judecătoria. Aşa fiind, (...) se impune a se stabili că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, evident numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Termen de contestare. Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când: contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
Judecarea contestaţiei. La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. La cererea părţii interesate, instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane. Soluţia contestaţiei se dă printr-o hotărâre judecătorească - sentinţă.
Soluţii. Admiterea contestatiei. Dacă admite contestatia la executare, instanţa, după caz, poate dispune: a) anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia; b) anularea ori încetarea executării înseşi;
c) anularea sau lămurirea titlului executoriu; efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Respingerea contestaţiei. In cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.
Soluţia este supusă apelului.
