Părţile în procedura popririi
| Comentarii |
|
părţile în procedura popririi, procedura validării este una contencioasă, judecata desfăşurându-se, după toate principiile prevăzute de art. 5-23 NCPC, între părţile raportului juridic născut prin înfiinţarea popririi.
Calitatea procesuală activă a creditorului popritor îi conferă calitatea de reclamant care, în contradictoriu cu terţul poprit, urmăreşte obligarea acestuia la plată în limita creanţei urmărite.
Calitatea de reclamant o poate avea şi debitorul numai în ipoteza în care nu se opune la executarea creanţei prin poprire, reţinându-se o complicitate a sa cu terţul la manifestarea unui asemenea refuz.
Debitorului îi este recunoscută calitatea de reclamant pentru că are interes să fie validată poprirea urmărind un dublu scop, pe de o parte să fie eliberat de o datorie faţă de creditor, iar pe de altă parte prin mecanismul cesiunii de creanţă legală ca efect al validării să obţină executarea unei prestaţii la care s-a obligat la rândul său terţul în baza unor raporturi juridice preexistente înfiinţării popririi.
Executorului judecătoresc, chiar dacă îi este recunoscută legitimitatea sesizării instanţei de executare, nu trebuie să-i fie atribuită calitatea de reclamant, pentru că nu urmăreşte un drept propriu, ci în această calitate trebuie citat în cauză creditorul care, potrivit principiului disponibilităţii, poate continua judecata sau, dimpotrivă, poate face acte de renunţare în condiţiile art. 406-408 NCPC.
Alături de creditor, debitor şi terţul poprit, în procedura popririi se vor cita toţi creditorii care asupra aceloraşi bunuri urmăribile au avut înfiinţate popriri, situaţia acestora fiind cunoscută de executor şi debitor ca urmare a obligaţiei pe care o are terţul de a comunica informaţii în legătură cu concursul de creditori potrivit art. 786 alin. (2) NCPC.
Condiţiile în care terţii pot participa în procedura validării popririi vor fi cercetate în cele ce urmează"'.
Părţile în procedura validării trebuie să îndeplinească toate condiţiile privind folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale, în funcţie de capacitatea procesuală de exerciţiu putând sta în judecată în nume propriu sau prin reprezentant în condiţiile prevăzute de lege.
Pentru persoanele aflate în situaţii speciale ca urmare a lipsei capacităţii de exerciţiu şi lipsite vremelnic de reprezentantul ori ocrotitorul lor legal, ca şi în situaţia existenţei unor interese contrare între aceştia, instanţa poate să numească un curator special din rândul avocaţilor anume desemnaţi, până la încetarea motivelor care au impus măsura de ocrotire.
