Acţiune în contrafacere. Ordonanţă preşedinţială. Aparenţa dreptului. Produse puse în comerţ cu acordul titularului mărcii
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. b), art. 37
C. proc. civ., art. 581
1. Potrivit art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său dreptul de a interzice tertilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consim-
» 7 ţământul titularului, a unui semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Reclamanta care consideră că sunt îndeplinite condiţiile textului de lege menţionat poate solicita interzicerea actelor la care se referă acest text şi pe cale de ordonanţă preşedinţială, dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la urgenţă, vremelnicie şi neprejudecarea fondului.
2. Prin contract, s-a mentionat că reclamanta este de acord să permită pârâtei să vândă stocurile de produse farmaceutice care sunt deja importate şi care există pe teritoriul României.
Cu privire la aceste produse, sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 84/1998, în conformitate cu care titularul unei mărci înregistrate nu poate să interzică altei persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia.
Reclamanta a susţinut că îşi asumă riscul de a opri comercializarea produselor importate anterior convenţiei şi de a plăti eventuale despăgubiri pentru aceasta, în urma soluţionării procesului de drept comun. Aceasta presupune o încălcare a prevederilor contractului pe care ea însăşi l-a încheiat, pentru care, indiferent că îşi asumă sau nu riscul, nu poate solicita concursul instanţei de judecată.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 28 din 3 martie 2005, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 181/25.02.2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a IlI-a civilă a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta L.P. AND C.C. D.D. împotriva pârâtelor M. LTD., M.R SRL şi M.E. SA, a obligat pe pârâtele M. LTD. şi M.R. SRL să înceteze imediat folosirea în activitatea comercială a denumirii MOXICLAV, să ceară distribuitorilor acestora să sisteze comercializarea produselor ce poartă semnul MOXICLAV, să retragă de pc piaţă respectivele produse şi să înceteze folosirea oricăror materiale publicitare purtând semnul MOXICLAV până la soluţionarea în fond a litigiului; a obligat-o pe pârâta M.E. SA să înceteze în activitatea sa comercială folosirea produselor farmaceutice care poartă semnul MOXICLAV, până la soluţionarea în fond a litigiului, şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la plata de daune cominatorii şi la înfiinţarea sechestrului asigurător.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta face dovada cu certificatele de înregistrare emise de
O.S.I.M. că este titulara mărcilor protejate AMOXICLAV şi XICLAV pentru produse farmaceutice având ca ţară desemnată pentru protecţie România şi fiind înăuntrul termenului de protecţie.
Pârâtele folosesc în activitatea lor de comercializare a produselor farmaceutice semnul MOXICLAV, care imită mărcile aparţinând reclamantei, producând un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând şi riscul de asociere.
In drept, instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi art. 581 C. proc. civ.
împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele.
Atât în cererea de recurs formulată de pârâtele M. LTD şi M.R. SRL, cât şi în cea formulată de pârâta SC M.E. SA, criticile recurentelor au vizat acelaşi aspect, şi anume accla că, la pronunţarea hotărârii, instanţa nu a ţinut seama de faptul că între părţi s-a încheiat la data de 28.03.2002 o convenţie cu privire la comercializarea produselor MOXICLAV aflate în stoc la acea dată.
Astfel, recurentele susţin că, potrivit art. 5 din contract, reclamanta a fost de acord să permită pârâtelor să vândă stocurile de medicamente care sunt deja importate şi care există pe teritoriul României, constând în produse farmaceutice vândute pe piaţa românească sub denumirea MOXICLAV.
Recurentele susţin că au respectat întru totul obligaţiile asumate prin contract însă reclamanta, fară a verifica data intrării în ţară a produselor pe care le-a identificat circulând pe piaţă, a considerat fară temei că s-au încălcat prevederile convenţiei.
Recurentele consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate şi, în plus, pârâtele nu încalcă nici o prevedere legală sau un drept al intimatei care să poată conduce la o asemenea măsură abuzivă.
Ambele recurente au solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială formulate de reclamantă.
In dovedirea cererilor de recurs, recurentele au depus la dosar, în copie, contractul încheiat la 28.03.2002 cu reclamanta, situaţia intrărilor şi ieşirilor produsului MOXICLAV din antrepozitul societăţii M.E. SA, copii ale declaraţiilor vamale de import.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, cu motivarea că împrejurările de fond referitoare la situaţia de fapt, invocate de recurente, urmează a fi examinate în dosarul nr. 243/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă, care are drept obiect soluţionarea litigiului pe calea dreptului comun.
în opinia intimatei, aceste împrejurări nu pot fi verificate pe calea ordonanţei preşedinţiale, iar în cauza de faţă sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru pronunţarea ordonanţei, ca şi condiţiile speciale prevăzute în materia protecţiei mărcilor
Intimata mai arată că, şi ulterior pronunţării sentinţei de către prima instanţă, pârâtele au continuat să liciteze şi, respectiv, să importe produsul farmaceutic sub denumirea de MOXICLAV.
Recursurile au fost iniţial înaintate înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care le-a trimis la data de 23 aprilie 2004 Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul Secţiei a Vl-a comercială.
Prin încheierea din 23.09.2004, Secţia a Vl-a comercială a scos cauza de pe rol şi a trimis-o conducerii instanţei în vederea repartizării la una din secţiile civile.
Dosarul s-a reînregistrat pe rolul Secţiei a IV-a civilă care, la data de 4 ianuarie 2005, a dispus trimiterea cauzei la secţia specializată pentru judecarea litigiilor privind proprietatea intelectuală.
Analizând recursurile ce fac obiectul dosarului nr. 134/2005 al Secţiei a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, Curtea retine următoarele:
Aşa după cum corect a reţinut prima instanţă, reclamanta a făcut dovada, cu certificatele de înregistrare depuse la dosar, că este titulara mărcilor AMOXICLAV şi XICLAV, aflate în termenul de protecţie, pe teritoriul mai multor ţări, inclusiv pe teritoriul României.
S-a făcut de asemenea dovada - iar pârâtele nici nu contestă acest aspect - că pârâtele efectuează acte de comerţ utilizând denumirea MOXICLAV pentru produse farmaceutice, care este similară mărcilor verbale ale reclamantei pentru produse identice.
Potrivit art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său dreptul de a interzice terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fară consimţământul titularului, a unui semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce, în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Reclamanta carc consideră că sunt îndeplinite condiţiile textului de lege menţionat poate solicita interzicerea actelor la care se referă acest text şi pe cale de ordonanţă preşedinţială, dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la urgenţă, vremelnicie şi neprejude-carca fondului.
Urgenţa a fost justificată de reclamantă prin aceea că imitarea frauduloasă a mărcii sale poate produce consecinţe asupra bunului renume de care se bucură reclamanta, precum şi o inducere în eroare a clientelei, prin migrarea acesteia către un alt produs decât cel al reclamantei, cauzându-se astfel un prejudiciu ireparabil.
Vremelnicia măsurii solicitate este argumentată de reclamantă în sensul că solicită ca efectele ordonanţei preşedinţiale să se producă până la judecarea în fond a aceluiaşi litigiu, aflat pe rolul tribunalului.
In ceea ce priveşte aceste două condiţii, Curtea consideră că ele sunt îndeplinite şi că reclamanta este îndreptăţită să solicite intervenţia instanţei în sensul ca, până la judecarea fondului litigiului pe calea dreptului comun, pârâtele să fie oprite a mai săvârşi acte de natură să aducă atingere dreptului la marcă al reclamantei ocrotit de dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Fără a prejudeca fondul cauzei, instanţa este însă datoare să „pipăie” acest fond şi să stabilească aparenţa dreptului.
Referitor la această aparenţă, susţinerile recurentelor sunt în parte întemeiate.
Astfel, din contractul depus în copie la dosar, rezultă că la sfârşitul anului 2001, reclamanta L. a descoperit pe piaţa românească produsul farmaceutic MOXICLAV. In urma notificării, reclamanta a convenit organizarea unei întâlniri cu pârâtele M. LTD şi M.R. SRL şi a căzut de acord cu acestea ca, începând cu data semnării contractului, producătorul şi vânzătorul să înceteze să fabrice, să exporte, să distribuie şi/sau să vândă produsele farmaceutice sub numele MOXICLAV, cu excepţia vânzării produselor farmaceutice aflate în stoc, în conformitate cu cele prevăzute în art. 5 (clauza nr. 2).
In clauza prevăzută la art. 5 din contract s-a menţionat că L. este de acord să permită vânzătorului să vândă stocurile care sunt deja importate şi care există pe teritoriul României, care constau în produsele farmaceutice vândute pe piaţa românească sub numele MOXICLAV.
Cu privire la aceste produse, sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 84/1998, în conformitate cu care titularul unei mărci înregistrate nu poate să interzică altei persoane deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular sau cu consimţământul acestuia.
Pentru produsele la care se referă clauzele 2 şi 5 din contract, comercializarea şi, respectiv, continuarea comercializării lor se efec
tuează cu consimţământul reclamantei, adică al titularului mărcilor contrafăcute.
Cu alte cuvinte, dacă în ce priveşte calitatea de titular al dreptului la marcă aparenţa de drept operează în favoarea reclamantei, în ceea ce priveşte dreptul de a vinde produsele aflate în stoc la data de 28.03.2002, deja importate şi aflate pe teritoriul României la acea dată, aparenţa dreptului operează în favoarea pârâtelor în calitate de producător, vânzător şi, respectiv, antrepozitar al produselor purtând semnul MOXICLAV, similar cu mărcile reclamantei.
A interzice celor trei pârâte să efectueze acte de comerţ în legătură cu toate produsele purtând semnul MOXICLAV, indiferent de data la care au fost importate, înseamnă a se nesocoti dreptul conferit acestora prin convenţia părţilor, care, potrivit art. 969 C. civ., are între acestea putere de lege.
Reclamanta a susţinut, cu ocazia dezbaterilor în recurs, că şi asumă riscul de a opri comercializarea produselor chiar importate anterior convenţiei şi de a plăti eventuale despăgubiri pentru aceasta, în urma soluţionării procesului de drept comun. Aceasta presupune o încălcare a prevederilor contractului pe care ea însăşi l-a încheiat, pentru care, indiferent că îşi asumă sau nu riscul, nu poate solicita concursul instanţei de judecată.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că sunt întemeiate în parte cri-ticile recurentelor şi, în baza art. 312 cu referire la art. 3041 C. proc. civ. şi art. 581 şi urm. C. proc. civ., a admis recursurile şi a modificat în parte sentinţa.
Curtea a obligat pe pârâte să respecte dispoziţiile primei instanţe, astfel cum au fost stabilite în dispozitivul sentinţei, cu excepţia celor care vizează produsele aflate în stoc, importate şi care existau pe teritoriul României la data de 28.03.2002.
Curtea a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
| ← încetarea măsurii de protecţie socială a plasamentului în... | Acţiune în contrafacere. Ordonanţă preşedinţială.... → |
|---|
