Anularea înregistrării modelului industrial. Legea aplicabilă. Lipsa noutăţii. Aspect determinat de o funcţie tehnică
| Comentarii |
|
Legea nr. 129/1992, art. 9, art. 10
1. Cu ocazia soluţionării cererii de anulare a certificatului de
înregistrare a unui desen sau model industrial instanţa trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea în vigoare la data acordării protecţiei, şi nu de cea în vigoare la data judecăţii.
2. Neîndeplinirea condiţiei noutăţii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 129/1992 în redactarea iniţială - aceea ca desenul sau modelul industrial nu fi fost făcut public în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse - atrage anularea certificatului de înregistrare.
3. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 129/1992 în redactarea iniţială, condiţie potrivit căreia, chiar dacă are noutate, pentru a putea fi înregistrat desenul sau modelul industrial nu trebuie să aibă un aspect determinat de o funcţie tehnică, spre deosebire de art. 11 din aceeaşi lege, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 585/2002, care prevede că nu poate fi înregistrat desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 388 din 10 noiembrie 2005, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la 25 noiembrie 2002, reclamanta SC
D.A.R. SRL a chemat în judecată pe pârâţii SC B.T. SA şi O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe carc o va pronunţa, să dispună anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial nr. 010153/2000, eliberat de pârâtul O.S.I.M. în favoarea pârâtei SC B.T. SA, să-l oblige pe pârâtul O.S.I.M. să publice hotărârea în Buletinul Oficial de Proprietatea Industrială - Secţiunea
Desene şi modele industriale, iar pe pârâta SC B.T. SA să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 249/25.03.2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a admis acţiunea, a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial nr. 010153/2000 eliberat de O.S.I.M. în favoarea SC B.T. SA, l-a obligat pe pârâtul
O.S.I.M. să publice hotărârea în B.O.P.I. şi a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
La eliberarea certificatului de înregistrare ce face obiectul cauzei a fost nesocotită condiţia prevăzută de art. 10 din Legea nr. 129/1992, respectiv aceea ca aspectul desenului sau modelului să nu fie determinat de o funcţie tehnică.
Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul M.V., care a arătat că ponderea funcţiei tehnice tinde spre 100%, iar ponderea funcţiei estetice este de 0%. Mai mult, descrierea neprofesională a produselor face imposibilă evidenţierea unei contribuţii creatoare relative la aspectul exterior al acestora.
Tribunalul a mai reţinut că nu a fost îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 9 din aceeaşi lege, condiţie conform căreia „un desen sau model industrial este nou dacă, anterior datei de constituire a depozitului reglementar al cererii sau a priorităţii recunoscute, nu a mai fost făcut public în ţară şi în străinătate pentru aceeaşi categorie de produse”. Or, în speţă, reclamanta a solicitat încă din luna martie 2000 Registrului Auto Român şi a obţinut certificatele de conformitate pentru produse similare celor înregistrate de pârâtă ca modele industriale, respectiv cablul primar frână de mână şi cablul secundar frână de mână.
împotriva hotărârii au declarat apel reclamanta SC D.A.R. SRL şi pârâta SC B.T. SA.
1. Reclamanta a criticat hotărârea primei instanţe sub un singur aspect, şi anume ccl al modului de soluţionare a cererii privind cheltuielile de judecată.
Apelanta-rcclamantă arată că, întrucât prima instanţă i-a admis acţiunea, ar fi trebuit ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 274
C. proc. civ., să admită şi capătul de ccrere privind obligarea pârâtei SC T. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.093.000
lei, din care 3.000.000 lei onorariul de expert, 90.000 lei taxa judiciară de timbru şi 3.000 lei timbrul judiciar.
Apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei SC B.T. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.093.000 lei, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
2. Pârâta SC B.T. SA a invocat în apelul său următoarele motive:
2.1. In pronunţarea şi motivarea hotărârii, Tribunalul a ţinut seama numai de raportul de expertiză depus la dosar, raport care cuprinde grave erori de aplicare şi interpretare a legii.
Astfel, expertul nu a ţinut seama că în speţă nu se aplică prevederile Legii nr. 129/1992 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 585/2002, ci forma iniţială a acesteia, care era în vigoare la data eliberării certificatului de desen şi model industrial a cărui anulare se cere în cauză.
Expertul se mulţumeşte doar să redea conţinutul art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 129/1992 modificată şi republicată, fară a face o analiză tehnică explicativă a modelelor în cauză.
După ce afirmă că îi lipsesc elementele de bază în identificarea şi confirmarea caracterului de noutate adus de solicitantul protecţiei, deoarece imaginile prezentate au o calitate necorespunzătoare, expertul afirmă că acestea au caracteristici estetice care tind către 0%, iar instanţa preia aceste susţineri, în condiţiile în care expertul s-a pronunţat pe o situaţie de fapt fară să aibă datele necesare.
Apelanta consideră că în mod greşit Tribunalul nu a încuviinţat o contraexpertiză, ajungând în mod eronat la concluzia că modelele industriale îndeplinesc mai mult o fiincţie tehnică, deoarece, în acest caz, modalitatea de utilizare a obiectului respectiv trebuie să fie indisolubil legată de forma produsului. Or, în speţă, este evident că rezultatul funcţional poate fi obţinut şi prin intermediul altei forme, diferită de acea adoptată.
2.2. In ceea ce priveşte neîndcplinirca condiţiei prevăzute de art. 9 din Legea nr. 129/1992, apelanta arată că, în materia desenelor şi modelelor industriale, noutatea nu se apreciază în mod absolut, ca în materia invenţiilor, similarităţile neatrăgând refuzul de eliberare a unui nou certificat. Astfel, formele geometrice şi culorile sunt limitate, motiv pentru care este imposibil ca obiectcle să nu împrumute anumite
caracteristici de formă ale altora anterioare. In materia desenelor şi modelelor industriale numai identitatea este distructivă de noutate.
Apelurile au fost iniţial înregistrate pe rolul Secţiei a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. de dosar 2927/2004, în care instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele apelante şi, la cererea apelantei-pârâte, proba cu o nouă expertiză tehnică având următoarele obiective:
- identificarea şi descrierea particularităţilor elementelor semnificative ce disting forma şi tipul accesoriilor de la capetele miezului şi ale tecilor cablurilor protejate de depozitul reglementar, prin comparare cu forma şi tipul acestor accesorii din cataloagele depuse la dosar;
- identificarea funcţiei îndeplinite de aceste accesorii, precum şi a faptului dacă această funcţie este specifică doar acestui tip de produs şi/dacă ar putea constitui produse în sine cu funcţie tehnică, exclusiv în această formă.
La data de 4 februarie 2005, dosarul a fost repartizat secţiei specializate, fiind reînregistrat sub nr. 283/2005 pe rolul Secţiei a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Expertiza încuviinţată în apel a fost efectuată de expert T.D., raportul fiind ataşat la dosar.
Apelanta-pârâtă a formulat obiecţiuni la acest raport, susţinând că expertul trebuia să analizeze dacă modelele industriale respectau cerinţele prevăzute de art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 129/1992 în vigoare la momentul constituirii depozitului.
Totodată, apelanta-pârâtă a criticat modul în care expertul a ajuns la concluziile raportului de expertiză, susţinând că în cauză nu s-a demonstrat că rezultatul funcţional al produsului n-ar putea fi obţinut şi prin intermediul altei forme şi, în concluzie, solicită ca expertul să precizeze dacă la momentul efectuării depozitului naţional reglementar modelele industriale în cauză îndeplineau condiţiile Legii nr. 129/1992 pentru a fi protejate.
Curtea a respins solicitarea apelantei-pârâte ca expertul să răspundă la aceste obiecţiuni, deoarece expertul s-a conformat obiectivelor formulate chiar de apelanta-pârâtă, dezacordul apelantei-pârâte faţă de concluziile raportului de expertiză urmând să fie analizat de instanţă odată cu ansamblul probator al cauzei, iar dacă modelele îndeplineau sau nu condiţiile de acordare a protecţiei este o problemă la carc trebuie să răspundă instanţa de judecată, şi nu expertul.
Curtea va analiza cu prioritate apelul declarat de apelanta-pârâtă, deoarece de modul în care se soluţionează cererea principală depinde şi soluţia ce se va da cu privire la cheltuielile de judecată.
1. Prin certificatul de înregistrare nr. 01053 eliberat la 12 decembrie 2001 de O.S.I.M., pârâta SC T. SA a obţinut protecţia pentru perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2005 pentru modelele industriale denumite „cabluri comandă metalică pentru autoturisme”.
In conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 8.01.1993, putea fi înregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară.
Aceeaşi lege prevedea - în reglementarea iniţială - în art. 9 alin. (1) că desenul sau modelul industrial este nou dacă, anterior datei de constituire a depozitului reglementar al cererii sau al priorităţii recunoscute, nu a mai fost făcut public, în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse.
In art. 10 se prevedea că desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat chiar dacă are noutate.
In speţă, instanţa este chemată să se pronunţe cu privire la îndeplinirea în cauză a celor două condiţii prevăzute de art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 129/1992, în redactarea în vigoare la data constituirii depozitului, şi nu în cea ulterioară modificări legii prin Legea nr. 585/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 26.03.2003, aşa cum corect susţine apelanta-pârâtă.
Cu privire la cele două chestiuni în discuţie, respectiv cea a noutăţii modelului la data constituirii depozitului reglementar şi cea a dependenţei aspectului modelului de funcţia tehnică pe care o îndeplineşte, cei doi experţi desemnaţi în cauză - în faţa primei instanţe şi respectiv în apel - şi-au exprimat punctul de vedere.
Prima expertiză efectuată în cauză concluzionează că depozitul efectuat de reclamantă nu satisface condiţiile minimale de înregistrare, că descrierea neprofesională a modelelor facc imposibilă evidenţierea vreunei contribuţii creatoare relative la aspectul exterior, fară nicio legătură cu funcţia tehnică şi că, de altfel, cablurilc a căror protecţie se urmăreşte existau şi în urmă cu mai mult de un secol.
Contraexpertiza efectuată în apel, fară a facc referire la vreun impediment legat de modul în care au fost descrise modelele cu ocazia constituirii depozitului, analizează următoarele cabluri de comandă cu privire la care pârâta a solicitat acordarea protecţiei:
- modelele 1 şi 2 - cablu frână de mână Dacia 1310;
- modelul 3 - cablu capotă Dacia 1310;
- modelul 4 - cablu acceleraţie Dacia 1310;
- modelul 5 - cablu reglaj faruri Dacia 1310;
- modelul 6 - cablu capotă Dacia Nova;
- modelul 7 - cablu frână mână secundar Dacia Nova;
- modelul 8 - cablu ambreiaj Dacia Nova;
- modelul 9 - cablu acceleraţie Dacia Nova;
- modelul 10 - cablu reglaj faruri Dacia Nova;
- modelul 11 - cablu acceleraţie Dacia Nova 1;
- modelul 12 - cablu capotă Dacia Nova 1.
1.1. Expertul procedează la analiza comparativă a modelelor
industriale protejate cu cele din catalogul de piese de schimb Dacia
1994, depus la dosar de reclamantă pentru a dovedi lipsa de noutate a
modelelor pârâtei.
In urma acestei analize, expertul ajunge la concluzia că modelele 1 şi 2 - cablu frână de mână secundar şi, respectiv, cablu frână de mână primar - erau cunoscute înainte de data depunerii cererii de către pârâtă, 16 octombrie 2000, fiind identice cu cele din catalogul de piese Dacia şi cu cele ale firmei Renault, datate 25 iunie 1998 şi, respectiv 26 noiembrie 1971.
1.2. Referindu-se la toate modelele analizate, expertul arată că forma acestor accesorii este determinată de spaţiul în care se montează, de forma şi dimensiunile acestuia, de modalitatea de prindere aleasă, de traseul ales şi decupările din caroserie prevăzute de trecerea cablurilor, de caracteristici de rezistenţă impuse şi forţele de acţionare etc.
Astfel, expertul precizează că aceste cabluri transmit comanda între pedala de acceleraţie şi carburator, între pedala de ambreiaj şi discul de ambreiaj, între mânerul frânei de mână şi sabotul de frână, între buton sau clapeta şi capota maşinii sau între buton şi mecanismul de reglaj al farurilor etc.
Construcţia teacă şi miez este specifică cablurilor pentru comanda metalică, iar accesoriile realizează legătura între elementul de comandă şi cel comandat şi asigură traseul acestuia în interiorul autovehiculului.
Piesele aflate pe teci sunt elemente de fixare pe caroserie, în principal pentru a asigura traseul cablului de acţionare, în timp ce piesele aflate pe miez servesc la un capăt de prindere de elementul de comandă, iar la celălalt capăt de prindere de elementul ce trebuie acţionat. Toate acestea servesc la îndeplinirea funcţiei de comandă mecanică prin cablu a respectivelor componente.
Dacă accesoriile, piesele de legătură de pe teci şi miez ar avea o formă oarecare, fantezistă, fără nicio legătură cu forma şi dimensiunile locului în care acestea se montează, ele nu şi-ar putea îndeplini funcţia de comandă.
Forma accesoriilor şi a pieselor de la capetele miezurilor şi tecilor diferă de la un model de autovehicul la altul, fiind determinată de caracteristicile tehnice, de soluţiile tehnice constructive alese, de considerente funcţionale, şi nu de aspectul estetic.
Răspunzând la întrebarea dacă modelele ar putea constitui produse în sine cu funcţie tehnică, exclusiv în această formă - cea protejată -, concluzia raportului de expertiză este următoarea: cablurile de comandă mecanică din cadrul depozitului DNI Ol053 îndeplinesc funcţia tehnică de transmitere a comenzii de tip mecanic din habitaclul autovehiculului în exteriorul acestuia.
Prin urmare, expertul confirmă situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi nu există niciun motiv pentru ca instanţa de apel să înlăture concluziile expertului.
Acesta a efectuat lucrarea pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de părţi, a răspuns la obiectivele fixate şi şi-a argumentat într-un mod logic şi coerent concluziile formulate.
Aceste concluzii sunt în sensul că: modelele l şi 2 nu erau noi la data constituirii depozitului reglementar şi toate modelele protejate prin certificatul Ol053 au un aspect determinat de o funcţie tehnică.
Prin urmare, în ceea ce priveşte modelele 1 şi 2 nu era îndeplinită condiţia noutăţii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 129/1992 - în forma iniţială - în sensul de a nu fi fost făcute publice în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse. Susţinerea apelantei-pârâte în sensul că simpla similaritate nu distruge noutatea nu poate fi, aşadar, reţinută câtă vreme expertul se pronunţă în sensul existenţei unei identităţi cu modele aduse anterior la cunoştinţă.
Pentru toate modelele în discuţie nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 10 din Legea nr. 129/1992 în redactarea iniţială, condiţie potrivit căreia, chiar dacă are noutate, pentru a putea fi înregistrat desenul sau modelul industrial nu trebuie să aibă un aspect determinat de o funcţie tehnică, spre deosebire de art. 11 din legea modificată, care prevede că nu poate fi înregistrat desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică.
Având în vedere aceste considerente, soluţia primei instanţe cu privire la cererea de anulare a certificatului de înregistrare a modelelor industriale este temeinică şi legală, astfel încât, în baza art. 296
C. proc. civ., Curtea o menţine şi respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
2. Apelul declarat de reclamantă este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Câtă vreme Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei şi, în consecinţă, pârâta SC B.T. SA a căzut în pretenţii, soluţia de respingere a cererii privind obligarea acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată apare ca fiind nelegală, faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a efectuat - şi a şi dovedit - cheltuieli ocazionate de proces, achitând taxa judiciară de timbru în valoare de 90.000 lei, timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei şi onorariul de expert în valoare de 3.000.000 lei.
întrucât soluţia dată cererii principale va fi menţinută de Curte, pârâta SC B.T. SA va fi obligată să suporte, la cererea reclamantei, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, în baza art. 274 C. proc. civ.
în acest scop, Curtea admite apelul reclamantei şi, în baza art. 296 C. proc. civ., schimbă în parte sentinţa în sensul că o obligă pe pârâtă la plata sumei de 3.093.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamantă şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
In baza art. 274 C. proc. civ., Curtea o obligă pe apelanta-pârâtă şi la plata sumei de 25.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă, efectuate în apel, reprezentând onorariul de avocat.
In ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru în valoare de 171.000 lei şi timbrul judiciar în valoare de 1.500 lei, achitate de apelanta-reclamantă, acestea nu vor putea fi puse în sarcina pârâtei pentru următoarele motive:
Cererea de apel a fost introdusă de reclamantă fară a fi însoţită de motive, care au fost depuse la dosar la prima zi de înfăţişare, potrivit legii.
întrucât nu se ştia carc sunt limitele devoluţiunii în accastă ccrcre de apel, instanţa a fixat în mod provizoriu taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materie de timbraj ccrcrii principale având ca obiect anularea actului.
In realitate, conform art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată precum şi cererile pentru exercitarea căilor de atac în atare situaţii nu se timbrează.
Prin urmare, apelanta-reclamantă a achitat în mod nedatorat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, înainte ca instanţa să poată verifica motivele de apel şi să constate scutirea, respectivele sume putând fi restituite în condiţiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997.
| ← Tranzacţie. Condiţii de valabilitate | Acţiune în constatarea calităţii de moştenitor.... → |
|---|
