Revalidare brevet de invenţie. Termenul în care se poate solicita revalidarea. Motive justificate. Dificultăţi financiare ale titularului de brevet
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1991, republicată, art. 38
1.Termenul în care se poate solicita revalidarea brevetului de invenţie este de 6 luni şi se calculează de la data publicării decăderii titularului din drepturile conferite de brevet, aşa cum se prevede expres în art. 38 din Legea nr. 64/1991, şi nu de la data când au încetat să existe motivele care au determinat decăderea.
2. întrucât legea nu precizează ce se înţelege prin „motive justificate”, aceste motive sunt lăsate la aprecierea examinatorilor şi, respectiv, a instanţei de judecată.
Din această perspectivă, faptul că titularul unui brevet nu achită la timp taxele de menţinere în vigoare a brevetului din cauza unor dificultăţi de ordin financiar, urmată de depăşirea acestor dificultăţi, poate îndreptăţi O.S.I.M. să admită cererea de revalidare a brevetului.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 123/R
din 9 iunie 2005, nepublicată
Prin hotărârea nr. 9 din 31 martie 2004, Comisia de reexaminare din cadrul O.S.I.M. a admis cererea formulată de SC B.U. SA Ocna Mureş şi a dispus revalidarea brevetului de invenţie nr. 114781,
înscrierea menţiunii revalidării în Registrul Naţional al Brevetelor de Invenţie şi publicarea menţiunii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secţiunea Invenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Comisia a reţinut următoarele:
Decăderea titularului SC B.U. SA Ocna Mureş din dreptul la brevet s-a publicat în B.O.P.I. nr. 9/2003 din data de 30 septembrie 2003, iar prin adresa nr. 203120/17 martie 2004, titularul a solicitat revalidarea brevetului nr. 114781, achitând taxa de revalidare prin ordinul de plată nr. 553/17.03.2004, precum şi taxa de menţinere în vigoare pentru anii 7-8 de protecţie, prin ordinul de plată nr. 627/29.03.2004.
împotriva hotărârii a declarat apel numitul C.I., în calitate de autor al invenţiei protejate prin brevetul nr. 114781, cu titlul „Procedeu de obţinere a silicatului de sodiu şi potasiu lichid”, solicitând fie constatarea nulităţii absolute a hotărârii, fie anularea acesteia ca nelegală.
In motivarea cererii, apelantul a invocat următoarele:
1. Hotărârea atacată nu poartă semnătura membrilor comisiei, ci doar a unui singur membru, nereieşind cui aparţine aceasta. în acest mod se încalcă Regula 44 pct. B alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 şi hotărârea nu poate produce efecte juridice, fiind lovită de nulitate absolută.
2. Titularul brevetului de invenţie şi-a exprimat în mod expres dorinţa de a renunţa la drepturile conferite de brevet şi, în consecinţă, nu a achitat taxele legale de menţinere în vigoare a acestuia. Prin urmare, deşi avea cunoştinţă de consecinţele actelor sale, nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege.
Motivele justificate, invocate de petentă pentru revalidarea brevetului, se referă la existenţa unor dificultăţi financiare ale societăţii care au împiedicat-o să achite taxele, dar această afirmaţie nu a fost susţinută cu probe, iar, pe de altă parte, nu poate constitui motiv temeinic ccrerca expresă de renunţare la un brevet, urmată de revenirea asupra acesteia.
In opinia apelantului, cererea de revalidare nu întrunea condiţiile de fond pentru a fi admisă.
3. In ccca ce priveşte termenul de 6 luni prevăzut de art. 38 din Legea nr. 64/1991, apelantul susţine că acesta a fost depăşit, ccrerca de revalidare fiind evident tardivă.
4. Titulara brevetului nu a respectat condiţiile prevăzute de Regula 48 alin. (7) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, referitoare la plata taxelor datorate şi la menţiunile pe care trebuie să le conţină documentul ce atestă plata, taxele nefiind achitate în totalitate,
astfel după cum rezultă din sumele menţionate în ordinele de plată emise de SC B.U. SA Ocna Mureş.
5. Titulara brevetului nu a respectat prevederile art. 39 din Legea nr. 64/1991 referitoare la renunţarea la brevet, care o obligau să comunice inventatorului intenţia sa de renunţare şi, la cererea inventatorului, să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului.
Pe de altă parte, O.S.I.M. a publicat cererea de decădere încălcând Regula 50 alin. (1) pct. B din Regulament, conform căreia era obligat să ia act de renunţarea titularului şi să pronunţe o hotărâre motivată.
Prin decizia civilă nr. 810/25.11.2004 Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
Hotărârea atacată a fost semnată atât de preşedintele Comisiei de reexaminare, cât şi de ceilalţi membri, astfel încât motivul privitor la nulitatea absolută a hotărârii este înlăturat ca netemeinic.
Pe fond, Tribunalul a reţinut că art. 38 din Legea nr. 64/1991 prevede drept condiţie a cererii de revalidare invocarea unor motive justificate, fară a limita această noţiune, astfel încât invocarea de către reclamantă a unor dificultăţi financiare poate fi reţinută ca fiind conformă cu cerinţele legii.
Ca urmare a neachitării taxelor de menţinere în vigoare a brevetului de invenţie de către SC B.U. SA., O.S.I.M. a publicat decăderea din drepturi a titularului în B.O.P.I. nr. 9/2003, apărut la data de 30 septembrie 2003. Cum cererea de revalidare a brevetului a fost formulată sub nr. 3700/17.03.2004, rezultă că aceasta s-a făcut cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 38 din Legea nr. 64/1991, cu achitarea taxelor datorate, şi anume taxa de revalidare şi taxele de menţinere în vigoare a brevetului de invenţie.
Chiar dacă Regula 48 alin (7) din Regulament impune ca plata să fie făcută cu indicarea tuturor datelor privitoare la titular, la numărul brevetului, la titlul invenţiei, a anului sau a perioadei pentru care se face plata taxei, iar din ordinul de plată nr. 553/17.03.2004 nu rezultă ultimele două menţiuni, aceasta nu atrage nevalabilitatea plăţii.
Nu se poate reţine încălcarca revederilor art. 39 din Legea nr. 64/1991 câtă vreme ipoteza descrisă de textul de lege este aceea în care titularul renunţă la drept, iar situaţia în speţă este cea a decăderii titularului pentru neplata taxelor datorate, situaţie în care nu se poate reţine că titularul avea obligaţia de a comunica inventatorului intenţia sa de renunţare.
împotriva deciziei a declarat recurs apelantul, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv, recurentul arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (2), art. 107 şi art. 85 C. proc. civ, astfel încât, în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se impune anularea hotărârii pronunţate.
Astfel, apelul a fost judecat la data de 18 noiembrie 2004, fară ca Tribunalul să-i comunice apelantului întâmpinările depuse la dosar de părţile potrivnice şi actele anexate acestora, ignorând dispoziţiile legale referitoare la comunicarea citaţiei împreună cu toate actele de procedură.
Deşi a înaintat instanţei o cerere în vederea comunicării întâmpinărilor şi a documentelor depuse la dosar de către O.S.I.M., instanţa a refuzat amânarea cauzei în vederea efectuării acestor comunicări, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, pe care era obligată să-l respecte.
Pe de altă parte, deşi în apel a solicitat administrarea de probe noi, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Apelantul mai invocă nesocotirea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Hotărârea atacată nu a fost motivată potrivit legii, fiind rezultatul
unei erori în aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare.
3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea acestui motiv, recurentul formulează mai multe critici, care corespund, de altfel, motivelor de apel formulate în faţa Tribunalului.
Aceste critici privesc următoarele aspecte:
3.1. Titularul brevetului, SC B.U. SA, nu a fost decăzut din drepturi ca urmare a neplăţii taxelor legale în condiţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, ci şi-a exprimat în mod expres dorinţa de a renunţa la drepturile conferite de brevet, conform art. 39 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi act normativ.
In acest sens, recurentul ataşează adresa O.S.I.M. prin care i s-a adus la cunoştinţă intenţia de renunţare a titularului la mai multe brevete de invenţie, printre care şi cel ce face obiectul litigiului, având nr. 114781.
3.2. Potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 64/1991,în cazul invenţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), precum şi al invenţiilor care au făcut obiectul unei cesiuni potrivit art. 5 alin. (1) lit. b), titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului obligaţia sa de renunţare, iar, la cererea inventatorului, titularul este obligat să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului.
In speţă, intimata SC B.U. SA a omis să îndeplinească această procedură obligatorie, iar O.S.I.M. a omis să verifice îndeplinirea acestei condiţii anterior publicării decăderii din drepturi a titularului, astfel cum prevede Regula 50 alin. (1) lit. d) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991.
3.3. In ceea ce priveşte cererea de revalidare, aceasta nu întruneşte condiţiile art. 38 din Legea nr. 64/1991, în sensul de a fi înaintată în termen de 6 luni de la publicarea decăderii şi de a fi temeinic justificată, dificultăţile financiare invocate de intimată neputând fi considerate „motiv justificat”.
3.4. Nu au fost respectate prevederile Regulii nr. 48 alin. (7) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, referitoare la menţionarea datelor privitoare la titular şi la numărul brevetului de invenţie, iar instanţa a concluzionat în mod greşit că neîndeplinirea acestei condiţii nu atrage nevalabilitatea plăţii.
O atare interpretare nu este în concordanţă cu finalitatea urmărită de legiuitor, astfel cum rezultă ea din Regula 4 alin. (16) al aceluiaşi regulament.
4. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Deşi prin cererea de apel apelantul a cerut proba cu interogatoriul părţilor potrivnice şi efectuarea unei expertize contabile în cauză, instanţa nu s-a pronunţat în niciun fel asupra acestor mijloace de probă.
Intimata SC B.U. SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea dccizici pronunţate de Tribunalul Bucureşti în apel.
Intimata a arătat că în intervalul cuprins între data depunerii întâmpinări în faţa instanţei de apel - 15 octombrie 2004 - şi data judecării cauzci - 25 noiembrie 2004 - recurentul avea posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, precum şi de toate actclc de proccdură. Lipsa unei minime diligenţe manifestate de acesta nu poate constitui premisa ncrespectării de cătrc instanţa de apel a dispoziţiilor art. 107 prin raportare la art. 85 şi urm. C. proc. civ.
în ceea ce priveşte sintagma „motive justificate” prevăzută de art. 38 din Legea nr. 64/1991, aceasta are o accepţiune generoasă, putând include dificultăţile financiare ale unui agent economic.
Decăderea intimatei din drepturile conferite de brevet a operat ca efect al neachitării taxelor de menţinere în vigoare a respectivului brevet, şi nu ca urmare a exprimării intenţiei de a renunţa la drepturile conferite de brevet.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 38 din Legea nr. 64/1991 a fost respectat, instanţa de apel considerând în mod corect că dificultăţile financiare ale intimatei au prorogat momentul împlinirii acestui termen.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect valabilitatea plăţii taxelor datorate prin ordinul de plată nr. 533/17.03.2004.
In mod greşit recurentul consideră că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
O.S.I.M. nu a depus la dosar întâmpinare, dar a comunicat instanţei concluziile scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că primul motiv de recurs formulat de recurent este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de 21 iunie 2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti cererea de apel formulată de apelantul C.I. împotriva hotărârii nr. 9/31 martie 2004 a Comisiei de reexaminare din cadrul
O.S.I.M.
In termenul procedural, intimata SC B.U. SA a depus la dosar întâmpinare, ataşând două exemplare pentru a fi comunicate celorlalte părţi din proces.
Pentru termenul din 21 octombrie 2004, apelantul a formulat în scris o cerere, prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea comunicării întâmpinărilor formulate de către intimate, precum şi a comunicării documentelor depuse de către O.S.I.M. constând în actele care au stat la baza hotărârii de revalidare atacate.
Tot la termenul din 21 octombrie 2004, intimata SC B.U. SA a fost de acord cu cererea de amânare formulată de apelant şi a solicitat ca acestuia să i se comunice o copie a întâmpinării odată cu citaţia.
Tribunalul a refuzat comunicarea întâmpinării, cu motivaţia că instanţa nu are nicio obligaţie în acest sens, a încuviinţat cererea de amânare a cauzei pentru a da posibilitate apelantului să ia cunoştinţă
de conţinutul întâmpinării de la dosar şi, totodată, a dispus emiterea unei adrese către O.S.I.M. în vederea depunerii actelor care au stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Pentru termenul acordat, respectiv cel din 18 noiembrie 2004, apelantul a trimis din nou prin poştă o cerere scrisă, insistând în comunicare întâmpinărilor formulate în cauză precum şi a documentelor depuse de O.S.I.M. la solicitarea instanţei. Totodată, a învederat că locuieşte la o distanţă mare de Bucureşti şi că nu se poate prezenta, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 18 noiembrie 2004, Tribunalul a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apelant pentru comunicarea actelor solicitate, a pus în discuţie cererile de probe formulate de cele două intimate, pe care le-a respins, şi a acordat cuvântul în fond, în combaterea cererii de apel.
Procedând astfel, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se va face din oficiu.
Este adevărat că nu există o dispoziţie expresă a Codului de procedură civilă prin care să se prevadă expres comunicarea din oficiu a întâmpinării, însă această obligaţie revine instanţei întrucât şi întâmpinarea reprezintă un act de procedură, iar, pe de altă parte, art. 116 C. proc. civ. prevede obligativitatea depunerii la dosar a atâtor copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt, însoţită de numărul corespunzător de copii de pe înscrisurile pe care aceasta se sprijină; această dispoziţie nu-şi poate avea raţiunea decât în scopul comunicării copiilor către părţile potrivnice, pentru asigurarea echilibrului şi simetriei în raport de comunicarea, tot din oficiu, a cererii de chemare în judecată, de apel ori de recurs, împreună cu actele anexate.
Refuzul instanţei de a comunica apelantului întâmpinarea depusă de intimata SC B.U. SA şi actele depuse la dosar de către O.S.I.M. -mai ales în situaţia în care acesta a solicitat expres comunicarea respectivelor acte de proccdură, învederând că locuieşte la mare distanţă de sediul instanţei şi doreşte judecarea cauzei în lipsă - a reprezentat o încălcare a dreptului la apărare şi o nesocotire a principiului contradictorialităţii, care guvernează procesul civil.
De asemenea, asigurând numai comunicarea cererii de apel şi a înscrisurilor doveditoare către intimaţi, dar nu şi a întâmpinării şi a înscrisurilor depuse de intimaţi către apelant, instanţa a nesocotit şi principiul „egalităţii armelor”, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil.
în ceea ce priveşte însă cererea de probe formulată de apelant, Curtea constată că aceasta a vizat interogatoriul părţilor, înscrisuri şi expertiză contabilă dar, nici în faţa instanţei de recurs, recurentul nu a arătat ce tindea să dovedească prin proba cu interogatoriu şi expertiză şi nu a insistat în efectuarea acestora, astfel încât nu se poate reţine că nediscutarea cererii de către instanţa de apel i-ar fi produs acestuia vreo vătămare.
Proba cu înscrisuri a fost administrată de recurent în fata instantei
de recurs, anexând o parte din copiile înscrisurilor ce au stat la baza hotărârii O.S.I.M. şi pe care recurentul le consideră relevante în susţinerea motivelor de recurs.
Pentru considerentele anterior arătate, Curtea a constatat că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi, în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a admis recursul.
In baza art. 312 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., Curtea a casat decizia tribunalului şi a rejudecat apelul.
Admiterea acestui prim motiv de recurs, care este un motiv de casare, face inutilă analiza celorlalte motive de modificare a deciziei atacate, invocate de recurent.
In rejudecarea apelului, Curtea a avut însă în vedere şi acele susţineri ale recurentului din motivele de recurs care reprezintă, de fapt, răspunsuri ale acestuia la susţinerile din întâmpinarea intimatei, precum şi înscrisurile pe care acesta îşi sprijină susţinerile.
Reanalizând cererea de apel, Curtea a reţinut următoarele:
1. Hotărârea nr. 9 din 31 martie 2004 a Comisiei de reexaminare din cadrul O.S.I.M. poartă semnăturile preşedintelui şi ale membrilor comisiei, aşa cum rezultă din copia certificată depusă la dosar în faţa instanţei de apel, astfel încât critica apelantului pe acest aspect este neîntemeiată.
2. In ccca ce priveşte termenul în care intimata SC B.U. SA a înţeles să solicite revalidarea brevetului, contrar susţinerilor apelantului, acesta a fost respcctat.
Termenul în discuţie este de 6 luni şi se calculează de la data publicării dccăderii, aşa cum se prevede expres în art. 38 din Legea nr. 64/1991, şi nu de la data când au încctat dificultăţile financiare ale intimatei, aşa cum susţine aceasta în întâmpinare.
In speţă, dccădcrea din drepturile confcritc de brevetul de invenţie nr. 114781 a fost publicată în B.O.P.I. la 30 septembrie 2003, iar ccrerca de revalidare a fost înregistrată de titulară la O.S.I.M. sub
nr. 203120 la data de 17 martie 2004, înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de lege.
3. In ceea ce priveşte fondul cererii de revalidare, Curtea constată că, întrucât legea nu precizează ce se înţelege prin „motive justificate”, aceste motive sunt lăsate la aprecierea examinatorilor şi, respectiv, a instanţei de judecată.
Din această perspectivă, faptul că titularul unui brevet nu achită la timp taxele de menţinere în vigoare a brevetului din cauza unor dificultăţi de ordin financiar, urmată de depăşirea acestor dificultăţi, poate îndreptăţi O.S.I.M. să admită cererea de revalidare a brevetului.
Referitor la faptul că, în speţă, aceste dificultăţi financiare nu au fost probate, Curtea reţine că întreaga corespondenţă purtată între titulara de brevet şi O.S.I.M. şi între aceeaşi titulară şi apelant, în perioada premergătoare decăderii, face referire la dificultăţile de ordin financiar, care o pun pe intimată în imposibilitatea de a aplica invenţia a cărei titulară de brevet este.
4. O altă critică formulată de apelant pe fondul cererii de revalidare este aceea că O.S.I.M. nu putea proceda la revalidarea brevetului câtă vreme titulara de brevet renunţase la această calitate, ceea ce îl îndreptăţea pe apelant să preia calitatea de titular în temeiul art. 39 din Legea nr. 64/1991.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că, într-adevăr, cu adresa nr. 4065/21.04.2003, intimata SC. B.U. SA a comunicat către
O.S.I.M. intenţia de renunţare la calitatea de titular al mai multor brevete de invenţie, printre care şi brevetul nr. 114781 ce face obiectul prezentului litigiu, fapt necontestat de părţile din proces.
Ca răspuns la adresa intimatei, O.S.I.M. a comunicat acesteia că este necesar să procedeze conform art. 39 din Legea nr. 203/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1991, în sensul de a completa o declaraţie scrisă în acest scop pe care să o înregistreze la
O.S.I.M.
Totodată, a pus în vedere solicitantei că, pentru renunţarea la calitatea de titular, brevetul trebuie să fie în vigoare.
întrucât titulara de brevet nu a plătit taxele anuale de menţinere în vigoare a brevetului, O.S.I.M. a dispus decădcrea acesteia din drepturile conferite de brevet şi a publicat dccădcrea în B.O.P.I.
Prin urmare, în ceea ce priveşte renunţarea titularei la brevet, nu a fost urmată proccdura prevăzută de art. 39 din Legea nr. 64/1991, neexistând o decizie de publicare a acesteia în B.O.P.I. conform alineatului ultim din textul de lege menţionat, care să producă efecte şi
să facă imposibilă o decădere ulterioară din drepturile conferite de brevet pentru neplata taxelor.
In atare condiţii, singura măsură aptă să producă consecinţe luată de O.S.I.M. a fost aceea a decăderii titularei din drepturile conferite de brevet, iar publicarea acestei măsuri în B.O.P.I. nr. 9/2003 a deschis intimatei SC B.U. SA posibilitatea de a solicita, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 38 din lege, revalidarea brevetului.
5. In fine, nici critica apelantului referitoare la nevalabilitatea plăţii taxelor de revalidare şi, respectiv, de menţinere în vigoare a brevetului nu este întemeiată.
Din chiar copiile ordinelor de plată ataşate de recurent la dosar şi care se regăsesc şi în documentaţia ce a stat la baza hotărârii O.S.I.M., rezultă că sumele achitate au avut în vedere mai multe brevete de invenţie, toate aparţinând titularei SC B.U. SA Ocna Mureş, că printre brevetele vizate se află şi cel cu nr. 114781, iar sumele plătite corespund celor puse în vedere de către O.S.I.M. intimatei.
Prin urinare, nu se poate reţine că cererea de revalidare a brevetului nr. 114781 ar fi fost admisă fară plata prealabilă a taxelor legale datorate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins apelul ca nefondat conform art. 296 C. proc. civ. şi a menţinut hotărârea nr. 9/2004 a Comisiei de reexaminare din cadrul O.S.I.M., de revalidare a brevetului.
Notă: A se vedea, în acelaşi sens: decizia civilă nr. 127/R din 14 iunie 2005, decizia civilă nr. 119/R din 9 iunie 2005, decizia civilă nr. 130/R din 14 iunie 2005, decizia civilă nr. 176/R din 1 septembrie
2005, ale aceleiaşi instanţe.
| ← Reintegrare în imobil. Evacuare. Justificarea interesului | Marcă. Conflict cu nume comercial. Semne identice. Produse şi... → |
|---|
