Anularea certificatului de protecţie tranzitorie a brevetului de invenţie. Condiţia necomercializării anterioare a produsului brevetat
| Comentarii |
|
Legea nr. 93/1998, art. 3 lit. c)
1. Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, una din condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea protecţiei tranzitorii a unui brevet de invenţie este aceea ca produsul care face obiectul brevetului de invenţie de referinţă să nu fi fost comercializat în
România anterior datei de 31.12.1993.
Condiţia enunţată trebuie interpretată în sensul în care ea are un caracter general, vizând obiectul protecţiei, iar nu titularul brevetului de invenţie, pentru argumente ce sunt legate de scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestei dispoziţii legale şi care rezultă din interpretarea acestor dispoziţii.
Astfel, trebuie admis că atâta vreme cât comercializarea reprezintă un mijloc de a aduce la cunoştinţa consumatorilor produsele protejate, caracterul de noutate - necesar - al brevetului de invenţie ar fi înlăturat dacă orice persoană, iar nu doar solicitantul protecţiei tranzitorii, ar comercializa produsul.
Pe de altă parte, numai îndeplinirea condiţiei de necomer-cializare de către orice persoană a produsului - obiect al brevetului de invenţie - asigură protecţia reală a terţilor care, în mod legal, au comercializat anterior produse similare celui a cărui protecţie se solicită, obţinute independent de solicitantul protecţiei.
2. Dispoziţiile legale care reglementează obligaţia solicitantului de a depune o declaraţie autentică nu înlătură caracterul general al condiţiei de necomercializare anterioară, legea impunând ca declaraţia să vizeze împrejurarea că produsul nu a fost comercializat, fără a distinge de către cine.
Caracterul personal al faptelor ce pot face obiectul unei declaraţii autentice trebuie înţeles în sensul că prin această declaraţie solicitantul atestă că şi-a îndeplinit obligaţia (personală) de a efectua toate demersurile necesare, anterior depunerii cererii de protecţie tranzitorie, pentru a verifica dacă produsul a mai fost sau nu comercializat înainte de 31.12.1993 pe teritoriul României.
3. Termenul folosit de legiuitor în cuprinsul art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 este acela de „produs care face obiectul brevetului de invenţie de referinţă” (şi care se cere a nu fi fost comercializat anterior). Acest termen nu are în vedere denumirea de piaţă existentă în vederea comercializării, ci substanţa, formula chimică ce stă la baza produsului.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 162/A
din 12 mai 2005, nepublicată
Rejudccând în fond cauza, în urma admiterii, prin dccizia civilă nr. 1993/14.10.2004 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, a apelurilor formulate împotriva sentinţei civile nr. 269/9.03.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi a anulării sentinţei apelate, Curtea reţine următoarele:
1. Prin contestaţia formulată, înregistrată la O.S.I.M. la data de 7.10.1999, AGV - Agenţia de Proprietate Industrială, în calitate de mandatar autorizat al firmei K. Slovenia, a solicitat anularea Hotărârii
O.S.I.M. nr. 2/1/31.05.1999 de admitere a cererii de protecţie tranzitorie nr. 98-20114 şi anularea brevetului de invenţie nr. 2001 TB acordat firmei M.&C. I. S.U.A.
In motivarea contestaţiei se arată că ccrerca de protecţie tranzitorie a firmei din S.U.A. nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, şi anume aceea ca produsul ce face obiectul brevetului de invenţie să nu fi fost comercializat în România înainte de data de 31.12.1993.
Firma K. a comercializat în România prin firma importatoare T.T. SRL medicamentul ENAP, pe bază de enalapril. In acest sens, factura din data de 17.06.1993 arată evident că s-au vândut în România tablete de ENAP de 10 mg şi 20 mg.
O altă dovadă că medicamentul ENAP al firmei K., precum şi medicamente ale altor firme bazate pe enalapril au fost comercializate în România în anul 1993, este Nomenclatorul emis de Ministerul Sănătăţii la începutul anului 1994, care cuprinde produsele farmaceutice înregistrate în România până la 31.12.1993.
Se mai arată că firma K. a înregistrat la Oficiul de Brevete din Iugoslavia o cerere de brevet de invenţie şi a obţinut brevet de invenţie pentru un procedeu de preparare a enalaprilului maleat, nou pe plan mondial, care este în vigoare. Pe baza lui, a fabricat şi comercializat medicamentul sub denumirea ENAP în ţările central şi est-europene, în România comercializarea începând în 1991.
Se concluzionează în sensul că, neîndeplinind cumulativ toate prevederile art. 3 din Legea nr. 93/1998, întrucât prevederea de la lit. c) nu este respectată, cererea de protecţie tranzitorie nr. 98-20114 având ca solicitant firma M.&C. I. S.U.A. nu întruneşte condiţiile acordării unui brevet de invenţie de protecţie tranzitorie.
2. Prin contestaţia înregistrată la O.S.I.M. la data de 20.07.1999, firma R.G.V.G. RT a solicitat revocarea hotărârii O.S.I.M. de acordare a brevetului de invenţie de protecţie tranzitorie nr. 2001 TB, cu titlul „derivaţi de carboxialchildipeptide şi compoziţie farmaceutică ce îl conţine” acordat firmei M.&C. I. S.U.A. pentru neîndcplinirea cerinţei prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998.
în acest sens se arată că, prin factura nr. 1605/8.06.1993, SC T.T. SRL Bucureşti a vândut Spitalului Fundcni Bucureşti cantitatea de 30 flacoane de enalapril, ceea ce reprezintă un act de comercializare ante
rior datei de 31.12.1993. Această comercializare împiedică acordarea protecţiei tranzitorii pe teritoriul României produsului enalapril.
3. L. SRL a formulat contestaţie împotriva acordării protecţiei tranzitorii pentru invenţia „derivaţi de carboxialchildipeptide şi compoziţie farmaceutică ce îl conţine” şi a solicitat anularea certificatului de protecţie tranzitorie acordat firmei M.&C. I.
In motivarea cererii se susţine că nu a fost îndeplinită condiţia impusă de art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 deoarece pe piaţa românească a produselor farmaceutice au existat, fiind comercializate anterior datei de 31.12.1993, o serie de produse identice din punct de vedere al compoziţiei chimice cu formule farmaceutice care conţin derivaţi de carboxialchildepeptide, menţionate în cererea firmei M.&C. I., cum ar fi produsul Enap fabricat de K. Slovenia şi Enalapril fabricat de I.-I. Turcia.
Prin hotărârea nr. 1/15.10.1999 a Comisiei de reexaminare invenţii privind protecţia tranzitorie, cele trei contestaţii au fost conexate, în temeiul art. 164 C. proc. civ., iar cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 269/9.03.2004, a respins ca rămase fară obiect cele trei cereri faţă de împrejurarea că perioada de valabilitate a brevetului pentru care a fost acordată protecţia tranzitorie (3.08.1998 - 10.12.1999) a expirat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1993/14.10.2004, a admis apelurile declarate în cauză şi a anulat sentinţa civilă nr. 269/9.03.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, reţinând cauza pentru evocarea fondului.
Sub aspectul fondului litigiu, Curtea reţine că motivele contestaţiilor formulate şi enunţate anterior sunt dezvoltate şi prin apelurile declarate în cauză de K. Slovenia şi R.V.G. RT Ungaria, şi anume:
1. Apelanta K. Slovenia susţine că, întrucât tranzitorialitatea protecţiei produce inevitabil efecte retroactive în privinţa terţilor, este necesar ca principiul certitudinii legale să fie respectat. De aceea, lit. c) a art. 3 din Legea nr. 93/1998 prevede ca şi condiţie de acordare a protecţiei ca produsul - obiect al cererii - să nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31.12.1993. Necomercializarea produsului - obiect al brevetului de invenţie - se referă la orice persoană, nu numai la cea a solicitantului protecţiei tranzitorii.
Or, apelanta a comercializat, anterior datei de 31.12.1993 şi cu respectarea legislaţiei în materie, medicamentul Enap, pe bază de enalapril (produs ce intră în compoziţia farmaceutică pentru care
partea a solicitat protecţie tranzitorie), dar care a fost obţinut prin mijloace proprii brevetate.
Se concluzionează în sensul că nu s-a respectat condiţia impusă de art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 pentru acordarea protecţiei tranzitorii şi eliberarea certificatului corespunzător, ceea ce atrage nulitatea acestuia.
2. Apelanta R.V.G. RT Ungaria solicită, de asemenea, pe fondul litigiului, admiterea apelului şi constatarea nulităţii absolute a Hotărârii O.S.I.M. nr. 2/1/1999 şi a certificatului de protecţie tranzitorie nr. 2001 TB.
Intimata M.&C. I. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a susţinut că, pe fond, acţiunile sunt neîntemeiate pentru următoarele argumente:
Nu s-a depus la dosar nicio factură emisă de M.&C. I. sau contract de vânzare-cumpărare privind comercializarea produsului brevetat, în care vânzătorul acestui produs să fie Compania M.&C. I. O astfel de dovadă era necesară, deoarece - susţine intimata - legea se referă la «obligaţia titularului de brevet» de a nu comercializa produsul brevetat anterior datei de 3.12.1993.
In susţinerea acestei interpretări a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 se aduc ca argument prevederile art. 4 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 93/1998 care reglementează obligaţia titularului de brevet de referinţă de a depune o declaraţie autentică potrivit căreia produsul care face obiectul brevetului nu a fost comercializat anterior datei de 31.12.1993. Or, susţine intimata, fiind vorba de o declaraţie pe proprie răspundere, aceasta priveşte numai faptele proprii ale titularului de brevet, nicidecum fapta altei persoane, aşa cum susţin reclamantele.
Se mai arată că produsul brevetat de intimată are denumirea comercială de renitcc şi corcnitec. Or, niciunul din înscrisurile depuse la dosar de cătrc reclamante nu se referă la comcrcializarca produsului renitcc şi corenitcc anterior datei de 31.12.1993, iar, în condiţiile în carc pârâta şi-a înregistrat produsul la Ministerul Sănătăţii începând cu data de 19.06.1994, este evident că a fost respectată ccrinţa Legii nr. 93/1998 în sensul că produsul nu a fost comercializat de pârâtă anterior datei de 31.12.1993.
Intimata susţine prin întâmpinare şi faptul că brevetul de procedeu eliberat de Oficiul de Brevete din Slovenia depus la dosar de către pârâta K. Slovenia este irelevant întrucât nu este valabil pe teritoriul României şi are ca obiect procedee de obţinere a produsului enalapril,
pe când brevetul înregistrat în favoarea pârâtei are ca obiect chiar produsul enalapril.
Se solicită respingerea apelurilor şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Prin întâmpinarea depusă SC L. SRL susţine admiterea apelurilor şi schimbarea în tot a hotărârii O.S.I.M. nr. 211/1999 şi a certificatului de protecţie tranzitorie nr. 2001 TB.
Analizând contestaţiile formulate prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a certificatului de protecţie tranzitorie nr. 2001 TB emis de către O.S.I.M. în favoarea pârâtei intimate M.&C.I., Curtea reţine că, în toate cele trei contestaţii formulate, cauza de nulitate invocată este nerespectarea art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/13.05.1998.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/13.05.1998, una din condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea protecţiei tranzitorii a unui brevet de invenţie este aceea ca „produsul care face obiectul brevetului de invenţie de referinţă să nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31.12.1993”.
Condiţia enunţată - şi anume aceea ca produsul care face obiectul brevetului să nu fi fost comercializat în România anterior datei de
31.12.1993 - trebuie interpretată în sensul în care ea are un caracter general, vizând obiectul protecţiei, iar nu titularul brevetului de invenţie pentru argumente ce sunt legate de scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestei dispoziţii legale şi care rezultă din interpretarea acestor dispoziţii.
Astfel, trebuie admis că, atâta vreme cât comercializarea reprezintă un mijloc de a aduce la cunoştinţa consumatorilor produsele protejate, caracterul de noutate - necesar - al brevetului de invenţie ar fi înlăturat dacă orice persoană, iar nu doar solicitantul protecţiei tranzitorii ar comercializa produsul.
Pe de altă parte, numai îndeplinirea condiţiei de necomercializare de către orice persoană a produsului - obiect al brevetului de invenţie
- asigură protecţia reală a terţilor carc, în mod legal, au comercializat anterior produse similare celui a cărui protecţie se solicită, obţinute independent de solicitantul protecţiei.
Nu în ultimul rând, din interpretarea cuprinsului art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 rezultă că legiuitorul a avut în vedere o necomer-cializare anterioară cu caracter general al produsului.
Aceasta deoarece - pe de o parte - textul nu cuprinde nicio distincţie cu privire la titularul obligaţiei de necomercializare (solicitant sau orice altă persoană), dar - pe de altă parte - face referire în
mod expres la produs, ceea ce semnifică faptul că cerinţa cuprinsă în art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 se raportează la obiectul protecţiei, iar nu la subiectul acesteia.
Argumentul folosit de intimată, în sensul că, atâta vreme cât legea impune solicitantului anexarea, la cererea de protecţie tranzitorie, a unei declaraţii autentice că produsul care face obiectul brevetului nu a fost comercializat în România şi atâta vreme cât această declaraţie nu poate privi decât faptele proprii ale titularului de brevet, condiţia necomercializării trebuie raportată doar la solicitantul brevetului, nu poate fi reţinut.
Dispoziţiile legale care reglementează obligaţia solicitantului de a depune o declaraţie autentică nu înlătură caracterul general al condiţiei de necomercializare anterioară, legea impunând ca declaraţia să vizeze împrejurarea că produsul nu a fost comercializat, tară a distinge de către cine. In plus, caracterul personal al faptelor ce pot face obiectul unei declaraţii autentice trebuie înţeles în sensul că prin această declaraţie solicitantul atestă că şi-a îndeplinit obligaţia (personală) de a efectua toate demersurile necesare anterior depunerii cererii de protecţie tranzitorie pentru a verifica dacă produsul a mai fost sau nu comercializat înainte de 31.12.1993 pe teritoriul României.
In consecinţă, Curtea apreciază că pentru acordarea protecţiei este necesar ca, în înţelesul art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/13.05.1998, produsul care face obiectul brevetului de invenţie de referinţă să nu fi fost comercializat în România, anterior datei de 31.12.1993, de nicio persoană (solicitant sau terţ).
In cauză, această condiţie nu a fost îndeplinită.
S-a făcut în acest sens dovada, în prezentul litigiu, că anterior datei de
31.12.1993 a fost comercializat medicamentul ENAP, produs pe bază de enalapril, aşa cum rezultă din cuprinsul facturilor nr. 1739/17.06.1993, nr. 1563/3.06.1993 şi nr. 1605/8.06.1993.
Este adevărat că produsul brevetat de pârâtă arc denumirea comercială de rcnitcc şi corcnitec, iar produsul comercializat prin facturile
menţionate anterior poartă denumirea de enap. Insă, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatelor de înregistrare nr. 3912/1994 şi nr. 4978/1996, respectiv nr. 5118/1996, toate cele trei produse farmaceutice (renitec, corenitec şi enap) conţin enalapril.
Or, termenul folosit de legiuitor în cuprinsul art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 este acela de „produs care face obiectul brevetului de invenţie de referinţă” (şi care se cere a nu fi fost comercializat anterior). Acest termen nu are în vedere denumirea de piaţă existentă în
vederea comercializării (enap, renitec sau corenitec), ci substanţa, formula chimică ce stă la baza denumirii de piaţă (care, în toate cazurile, este enalapril).
Numai interpretarea în acest sens a termenului de „produs” conţinut în art. 3 lit. c) din Legea nr. 39/1998 justifică condiţia impusă de necomercializare anterioară şi asigură îndeplinirea scopului pentru care norma a fost edictată de a asigura atât noutatea brevetului, cât şi protecţia dreptului terţilor care au comercializat anterior în mod legal acelaşi „produs” indiferent de denumirea comercială sub care acesta s-a regăsit.
Prin urmare, constatând că nu au fost îndeplinite condiţiile impuse de art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998 la acordarea certificatului de protecţie tranzitorie nr. 2001TB în favoarea pârâtei M.&C. I., prin hotărârea O.S.I.M. nr. 211/1999, Curtea a admis cererile şi a anulat acest certificat.
III. Desene şi modele industriale
| ← Aplicarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 | Tranzacţie. Condiţii de valabilitate → |
|---|
