Anularea înregistrării modelului industrial. Obiectul înregistrării. Aspect determinat de o funcţie tehnică. Condiţia noutăţii. Legea aplicabilă. Admisibilitatea acţiunii în anulare în lipsa contestaţiei împotriva hotărârii O.S.I.M.
| Comentarii |
|
Legea nr. 129/1992, republicată, art. 9, art. 11
1. Din descrierea conţinută în cererea de înregistrare a modelului industrial (pod mobil) nu rezultă în ce constă combinaţia dintre principalele caracteristici, nici care ar fi aceste principale caracteristici şi nici faptul că acestea sunt percepute în aspectul exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizării produsului, determinate de funcţia tehnică a acestuia.
Or, potrivit art. 11 alin. (1) din legea republicată, nu poate fi înregistrat modelul sau desenul industrial determinat exclusiv de o funcţie tehnică.
2. Nici condiţia noutăţii, prevăzută de art. 9 alin. (2) din legea republicată, nu este îndeplinită, produsul descris ca model industrial în cererea de înregistrare fiind făcut public prin utilizarea lui în comerţ, chiar de către titularul certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii de înregistrare, iar, ulterior faptului titularului, de către terţi, elemente distructive de noutate potrivit art. 10 alin. (1) din legea republicată.
3. Legea nu condiţionează exerciţiul dreptului la acţiunea în anulare de către terţul interesat de parcurgerea etapelor de contestaţie corespunzătoare procedurii administrative de înregistrare.
Reţinerea acestui aspect de către instanţa de fond în fundamentarea soluţiei este una nejustificată, iar terminologia juridică folosită este una eronată: în materia desenelor şi modelelor industriale nu este reglementată o procedură a opoziţiei, ci doar o procedură a contestaţiei împotriva hotărârii O.S.I.M. asupra cererii de înregistrare (anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 585/2002,
era reglementată şi o procedură a obiecţiilor scrise, în termen de 3 luni de la data publicării desenului şi modelului industrial).
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 385/A
din 8 noiembrie 2005, nepublicată
Prin ccrcrca înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IIl-a civilă, sub nr. 399/06.04.2004, reclamanta C. Ltd. în contradictoriu cu pârâţii SC C.J. SRL şi O.S.I.M., a solicitat anularea certificatului de înregistrare a desenului industrial cu denumirea „Drum mobil în lemn de quercus ceris”, înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 013001, cu numărul depozitului naţional f2002 1061, constituit la data de 17.07.2002, şi, în consecinţă, radierea desenului din Registrul Naţional.
In motivarea cererii se arată că modelul industrial înregistrat de către pârâtă nu îndeplinea condiţiile de noutate prevăzute de lege. Produsul a fost fabricat de către furnizorii români ai firmei M. Ltd., în baza unui contract încheiat în 2001, precum şi de către alte companii, la cererea şi în conformitate cu specificările clientului din Marea Britanie, V. Ltd., anterior datei de constituire a depozitului reglementar de către pârâtă. Activitatea M. Ltd. a fost preluată ulterior de către reclamantă, care a continuat importul produsului prin intermediul firmei româneşti asociate C. SRL. Produsul ce face obiectul înregistrării de către pârâtă este un pod, traversă, drum mobil, fabricat din lemn, format din 5 traverse de lemn, cu dimensiuni specificate, fixate împreună cu bolţuri, astfel încât să rezulte o singură piesă, un produs standard, cunoscut şi utilizat pe plan internaţional în activitatea industrială de o lungă perioadă de timp. Pârâta a solicitat înregistrarea produsului ca model industrial cu rea-credinţă, deşi cunoştea cu certitudine faptul că acesta nu este nou. Ulterior înregistrării, pârâta a depus cerere de intervenţie a autorităţilor vamale, în temeiul Legii nr. 202/2000, privind suspendarea activităţii de import a reclamantei.
In drept au fost invocate prevederile art. 9 şi ale art. 45 din Legea nr. 129/1992.
Prin sentinţa civilă nr. 1134/22.12.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IlI-a civilă în dosarul nr. 399/2004, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se faptul că reclamanta nu a formulat opoziţie în termenul de 3 luni consecutive de la data publicării desenului sau modelului industrial, reţinându-se faptul că în art. 45 nu se reglementează înregistrarea cu rea-credinţă, ci cu neres-
pectarea condiţiilor privind acordarea protecţiei. Pe baza concluziilor raportului de expertiză, instanţa de fond reţine că înregistrarea s-a făcut cu îndeplinirea condiţiilor de noutate şi individualitate cuprinse în art. 9 alin. (2) şi (4) din lege.
împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel motivat, legal timbrat, în termen legal, invocând faptul că se impune a fi analizate lipsa de noutate şi lipsa oricărui element estetic al modelului industrial.
Instanţa de fond, întemeindu-se doar pe concluziile raportului de expertiză, a ignorat probele administrate în dovedirea lipsei noutăţii. Condiţia noutăţii nu era îndeplinită la data depunerii cererii de înregistrare, modelul industrial fiind cunoscut şi utilizat în comerţ anterior. Cu înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a dovedit faptul că modelul industrial se identifică cu însuşi produsul pod mobil de lemn. Cel mai relevant înscris, ignorat cu desăvârşire de către instanţa de fond, este contractul din 09.10.2001, încheiat între SC G. SRL şi M. Ltd., ce dovedeşte folosirea produsului în comerţ cu cel puţin un an înainte de depunerea cererii de înregistrare. Modelul industrial înregistrat se identifică total cu produsul, nefiind un model industrial independent, înglobat într-un produs. Condiţia noutăţii este una absolută, atât în timp, cât şi în spaţiu, deoarece legea nu precizează o limită de timp şi nici o limită geografică. Mai mult, pârâta a recunoscut lipsa de noutate a modelului industrial, aceasta arătând că a exportat produse fabricate conform modelului industrial încă din iulie 2001, depunând contractul de comision încheiat cu SC G. SRL. Prin urmare, chiar dacă produsul nu ar fi fost utilizat de către terţi, pârâta este decăzută din beneficiul perioadei de timp de 12 luni care preceda data depunerii cererii de înregistrare, prevăzută de art. 10 alin. (3) din lege, datorită divulgării publice de către autor înainte de această perioadă. Este lipsit de relevanţă faptul că reclamanta nu a formulat opoziţie; ccrerca de anulare a înregistrării nu este condiţionată de formularea prealabilă a opoziţiei.
Modelul industrial este lipsit de orice element estetic. Produsul este format din cinci scânduri legate între ele cu piroane sau bolţuri. Nu au fost respectate condiţiile imperative ale art. 11 din lege raportat la Regula 14 din Regulamentul de aplicare, descrierea modelului industrial fiind făcută exclusiv prin elemente tehnice şi funcţionale, nefiind menţionat nici măcar un singur element estetic.
Prin întâmpinare scrisă, pârâta a solicitat respingerea apelului. Apelanta confundă noţiunea de „produs” cu cea de „model industrial”,
nefiind avute în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) şi j) din lege, în raport de care verificarea caracterului de noutate trebuie făcută de către O.S.I.M. cu privire la modelul industrial supus înregistrării şi în niciun caz cu privire la produse similare, anterior existente. Contractele la care face referire apelanta-reclamantă au ca obiect traverse pentru poduri, consolidate cu bolţuri, prin urmare un produs caracterizat exclusiv prin aspecte de ordin tehnic, şi nicidecum un model industrial, caracterizat prin elemente de ordin estetic exterior. Specificaţiile tehnice cu privire la obiectul contractului de comision dintre intimata-pârâtă şi SC G. SRL au fost transmise în condiţii de confidenţialitate contractuală, astfel că nu constituie o divulgare care să ducă la pierderea caracterului de noutate. încheierea contractului dintre SC G. SRL şi M. L. este rezultatul divulgării cu rea-credintă de către cea dintâi a informaţiilor confidenţiale obtinute de la intimata-pârâtă în baza contractului de comision. Realitatea susţinerilor intimatei-pârâte este sprijinită de faptul că apelanta-recla-mantă nu a formulat opoziţie în termenul prevăzut de lege, iar acţiunea în anulare a declanşat-o după ce intimata-pârâtă a formulat cereri de intervenţie a autorităţilor vamale, în temeiul Legii nr. 202/2000.
Referitor la critica privind lipsa oricărui element estetic al modelului industrial, acesta a constituit obiectivul expertizei tehnice judiciare, ce a evidenţiat numeroase elemente estetice, exterioare, de identificare şi particularizare a modelului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine caracterul fondat al apelului.
Instanţa de fond nu a procedat la stabilirea clară a cadrului procesual sub aspectul încadrării juridice a cauzelor de nulitate invocate de către reclamantă.
Abia în concluziile scrise reclamanta procedează la încadrarea în drept a cauzelor de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată, folosind corespunzător terminologia juridică.
Nu a fost stabilită nici legea aplicabilă, în raport de prevederile căreia trebuie analizate condiţiile de registrabilitate contestate prin acţiunea în anulare a înregistrării modelului industrial, faţă de împrejurarea că Legea nr. 129/1992 a suferit modificări şi completări sub durata de protecţie dată de înregistrare, între data depozitului naţional reglementar şi data eliberării certificatului de înregistrare.
Astfel, în speţă interesează cauzele de nulitate din perspectiva prevederilor Legii nr. 129/1992, în conţinutul ulterior modificării şi completării prin Legea nr. 585/2002, intrată în vigoare în februarie
2003, întrucât îndeplinirea condiţiilor de registrabilitate se analizează nu numai în raport de data depozitului reglementar (17.07.2002), dată anterioară intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 585/2002, ci şi în raport de momentul acordării protecţiei efective, cu efecte ce urcă până la data depozitului reglementar, prin pronunţarea hotărârii de admiterii a cererii şi eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial este ulterioară acestui moment (12.08.2003).
Altfel spus, dacă între cele două momente o nouă reglementare intră în vigoare, analiza condiţiilor de registrabilitate trebuie făcută şi în raport de noile reglementări; explicaţia este dată de făptui că până la pronunţarea hotărârii de admitere şi eliberarea certificatului de înregistrare protecţia nu a fost încă acordată. Or, condiţiile de registrabilitate de fond trebuie verificate şi în raport de momentul acordării protecţiei efective.
Faptul că titularul acţiunii în anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nu a formulat obiecţii scrise la O.S.I.M. după publicarea modelului supus procedurii de înregistrare, conform art. 21 din Legea nr. 129/1992, anterior modificărilor, şi/sau contestaţie împotriva hotărârii de admitere a înregistrării, potrivit art. 24 din Legea nr. 129/1992, anterior modificărilor, respectiv doar contestaţie împotriva hotărârii de admitere a înregistrării, potrivit art. 27 din Legea nr. 129/1992, republicată în 2003, nu prezintă nicio relevanţă.
Legea nu condiţionează exerciţiul dreptului la acţiunea în anulare de către terţul interesat de parcurgerea etapelor de contestaţie corespunzătoare procedurii administrative de înregistrare.
Reţinerea acestui aspect de către instanţa de fond în fundamentarea soluţiei este una nejustificată, iar terminologia juridică folosită este una eronată: în materia desenelor şi modelelor industriale nu este reglementată o procedură a opoziţiei, ci doar o procedură a contestaţiei împotriva hotărârii O.S.I.M. asupra cererii de înregistrare (anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 585/2002, era reglementată şi o proccdură a obiecţiilor scrise, în termen de 3 luni de la data publicării desenului şi modelului industrial).
Reclamanta a invocat două cauze de nulitate, legate de condiţiile de registrabilitate ale modelului industrial: lipsa noutăţii, datorită existenţei unor împrejurări distructive de noutate, şi lipsa elementului estetic.
In mod eronat reţine instanţa de fond, prin considerentele sentinţei apelate, faptul că reclamanta ar fi invocat reaua-credinţă drept cauză de nulitate, fără a fi pus anterior în discuţie necesitatea stabilirii
cadrului procesual sub aspectul încadrării juridice a cauzelor de nulitate invocate.
Sigura referire la reaua-credinţă, conţinută de cererea de chemare în judecată, este în legătură cu condiţia de registrabilitate a noutăţii, reclamanta susţinând faptul că pârâta a fost de rea-credinţă, cunoscând faptul că produsul nu este unul nou.
In ordinea de cercetare a condiţiilor de registrabilitate, potrivit art. 9 alin. (1) din legea republicată, prevalează condiţia ca obiectul cererii de înregistrare să îl constituie un model industrial, aşa cum este definit acesta de art. 2 lit. h) din lege, urmând caracterul de noutate şi caracterul individual al aspectului exterior al produsului.
Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 129/1992, republicată, prin model industrial se înţelege „aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine”.
Ceea ce intimata-pârâtă a înregistrat ca model industrial, însă, este produsul în sine, aşa cum este definit de art. 2 lit. j) din legea republicată, iar nu aspectul exterior nou şi individual al produsului.
Prin urmare, atunci când se referă la înregistrarea produsului, apelanta-reclamantă nu confundă noţiunea juridică de „model industrial” cu noţiunea de „produs”, în sensul Legii nr. 129/1992, ci invocă neîn-deplinirea condiţiei de registrabilitate a aspectului exterior al produsului rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau ornamentaţia produsului în sine, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din legea republicată, potrivit cărora, „obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial”, raportat la art. 2 lit. h) din lege. Or, produsul în sine nu poate face obiectul protecţiei ca model industrial.
A fost înregistrat ca model industrial un „pod mobil”, aşa cum se menţionează în mod expres în conţinutul certificatului de înregistrare.
Din descrierea conţinută în cererea de înregistrare nu rezultă în ce constă combinaţia dintre principalele caracteristici, nici care ar fi aceste principale caracteristici şi nici faptul că acestea sunt percepute în aspectul exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizării produsului, determinate de funcţia tehnică a acestuia.
Or, potrivit art. 11 alin. (1) din legea republicată, nu poate fi înregistrat modelul (sau desenul) industrial determinat exclusiv de o funcţie tehnică.
Raportul de expertiză judiciară, ale cărui concluzii au fost avute în vedere de către instanţa de fond la pronunţarea soluţiei, nu face decât să se preocupe de conţinutul dosarului depus la O.S.I.M. pentru cererea de înregistrare, procedând la aprecieri juridice în legătură cu diferenţa între produs şi aspectul exterior al acestuia, şi se rezumă la simpla menţiune a faptului că elementele definitorii ale modelului industrial şi caracteristicile sale estetice sunt evidenţiate în reprezentările grafice din planşele-fotografii color existente în depozitul reglementar.
Expertul nu indică şi nici nu descrie aceste caracteristici estetice şi elemente definitorii, care să denote caracterul individual al aspectului exterior al produsului. Lipsa acestor menţiuni în conţinutul raportului de expertiză este, în fapt, consecinţa lipsei unor astfel de caracteristici estetice şi elemente definitorii pentru aspectul exterior al produsului.
In completare expertul procedează la o descriere a produsului, pe baza planşei anexate, fară a expertiza popriu-zis, în sensul de a califica elementele descrise ca având o funcţie estetică sau una tehnică, rezumându-se la simpla observaţie a elementelor materiale din care este realizat produsul.
In consecinţă, instanţa de fond trebuia să reţină neconcludenţa raportului de expertiză sub aspectul determinării caracteristicilor estetice definitorii, care să denote caracterul individual al aspectului exterior al produsului.
De altfel, faţă de descrierea conţinută de înregistrare, proba prin expertiză este una inutilă, descrierea conţinând exclusiv detalii tehnice necesare realizării produsului, iar nu elemente care să ţină exclusiv de aspectul exterior, estetic al acestuia.
Potrivit Regulii 14 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992, aprobat prin H.G. nr. 1171/2003, descrierea modelului industrial trebuie să conţină exclusiv elementele caracteristice ale aspectului estetic; descrierea nu trebuie să cuprindă detalii tehnice sau de funcţionare, caracteristici tehnice, dimensiuni, repere.
Este adevărat, Regulamentul a intrat în vigoare ulterior hotărârii de admitere a înregistrării; regula menţionată, însă, este dedusă din chiar conţinutul textului de lege, respectiv din interpretarea sistematică a prevederilor art. 2 lit. h) raportat la art. 2 lit. j) şi la art. 11 din legea
republicată. In acelaşi sens erau şi Instrucţiunile O.S.I.M., publicate în
B.O.P.I. - D.M.I. 04/1993, pct. 8.3.
Prin urmare, chiar şi în lipsa aplicării regulii menţionate ca atare, din Regulament, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dcscrie-
rea pentru a se putea reţine că obiectul cererii de înregistrare este un model industrial, iar nu un produs în sine, sunt aceleaşi.
In speţă, descrierea conţinută de cererea de înregistrare conţine toate elementele materiale, tehnice şi funcţionale, necesare pentru realizarea unui pod mobil, inclusiv modul şi elementul de îmbinare a pieselor (elementelor) din care produsul este compus, respectiv caracteristici şi detalii tehnice şi funcţionale ale produsului. Niciunul dintre elementele principale descrise nu constituie un element de ordin estetic, exterior, fară nicio funcţie tehnică în ansamblul produsului.
Or, modelul industrial este tocmai combinaţia tuturor elementelor (caracteristicilor) de ordin estetic (linii, contururi, culori, formă, textură, ornamentaţie), ce ţin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricăror caracteristici sau detalii tehnice.
Caracteristicile estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca model industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre aceste caracteristici, dacă acestea nu denotă o combinaţie care să redea integral aspectul exterior al unui produs (de exemplu, doar forma sau doar textura în sine). Prin urmare, chiar dacă printre detaliile şi caracteristicile tehnice sau de funcţionare sunt inserate şi câteva elemente de ordin estetic (precum cele exemplificate), condiţia de registrabilitate prevăzută de art. 9 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) din legea republicată nu poate fi considerată îndeplinită.
In ceea ce priveşte condiţia de registrabilitate a noutăţii, susţinerile intimatei-pârâte în sensul că specificaţiile tehnice cu privire la obiectul contractului de comision dintre intimata-pârâtă şi SC G. SRL au fost transmise în condiţii de confidenţialitate contractuală nu sunt susţinute de elemente probatorii.
In conţinutul contractului respectiv nu se regăseşte nicio clauză referitoare la condiţii de confidenţialitate explicite sau implicite, în sensul art. 10 alin. (2) din legea republicată, potrivit căruia nu se considcră făcut public modelul industrial divulgat unei terţe persoane în astfel de condiţii.
Contractul de comision a fost încheiat la data de 21.06.2001, iar data depozitului reglementar este 17.07.2002; durata de timp dintre ccle două momente depăşeşte termenul de 12 luni prevăzut de art. 10 alin. (3) din legea republicată, ca termen de protecţie pentru titularul carc divulgă modelul industrial anterior datei depozitului reglementar. Potrivit acestui text, nu se consideră că s-a produs o divulgare dacă modelul industrial a fost făcut public chiar de către titular, în cursul perioadei de 12 luni ce precede data depunerii cererii de înregistrare.
Un alt aspect al elementului distructiv de noutate al utilizării în comerţ de către intimata-pârâtă a produselor îl constituie încheierea de către aceasta a unor contracte comerciale de vânzare-cumpărare, anterior perioadei de 12 luni, prevăzută de art. 10 alin. (3) din legea republicată, fapt necontestat de către intimata-pârâtă.
Evident, aceste contracte comerciale nu puteau privi decât produse; un contract poate avea ca obiect un model industrial, atunci când priveşte transmiterea dreptului de proprietate industrială conferit de acesta, ceea ce nu este cazul contractelor menţionate.
In sensul art. 10 alin. (1) din legea republicată, elementul distructiv de noutate priveşte utilizarea în comerţ a produselor încorporând modelul industrial, respectiv al căror aspect exterior îl constituie modelul industrial.
Prin urmare, elementul distructiv de noutate îl constituie în primul rând divulgarea provenind din faptul personal al titularului.
La aceasta se adaugă elementul distructiv de noutate provenind din faptul unui terţ, subsecvent faptului titularului, constând în încheierea de contracte comerciale de către SC G. SRL cu terţi, anterior datei depozitului reglementar (09.10.2001), cu privire la produsele ce au făcut obiectul contractului de comision încheiat de către aceasta cu intimata-pârâtă.
Prin urmare, nici condiţia de registrabilitate a noutăţii, prevăzută de art. 9 alin. (2) din legea republicată, nu este îndeplinită, produsul descris ca model industrial în cererea de înregistrare fiind făcut public prin utilizarea lui în comerţ, chiar de către titularul certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii de înregistrare, iar, ulterior faptului titularului, de către terţi, elemente distructive de noutate potrivit art. 10 alin. (1) din legea republicată.
Condiţia de registrabilitate de fond a noutăţii este reglementată de art. 9 alin. (l)-(2) din legea republicată, obiectul cererii de înregistrare putând fi înregistrat în măsura în care constituie un model industrial, în sensul art. 2 lit. h) din lege, este nou şi are caracter individual, modelul industrial fiind considerat nou dacă niciun model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea şi a anulat certificatul de înregistrare a modelului industrial, dispunând radierea înregistrării din Registrul Naţional al Desenelor şi
modelelor industriale, în temeiul art. 45 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (l)-(2), art. 2 lit. h), art. 10 alin. (l)-(3) din legea republicată.
Notă: în motivarea deciziei se arată, printre altele, că „In speţă interesează cauzele de nulitate din perspectiva prevederilor Legii nr. 129/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 585/2002, intrată în vigoare în februarie 2003, întrucât îndeplinirea condiţiilor de registrabilitate se analizează nu numai în raport de data depozitului reglementar, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 585/2002, ci şi în raport de momentul acordării protecţiei efective
Credem că acest punct de vedere nu poate fi primit deoarece vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 129/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 585/2002 (art. 37 în forma iniţială a Legii nr. 129/1992).
Textul de lege menţionat prevede că: „certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de O.S.I.M., poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul în care se constată că, la data înregistrării cererii (subl. ns.), nu erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei”.
Or, pentru ca instanţa sesizată cu o cerere de anulare să poată verifica dacă la data înregistrării cererii de acordare a certificatului erau sau nu îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei, trebuie să se raporteze la dispoziţiile legale (în care erau prevăzute aceste condiţii) în vigoare la acea dată. Altminteri ar însemna ca solicitantului înregistrării să i se pretindă ca, la acea dată, să respecte condiţiile unei reglementări viitoare.
Prin urmare, în ceea ce priveşte condiţiile de fond ale acordării protecţiei unui desen sau model industrial, legea aplicabilă, a cărei respectare se verifică în cadrul unei acţiuni în anularea certificatului, este legea în vigoare la data înregistrării cererii. Dacă după această dată şi până la eliberarea certificatului intervin modificări legislative, singurele norme de imediată aplicare sunt cele care conţin dispoziţii de ordin procedural.
IV. Dreptul de autor şi drepturile conexe
| ← Calitate procesuală pasivă. A.V.A.S. | Anularea înregistrării mărcii. Rea-credinţă → |
|---|
