Acţiune în constatarea calităţii de moştenitor. Admisibilitate. Repunerea în termenul de acceptare a succesiunii prin legile ce reglementează regimul juridic al terenurilor
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 111 C. civ., art. 659, art. 689, art. 700 Legea nr. 18/1991, art. 13
Dovada calităţii de moştenitor în procedura administrativă funciară se face pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive or, în lipsa acestora, prin orice probe din care să rezulte că acceptarea succesiunii.
Faptul că părţile îşi pot dovedi calitatea de moştenitor, la comisiile de fond funciar, în procedura instituită prin Legea nr. 18/1991, prin alte mijloace de probă, nu impune competenţa exclusivă a acestei autorităti administrative.
Decizia civilă nr. 384 din 14 iulie 2010
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 3929 din 10.03.2009, a respins ca neîntemeiată, excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată de pârâtul H.C.-C. prin întâmpinare.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanţii-pârâţi C.A. şi alţii în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I.R. şi pârâţii H.C.-C. şi C.M.-M.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă I.R., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi C.A. şi alţii şi pârâţii H.C.-C., şi C.M.-M.
Pe fondul cauzei, judecătoria a stabilit următoarea situaţie de fapt:
La data de 14.03.1983 a decedat numitul H.V.T., având vocaţie succesorală: C.A., în calitate de fiică, H.C. şi I.R., în calitate de nepoţi de fiu predecedat (H.Gh.), H.C.-C. şi C.M., în calitate de nepoţi de fiu prede-cedat (H.M.) şi D.E.-O., în calitate de nepoată de fiu predecedat (H.T.). Succesiunea nu a fost dezbătută până la momentul înregistrării prezentei
acţiuni pe rolul instanţei. In drept, potrivit art. 700 alin. (1) C. civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Din materialul probator administrat în cauză, nu a rezultat acceptarea moştenirii numitului H.V.T., expres ori tacit, de vreuna dintre părţi, în termenul legal. Astfel, cei trei martori audiaţi la solicitarea reclamanţilor-pârâţi au menţionat o serie de demersuri efectuate de aceştia cu privire la un teren situat în zona Bucium - Iaşi, dar nu au fost în măsură să precizeze despre ce suprafaţă este vorba, nici ca întindere, nici în ceea ce priveşte locaţia.
Judecătoria a reţinut că prin cererea înregistrată la Consiliul local al municipiului Iaşi în 04.11.2005, reclamanta-pârâtă C.A. a formulat, în calitate de moştenitor al numitului H.V.T., o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 8400 m.p. O astfel de cerere are, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, semnificaţia unei repuneri în termenul de acceptare a moştenitorului care a formulat solicitarea, cu privire la cota ce i se cuvine, considerându-se că a acceptat succesiunea prin cererea adresată comisiei. Chiar şi în aceste condiţii, acceptarea vizează doar terenul cu privire la care a fost formulată cererea de reconstituire, iar nu întreaga moştenire. Mai mult, la dosar nu a fost depusă nici o dovadă privind modul de soluţionare al acestei cereri ori situaţia juridică a imobilului în discuţie (în sensul de a se preciza dacă acesta mai este la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar sau dacă a fost constituit/reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altei per-
soane). In situaţia în care se va soluţiona favorabil cererea de către Comisia de Fond Funciar, se va elibera titlu de proprietate doar pe numele acelui moştenitor care a solicitat reconstituirea, urmând ca acesta să exercite
atributele dreptului de proprietate cu privire la terenul respectiv. In concluzie, o astfel de cerere de reconstituire nu valorează acceptarea întregii moşteniri a defunctului H.V.T., în privinţa acesteia operând regulile de drept comun, referitoare la acceptarea expresă ori tacită.
In ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că pârâta-reclamantă a depus o procură specială, autentificată de notarul public, la data de 11.04.2008, prin care pârâta-reclamantă declara că
acccptă succesiunea defuncţilor H.Gh., H.T. şi H.R., însă această declaraţie a fost făcută mult după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. (1) C. civ. Mai mult, pârâta-reclamantă nu a probat, conform art. 1169 C. civ., efectuarea de acte de acceptare tacită, astfel cum a
susţinut prin cererea reconvenţională.
Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii, formulând critici cu privire la rezolvarea greşită a cauzei ce nu a fost soluţionată pe fond, deşi s-a făcut dovada acceptării succesiunii.
Acţiunile şi cererile întreprinse de reclamanta C.A. constituie acte de acceptare expresă a moştenirii pentru teren conform dispoziţiilor legilor speciale. Ceilalţi reclamanţi au acceptat tacit succesiunea prin folosirea terenului, manifestându-se ca beneficiari ai averii succesorale.
In apelul declarat, I.R. a criticat soluţia dată în cererea reconvenţională, invocând art. 689 C. civ., susţinând că a acceptat expres succesiunea, dovadă făcută cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa de prim grad reţinând greşit că nu a probat acceptarea în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 45 din 25 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta C.A. împotriva sentinţei civile nr. 3929/10.03.2009 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, respingând ca lipsită dc interes acţiunea formulată de reclamanta C.A. în contradictoriu cu pârâţii H.C.-C., C.M.-M. şi I.R., precum şi apelul declarat de reclamanţii D.E.-O. şi H.C. şi de pârâta-reclamantă I.R.
In soluţionarea apelurilor, tribunalul a reţinut că singura cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la dosar a fost cea formulată de apelanta C.A. In privinţa componenţei masei succesorale, părţile au declarat că este vorba doar despre teren, astfel încât instanţa de fond a reţinut greşit că apelanta a făcut acte de acceptare a succesiunii doar cu privire la acest bun şi nu la întreaga moştenire (fară a cerceta componenţa masei succesorale).
Acţiunea formulată de reclamanta C.A. a fost respinsă ca lipsită de interes, apreciindu-se că stabilirea calităţii de moştenitor trebuie realizată în cadrul procedurilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate stabilită de legile fondului funciar.
Apelurile formulate de reclamanţii D.E.-O., H.C. şi pârâta-reclamantă
I.R. au fost respinse având în vedere faptul că nu au dovedit că au urmat dispoziţiile speciale ale legilor fondului funciar.
împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Iaşi au declarat recurs reclamanţii şi pârâta, formulând critici comune, precum şi aplicarea greşită a legii în soluţionarea cauzei pe excepţie.
Pârâta I.R. a susţinut că a acceptat tacit succesiunea prin cultivarea terenului ce a aparţinut bunicului său şi preluarea bunurilor mobile.
Instanţele aveau obligaţia de a verifica şi aplica îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, dispoziţiile art. 689 C. civ. indiferent de bunurile ce alcătuiesc masa succesorală, asupra căreia a făcut acte de administrare.
Recurenţii-reclamanţi au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. ca motive de recurs, motivând că instanţele au interpretat greşit actul dedus judecăţii, expunând motive contradictorii faţă de natura pricinii. Cererea întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun în materie, temei precizat în acţiune, a fost formulată pentru întreaga moştenire, nu pentru o suprafaţă de teren, iar în procedura administrativă a legilor fondului funciar s-a solicitat stabilirea dreptului de proprietate pentru 1.90 ha. Instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate, nu a soluţionat cererea în fond, hotărârea în constatarea calităţii fiind cerută de comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Succesiunea a fost acceptată tacit, prin preluarea bunurilor, folosirea terenului, dar şi în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Recursurile formulate sunt fondate pentru considerentele expuse în continuare.
Prin acţiunea şi cererea reconvenţională s-a solicitat stabilirea calităţii de moştenitori ai defunctului H.V.T., decedat la 14.03.1983, la succesiunea căruia, datorită gradului de rudenie, părţile aveau vocaţie.
Potrivit art. 700 C. civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen dc 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii, care este data decesului. Ca modalitate, acceptarea poate fi expresă sau tacită, conform art. 689 C. civ.
Acceptarea este tacită când eredcle face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care ţine a se presupune neapărat intenţia de acceptare. Astfel de acte sunt preluarea şi dispunerea de bunurile defunctului, de folosire, plată de impozite de natură să justifice că au fost făcute în calitate de moştenitor. Compunerea masei succesorale, din bunuri mobile şi imobile existente în patrimoniul defunctului, cât şi cele viitoare cum este dreptul de proprietate reglementat prin legile fondului funciar nu sunt exclusiv determinante în acceptarea succesiunii. Acestea se au în vedere în măsura în care se face dovada că aparţin averii defunctului, faţă de care cei cu vocaţie au făcut „acte” în calitate de moştenitor.
La motivele de fapt şi drept invocate în cererile cu care este învestită instanţa, acceptarea succesiunii trebuie raportată atât la data decesului, dar şi a Legilor fondului funciar, a Legii 18/1991, art. 13 care repune în termenul de acceptare moştenitorii membrilor cooperatori care au adus teren în cooperativă, ai persoanelor de la care s-a preluat terenul ce nu s-a aflat în circuitul civil Ia deschiderea succesiunii.
Astfel, pentru terenurile ce nu s-au aflat în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine
din terenurile ce au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Dovada calităţii de moştenitor în procedura administrativă funciară se face pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive, ori în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea succesiunii.
Acţiunea în constatarea calităţii de moştenitor este admisibilă în instanţa de judecată, excepţie ce a intrat în puterea lucrului judecat în speţă, încheierea prin care s-a respins excepţia la fond nu a fost supusă controlului judiciar.
Dezbaterea succesorală, potrivit dispoziţiilor dreptului comun în materie poate avea loc atât în procedura notarială, dar şi în instanţa de judecată, hotărârea judecătorească în dovedirea calităţii fiind cerută şi de legea specială.
Prin trimiterea la procedura administrativă ca etapă a aplicării Legii nr. 18/1991 instanţele au lăsat nesoluţionat fondul cererilor, interesul reclamantei C.A. fiind evident obţinerea hotărârii judecătoreşti cerută de legea specială pentru a-şi dovedi calitatea de moştenitor.
Faptul că părţile îşi pot dovedi calitatea de moştenitori la comisiile de fond funciar şi prin alte mijloace de probă, nu impune competenţa exclusivă a acestei „autorităţi administrative”.
Forţa probantă absolută cerută de legile fondului funciar revine, în speţă, hotărârilor instanţei judecătoreşti, cu atât mai mult în cazul în care cei ce au vocaţie, îşi contestă calitatea de moştenitor.
Curtea de apel a reţinut că instanţele nu au soluţionat fondul cauzei, fiind învestite cu acţiune în constatare a calităţii de moştenitori.
Dacă, în ce măsură şi modalitate părţile au acceptat succesiunea, care este întinderea dreptului pentru bunuri existente în patrimoniul defunctului sau cele viitoare, raportat la cele două momente, data decesului şi a repunerii în termenul de acceptare, prin Legea nr. 18/1991 şi alte dispoziţii ce reglementează dreptul de proprietate pentru bunurile scoase din circuitul civil, se poate dovedi prin orice mijloc de probă.
In aplicarea art. 312 pct. 5 C. proc. civ., curtea de apel a casat hotărârile şi a trimis cauza pentru rejudecare la Judecătoria Iaşi, instanţa de trimitere urmând a avea în vedere toate criticile formulate de părţi, administrând probele utile în cauză, soluţionând cauza atât prin prisma dispoziţiilor Codului civil în materie, dar şi a legilor speciale, prin care cei ce au vocaţie la succesiune sunt repuşi în termenul de acceptare.
| ← Anularea înregistrării modelului industrial. Legea... | Reproducerea unei opere de pe suport de hârtie. Accepţiune.... → |
|---|
