Repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Motive temeinice. Ascunderea datei decesului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 689, art. 700 Decretul nr. 167/1958, art. 19
Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotite de la deschiderea succesiunii. Instanţa de judecată, potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinc-tivă poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii şi să încuviinţeze executarea silită.
Decizia civilă nr. 475 din 6 octombrie 2010
Reclamantul M.P. a învestit Judecătoria Iaşi la data de 30.10.2008 cu acţiune în constatarea calităţii de moştenitor şi masei succesorale rămasă după defuncta M.E.
In cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că masa de împărţit se compunea din suprafaţa de 4.000 m.p. teren, că a acceptat expres succesiunea ca fiu la data de 29.07.2008, indicând persoanele ce au vocaţie, iar ca pârâţi pe M.L., M.G., M.D. şi E.M.
Prin întâmpinarea cu caracter de cerere reconvenţională E.M. a solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii şi ieşirea din indiviziune în raport dc cota ereditară a fiecărei părţi.
Judecătoria Iaşi, prin încheierea din 10 aprilie 2009, a admis excepţia tardivităţii formulării întâmpinării şi cererii reconvenţionale formulate de pârâtele M.L., M.D. şi M.E.-G., pe care le-a disjuns. Pârâtele au solicitat conform art. 6737 C. proc. civ. aducerea la masa de împărţit a suprafeţelor de teren pentru care M.A., predecedat soţiei sale M.E., avea drept de proprietate reconstituit în procedura Legii nr. 189/1991 în cotă de Va şi ieşirea din indiviziune, urmare celor două succesiuni succesive.
Prin sentinţa civilă nr. 10.067 din 16 octombrie 2009, Judecătoria Iaşi a admis în parte cererea principală, iar pârâta-reclamantă M.M.-I. a fost repusă în termenul de exercitare a dreptului de opţiune succesorală. A constatat că au calitatea de moştenitori legali ai defunctei M.E. recla-manţii-pârâţi M.P., M.E.-G., M.D., M.M.-I. A disjuns judecarea capătului de cerere privitor la constatarea masei succesorale şi ieşirea din indiviziune pentru masa succesorală rămasă de la defuncţii M.A., M.E. şi M.E.
In soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor în succesiunea defunctei M.E. (decedată la 19 aprilie 2008) prima instanţă a stabilit că la moştenirea defunctei are vocaţie succesorală reclamantul M.P., în calitate de descendent, iar ceilalţi trei copii prcde-
cedaţi sunt reprezentaţi de descendenţii lor, pârâtele-reclamante, conform art. 664, art. 668, art. 659 C. civ.
A constatat judecătoria că M.P. a acceptat expres succesiunea, înlăuntrul termenului de 6 luni de la deces, potrivit art. 700 C. civ., iar pentru M.E.-G. şi M.D., acceptarea este tacită.
în ce o priveşte pe M.M.-l., prima instanţă a constatat că a aflat de deces la citarea în prezenta cauză, nu a fost informată de decesul bunicii sale de celelalte rude, fiind repusă în termenul de acceptare a succesiunii.
împotriva sentinţei a exercitat calea de atac, calificată apel, M.P. invocând încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei care a aplicat greşit art. 700 alin. (2) şi dispoziţiile privind acceptarea succesiunii.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 174 din 24 martie 2010 a respins apelul declarat dc M.P., constatând că sentinţa prezintă o motivare amplă, atât în fapt, cât şi în drept, fiind indicate dispoziţiile Codului civil din instituţia succesiunii aplicate de judecătorie, cât şi considerentele pentru care s-au primit sau înlăturat apărările părţilor.
Convingerea instanţei cu privire la modalitatea acceptării succesiunii şi repunerii în termen, s-a format pe baza probelor cu înscrisuri, depoziţii de martor, a răspunsurilor la interogator ale părţilor, ale conduitei acestora ulterior decesului, a recunoaşterii de către M.P. că nu a anunţat-o pe M.M.-I. despre decesul bunicii, M.E.
împotriva hotărârii Tribunalului Iaşi a declarat recurs M.P. încadrând motivele de recurs în art. 304 pct. 6,7,9 C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
In limitele investirii prin cererea de chemare în judecată şi motivele de apel, tribunalul a soluţionat cauza, dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. fiind corect aplicate.
Instanţa dc control judiciar a păstrat în totul sentinţa, neimpunându-se a se prelua în cuprinsul decizici considerentele sentinţei, analiza probelor şi redarea dispoziţiilor legale în materia succesiunii incidente în cauză. Punctual, tribunalul a răspuns la criticile formulate, pe care le poate grupa, răspunde prin considerente unice şi nu are obligaţia a analiza fiecare susţinere a părţii. împrejurarea că instanţa a motivat succint repunerea pe rol şi a dispus citarea părţilor la interogatoriu nu aduce atingere drep-turilor procesuale ale părţilor ce trebuie exercitate cu bună-credinţă. In deliberare instanţa a constatat că proba era admisă, nu s-a administrat, este utilă, motivată admiterea prin încheierile de şedinţă anterioare şi necesar a fi administrate.
Critica referitoare la incidenţa art. 105 şi urm. C. proc. civ. ce reglementează instituţia nulităţii actelor de procedură, nu este întemeiată, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu este de ordine publică şi con
form art. 108 alin. (3) C. proc. civ. neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfaţişare, înainte de a se pune concluzii în fond. Dispoziţia de procedură este incidenţă în cauză întrucât prezent la dezbateri la şedinţa din 31 iulie 2009, reclamantul M.P. nu s-a opus la administrarea probei cu interogatoriu a celorlalte părţi.
Referitor la încălcarea art. 700 C. civ., Curtea a reţinut că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
într-adevăr, în cazul în care moştenitorul a fost împiedicat a se folosi de dreptul său din motive de forţă majoră, la cererea sa instanţa de judecată poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a luat sfârşit împiedicarea, dispoziţie pe care instanţele nu şi-au întemeiat admiterea cererii de repunere în termen.
Instanţa judecătorească, potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, poate - în situaţia în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit - să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii şi să încuviinţeze executarea silită.
In consecinţă, pentru ca partea să fie repusă în termenul de acceptare a succesiunii nu se cere existenţa unui caz de forţă majoră, situaţie în care prescripţia se suspendă de drept, astfel cum prevede art. 13 lit. a) din decretul menţionat, ci este suficient să se constate că au existat „motive temeinice” care au determinat pierderea termenului, instanţa de fond a motivat concludent şi pertinent repunerea în termen, iar instanţa de apel a răspuns criticilor formulate sub acest aspect. Ascunderea decesului de ruda apropiată, fiu, este o cauză obiectivă, neimputabilă părţii repuse în termenul de acceptare, întrucât aceasta nu a cunoscut o anumită situaţie de fapt, a datei deschiderii succesiunii pentru a acţiona în termenul prevăzut de art. 700 C. civ. Pârâta a aflat de deces la data citării în proces, iar prin exercitarea drepturilor procesuale a acceptat succesiunea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 C. proc. civ. Curtea a respins recursul.
| ← Anularea înregistrării mărcii. Conflict cu o marcă anterior... | Acţiune în contrafacere. Bunuri aflate în bagajele... → |
|---|
