Acţiune în contrafacere. Suspendarea operaţiunii de vămuire. Bunuri aflate în bagajul personal, fără caracter comercial
| Comentarii |
|
Legea nr. 202/2000, art. 3 alin. (2) lit. b)
O.G. nr. 59/2003, art. 45
în înţelesul art. 1 alin. (1) pct. 13 lit. a) din Legea nr. 202/2000, prin „mărfuri contrafăcute” se înţelege: orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără autorizare, o marcă de produs sau de serviciu identică cu o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată, ori care nu poate fi deosebită, în aspectele sale esenţiale, de o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului acestei mărci.
Aceeaşi lege, însă, prevede în art. 3 alin. (2) lit. b), astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 59/2002, că sunt exceptate de la prevederile acestui act normativ bunurile fără caracter comercial, aflate în bagajele călătorilor sau în colete, în cadrul regimului aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice.
în ceea ce priveşte înţelesul noţiunilor „bagajul călătorilor” şi „scopuri comerciale”, sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 din O.G. nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, text care prevede că sunt scutite de la plata drepturile de import bunurile conţinute în bagajele personale ale călătorilor, venind dintr-o tară tertă, cu condiţia ca acestea să nu 1 * * * * fie introduse în scopuri comerciale.
Prin „bagaj personal” se înţelege, conform art. 45 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 59/2003, ansamblul de bagaje pe care călătorul este în măsură să le prezinte la vamă la sosirea în ţară, la fel ca şi orice bagaj prezentat aceleiaşi autorităţi la o dată ulterioară, cu condiţia ca acesta să dovedească că bagajul a fost înregistrat, la momentul plecării sale, ca bagaj însoţit la compania care l-a transportat în România dintr-o tară tertă.
Conform art. 45 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, prin „bunuri care nu sunt introduse în scopuri comerciale” sunt înţelese bunurile introduse în bagaje care sunt de natură ocazională şi sunt bunuri destinate exclusiv uzului personal al călătorului sau familiei sale ori bunuri destinate a fi oferite drept cadou, şi care, prin natura ori cantitatea lor, nu au caracter comercial.
în speţă, dată fiind dimensiunea redusă a cantităţii produselor (18 flacoane a câte 8 ml apă de toaletă), nu se poate considera că bunurile pretins contrafăcute au fost introduse în ţară în scopuri comerciale, fapt confirmat şi de declaraţia martorului audiat în cauză.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 370/A
din 27 octombrie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2004, reclamanta G.G. S.P.A. a chemat în judecată pe pârâtul G.V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-l oblige pe pârât să înceteze importul de bunuri contrafăcute celor ale reclamantei, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, şi să distrugă pe propria cheltuială bunurile contrafăcute, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 94/2.02.2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a admis în parte cererea reclamantei, l-a obligat pe pârât să înceteze importul produselor contrafăcute purtând semnul „GUCCI”, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la distrugerea pe propria cheltuială a produselor contrafăcute şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta a dovedit că este titulara mărcii „GUCCI”, pentru produse din mai multe clase, printre care clasa 3, care include produse de parfumerie, marca fiind înregistrată internaţional, având ca ţară desemnată pentru protecţie şi România şi aflându-se înăuntrul termenului de protecţie.
Autoritatea Naţională a Vămilor a decis, în baza art. 10 din Legea nr. 202/2000, suspendarea operaţiunii de vămuire şi reţinerea mărfurilor constând în 18 bucăţi apă de toaletă susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, inscripţionate „GUCCI”.
Această denumire este identică cu marca înregistrată a reclamantei, de unde se deduce existenţa riscului de confuzie cu produsele originale ale reclamantei.
In drept, Tribunalul a reţinut aplicabilitatea art. 35 alin. (2) şi art. 83 ale Legii nr. 84/1998 şi a art. 1 alin. (1) pct. 13 lit. a) şi c) din Legea nr. 202/2000.
In ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, Tribunalul a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 11 şi art. 25 lit. a) din Legea nr. 202/2000, instanţa nu are a se pronunţa cu privire la distrugerea mărfurilor respective, autorităţile vamale fiind abilitate să aplice, odată cu măsura amenzii contravenţionale, şi măsura confiscării mărfurilor respective.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul, invocând următoarele motive:
La data de 2 decembrie 2004, întorcându-se din excursia pe care o efectuase în Turcia, în calitate de turist, i-au fost reţinute la vamă 18 sticluţe cu apă de toaletă a câte 8 ml fiecare, având inscripţionată marca „GUCCI”.
Produsele respective fuseseră cumpărate de către apelant dint-un bazar, necunoscând faptul că sunt contrafăcute, pentru a le oferi drept cadou.
Apelantul nu deţine şi nu este asociat în nicio societate comercială, iar produsele le-a adus personal în bagaj, fară intenţia de a le comercializa, motiv pentru care în mod greşit s-a reţinut importul acestor produse.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea sa la încetarea importului.
In dovedirea cererii, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri şi un martor.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri - pe care însă apelantul nu a administrat-o - şi proba cu un martor, fiind audiat în această calitate numitul M.D.L.
Analizând probele dosarului, Curtea reţine următoarea situaţie de fapt:
Reclamanta-intimată este, într-adevăr, titulara mărcii „GUCCI”, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosar şi necontestat de apelant.
Prin Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69478/MC/2 decembrie 2004 s-a suspendat operaţiunea de vămuire şi s-au reţinut ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelec
tuală 18 flacoane cu apă de toaletă, a câte 8 ml fiecare, inscripţionate cu denumirea „GUCCI”, destinatarul mărfurilor fiind indicat G.V.
Martorul audiat în cauză a declarat că l-a însoţit pe apelant în excursia efectuată în Turcia la începutul lunii decembrie 2004 şi a fost de faţă când acesta a achiziţionat dintr-un bazar flacoanele de parfum în formă de stilou pe care, la controlul vamal, vameşul i le-a reţinut apelantului.
Totodată, a mai declarat că apelantul desfăşoară activitate de taximetrie şi nicio altă activitate comercială.
In drept, curtea reţine că autorităţile vamale au procedat la suspendarea operaţiunii de vămuire şi la reţinerea celor 18 flacoane cu apă de toaletă, în temeiul art. 10 din Legea nr. 202/2000.
In înţelesul art. 1 alin. (1) pct. 13 lit. a) din actul normativ menţionat, prin „mărfuri contrafăcute” se înţelege: orice marfa, inclusiv ambalajul său, care poartă, fară autorizare, o marcă de produs sau de serviciu identică cu o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată pentru respcctiva marfa, ori carc nu poate fi deosebită, în aspectele sale esenţiale, de o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului acestei mărci.
Aceeaşi lege, însă, prevede în art. 3 alin. (2) lit. b), astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 59/2002, că sunt exceptate de la prevederile acestui act normativ bunurile fară caracter comercial, aflate în bagajele călătorilor sau în colete, în cadrul regimului aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice.
In ceea ce priveşte înţelesul noţiunilor „bagajul călătorilor” şi „scopuri comerciale”, sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 din O.G. nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, text care prevede că sunt scutite de la plata drepturile de import bunurile conţinute în bagajele personale ale călătorilor, venind dintr-o ţară terţă, cu condiţia ca acestea să nu fie introduse în scopuri comerciale.
Prin „bagaj personal” se înţelege, conform art. 45 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 59/2003, ansamblul de bagaje pc care călătorul este în măsură să le prezinte la vamă la sosirea în ţară, la fel ca şi orice bagaj prezentat aceleiaşi autorităţi la o dată ulterioară, cu condiţia ca acesta să dovedească că bagajul a fost înregistrat, la momentul plecării sale, ca bagaj însoţit la compania carc l-a transportat în România dintr-o tară tertă.
în speţă, s-a dovedit că flacoanele, reţinute în vamă ca fiind susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, au fost găsite în bagajul personal al apelantului-pârât G.V., care se întorcea dintr-o excursie efectuată în Turcia, fiind supus controlului la Biroul Vamal Giurgiu.
Conform art. 45 alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, prin „bunuri care nu sunt introduse în scopuri comerciale” se înţelege bunurile introduse în bagaje care sunt de natură ocazională şi sunt bunuri destinate exclusiv uzului personal al călătorului sau familiei sale ori bunuri destinate a fi oferite drept cadou, şi care, prin natura ori cantitatea lor, nu au caracter comercial.
Pentru anumite bunuri expres şi limitativ enumerate, legea a prevăzut scutirea de plata drepturilor de import, în anumite limite cantitative, pe călător, apa de toaletă făcând parte din această categorie.
Astfel, art. 46 pct. 3 prevede că este scutită de la plata drepturilor de import apa de toaletă în limita a 250 ml.
In bagajul personal al apelantului G.V. s-au găsit 18 flacoane cu apă de toaletă a câte 8 ml fiecare, în total 144 ml.
Dată fiind dimensiunea redusă a cantităţii lor, nu se poate considera că bunurile pretins contrafăcute au fost introduse în ţară în scopuri comerciale.
Acest fapt este confirmat şi de declaraţia martorului audiat în cauză, care l-a însoţit pe apelant în excursie, pentru a face împreună cumpărături de Crăciun, achiziţionând în acest scop bunuri care să fie oferite cadou.
In atare situaţie, sunt întrunite condiţiile art. 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 202/2000, modificată prin O.G. nr. 59/2002, în sensul că cele 18 flacoane cu apă de toaletă reţinute de autoritatea vamală sunt exceptate de la aplicare legii, iar acţiunea reclamantului de interzicere a importului, care are la bază ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69478/MC/2.12.2004, apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă în baza art. 19 din actul normativ menţionat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins în totalitate cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Notă: Legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în M. Of. nr. 588 din 21 noiembrie 2000, cu modificările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 344/2005 privind unele
măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în M. Of. nr. 1093 din 5 decembrie 2005, intrată în vigoare la data de 3 februarie 2006.
Speţa îşi păstrează însă actualitatea, faţă de prevederile art. 2 alin. (3) ale noii legi, conform cărora această lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import şi pentru care nu există indicii materiale că ar face parte dintr-un trafic comercial.
| ← Acte cu semnificaţia juridică de acceptare tacită a... | Calificarea căii de atac. Acţiune în constatare întemeiată... → |
|---|
