Decădere din drepturile conferite de marcă. Termenul în care se poate solicita şi calculul acestuia. Cerere prematur introdusă
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 45 alin. (1) lit. a)
1. Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, text în temeiul căruia s-a solicitat decăderea din drepturile conferite de marca „OLA”, „orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată”.
în mod corect prima instanţă a interpretat aceste dispoziţii din Legea nr. 84/1998, în sensul că, în tăcerea legii, termenul de 5 ani ar trebui considerat că începe să curgă cel mai devreme de la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor.
Până la acea dată, se poate considera că lipsa de folosinţă a mărcii ar putea fi justificată, câtă vreme există o anumită incertitudine în legătură cu aproprierea mărcii.
2. Instanţa, constatând că nu s-a împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, trebuia să pronunţe soluţia de respingere a cererii ca prematur formulată.
Instanţa nu putea constata acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, deoarece nu a cercetat fondul pretenţiilor deduse judecăţii, ci doar a constatat că cererea de decădere este formulată
9 1
înainte ca termenul de 5 ani - în care trebuie ca marca să nu se fi folosit pentru a opera decăderea - să se fi împlinit.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 265/A
din 30 iunie 2005, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 6.05.2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, reclamanta SC M.L.-R F.M.L. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA şi a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu O.S.I.M., să dispună decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca „OLA” nr. 36235 în ceea ce priveşte clasa 30, pentru produsul faină.
In motivarea cererii se arată că înregistrarea mărcii de către pârâtă pentru subclasa faină a fost făcută la data de 8.10.1996, iar pârâta nu a folosit niciodată marca pentru produsele specifice, trecând astfel mai mult de 5 ani de la data înregistrării mărcii.
Se mai susţine că reclamanta a efectuat cu bună-credinţă măsurile legale pentru înregistrarea la O.S.I.M. mărcii „OLA”, prin cererea nr.
3.02.2004, număr depozit M00848.
Prin sentinţa civilă nr. 1061/22.12.2004, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Pârâta SC R.D. SA este titulara mărcii „OLA” nr. 36235/8.10.1996 pentru mai multe clase de produse, printre care şi clasa 30 cuprinzând subclasa faină şi preparate din cereale, iar reclamanta, la rândul său, a făcut demersuri pentru înregistrarea aceleiaşi mărci, aşa cum rezultă din decizia nr. 101306/5.03.2004 eliberată de O.S.I.M..
Deşi prin răspunsurile la interogatoriu pârâta afirmă că a folosit marca pentru produsele din clasa pentru care este înregistrată, la dosar nu există probe care să susţină această afirmaţie.
Insă instanţa, verificând îndeplinirea termenului prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, a reţinut că cererea pârâtei de înregistrare a mărcii în litigiu a fost admisă la data de 18.08.2000 şi a fost publicată în B.O.P.I. - Secţiunea Mărci nr. 4/2002.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că termenul prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 nu poate fi considerat îndeplinit deoarece cererea pârâtei a fost admisă de O.S.I.M. la data de 18.08.2000, iar de la această dată şi până la introducerea cererii de chemare în judecată nu au trecut 5 ani.
împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat şi motivat apel reclamanta.
Prin motivele de apel formulate, se arată că hotărârea primei instanţe este nclcgală, deoarece considerentele se circumscriu ideii de prematuritate, astfel încât respingerea cererii ca neîntemeiată pentru motivul că ar fi fost introdusă mai înainte de împlinirea termenului de 5 ani este nelegală.
Sc mai susţine că soluţia este greşită şi în ceea ce priveşte modul de calcul al termenului de decădere.
In acest sens, se arată că, aşa cum rezultă din certificatul de înregistrare marcă nr. 36325 eliberat de O.S.I.M., marca a fost înregistrată şi a obţinut protecţie pe teritoriul României de la data de 8.10.1996.
Prin urmare, susţine apelanta, data înregistrării mărcii fiind data de 8.10.1996, termenul de 5 ani s-a împlinit încă de la data de 8.10.2001, cu mult înainte de data introduceri cererii de decădere, care este
6.05.2004.
Analizând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este fondat, sub următoarele aspecte:
Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, text în temeiul căruia s-a solicitat decăderea din drepturile conferite de marca „OLA”, „orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fară motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată”.
In mod corect prima instanţă a interpretat dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, în sensul că, în tăcerea legii, termenul de 5 ani ar trebui considerat că începe să curgă cel mai devreme de la data înregistrării mărcii în Registrul Naţional al Mărcilor. Aceasta deoarece publicarea în Registrul Naţional al Mărcilor intervine în urma cererii şi constatării faptului că sunt îndeplinite condiţiilc pentru înregistrarea mărcii.
Până la acca dată, se poate considcra că lipsa de folosinţă a mărcii ar putea fi justificată, câtă vreme până la accl moment există o anumită incertitudine în legătură cu aproprierea mărcii.
Sunt însă fondate criticile formulate prin motivele de apel, în sensul că instanţa, constatând că nu a fost împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, trebuia să pronunţe soluţia de respingere a ccrcrii ca prematur formulată.
Instanţa nu putea constata acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, deoarece nu a cercetat fondul pretenţiilor deduse judecăţii, ci doar a constatat că cererea de decădere este formulată înainte ca termenul de 5 ani în care trebuie să existe o nefolosire a mărcii pentru a opera decăderea să se fi împlinit.
Numai după ce se constată că termenul de 5 ani s-a împlinit, termen ce începe să curgă într-adevăr de la data publicării mărcii în
Registrul Naţional, se pot analiza şi celelalte condiţii prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, ce atrag decăderea titularului din dreptul de marcă.
Prin urmare, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea ca prematur formulată.
Notă: 1. O asemenea soluţie - dată pe cale de excepţie, şi nu pe fond - permite reclamantului ca, după împlinirea termenului, să introducă o nouă acţiune în decădere, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii, pentru perioada de timp care a făcut obiect de analiză în primul proces.
2. Pentru evitarea oricărei confuzii, se impune precizarea că, în procedura de înregistrare a mărcii, momentul publicării şi cel al înregistrării acesteia sunt două momente diferite. Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 84/1998, dacă în urma examinării cererii se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, O.S.I.M. decide înregistrarea mărcii şi publicarea ei în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. De la data publicării mărcii curge termenul în care orice persoană interesată poate face opoziţie; prin urmare, solicitantul nu are încă certitudinea că marca sa va fi înregistrată. Conform art. 28 din lege, abia când decizia de înregistrare a mărcii a rămas definitivă, marca este înregistrată în Registrul Naţional al Mărcilor. De la data acestei înregistrări curge termenul de 5 ani prevăzut de art. 45 alin. (1) lit. a) pentru decăderea din dreptul la marcă pentru nefolosire.
| ← Cerere de intabulare a dreptului de proprietate. Coproprietate | Decădere din drepturile conferite de marcă. Instanţa... → |
|---|
