Clauze abuzive. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria ORŞOVA Sentinţă civilă nr. 179 din data de 25.05.2016
Prin cererea adresată Judecătoriei X și înregistrată sub nr. X la 01.02.2016, reclamanții X X au chemat în judecată pârâtele X, X, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate clauza privind comisionul lunar de gestionare/administrare o creditului, în valoare de 0.10 % din valoarea creditului acordat prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr. 6127 din 21.12.2007, ca fiind abuzivă raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000 republicată, și lovită de nulitate absolută; urmare a constatării caracterului abuziv, solicită în temeiul art. 6 și 7 din Legea 193/2000 să se dispună anularea acestei clauze din contract și restituirea în totalitate a sumelor încasate cu acest titlu, până la data de 21.02.2016 s-au achitat 2.500,56 euro, sumă care solicită să fie recalculată până la rămânerea definitivă a hotărârii; obligarea băncii la încetarea încasării pe viitor a comisionul lunar de gestionare/administrare a creditului; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele percepute abuziv, de la data încasării și până la data plății efective.
În motivare, în fapt, au arătat că așa cum rezultă din contractul de credit anexat (art. 8), pârâta percepe un comision lunar de gestionare/administrare a creditului de 0,10 % ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea creditului acordat.
În doctrină și jurisprudență s-a arătat că acest comision, calculat și perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobânda, mărind artificial cu o treime (!!!) costul efectiv al creditului și, în plus, creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite față de celelalte bănci.
Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata care, pe lângă faptul că lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere și mediului concurențial al băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un doi.
În mod evident, o dobânda (aparent) redusă a atras mai mulți clienți și, deci, o cifră de afaceri mai mare raportat la ceea ce ar fi putut obține banca respectivă în condițiile în care ar fi arătat în mod transparent costurile reale ale creditului.
Disimularea unei părți a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabilă a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, întrucât, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase în raport cu ofertele altor bănci care acționau pe aceeași piața relevanta cu banca respectivă (dar care, în realitate, datorita adăugării la DAE a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atât de avantajoase) și, pe de altă parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.
Dintr-o altă perspectivă, este de subliniat și faptul că, acest tip de comision nu este definit în contract și nu are drept corespondent o contraprestație (serviciu) din partea băncii intimate. Explicația eventuală a băncii cum că respectivul comision ar fi afectat activității de monitorizare a creditului nu este satisfăcătoare.
Comisionul de gestionare credit este prevăzut în contract alături de comisionul de întocmire dosar, rambursare anticipată și dobândă, ceea ce denotă că banca percepe pentru același serviciu de creditare trei categorii de costuri, fără a fi explicată în contract distincția clară între acestea.
Au mai arătat că acest comision nu a făcut obiectul unor negocieri, contractul fiind standard, preformulat de către bancă, ei neputând influența în vreun fel clauzele contractuale ale creditului, banca acționând de la început exclusiv după voința sa. În condițiile în care Banca acorda împrumutul în forma și clauzele stabilite exclusiv de aceasta, apare ca evident că nu se punea în discuție vreo negociere. Singura negociere care se purta privea suma, și nici aceasta nu era la latitudinea lor, deoarece era limitată la un plafon funcție de venituri și garanții.
Tot astfel, solicită să se aprecieze că, prin perceperea acestui comision nereglementat, nenegociat, s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților din contract, în sensul că, banca a perceput tot timpul acest comision, fără să existe vreo contraprestație sau vreun serviciu efectuat pentru el, ceea ce a determinat un dezechilibru evident.
De asemenea, arată că nu au primit nici o notificare de la bancă, odată cu apariția OUG 50/2010, și nu au încheiat nici un act adițional cu pârâta. De altfel, din e-mailul intern trimis de Departamentul juridic central la data de 10.06.2014 având ca subiect " ref. litigii clauze abuzive - acte adiționale la OUG nr. 50/2010, rezultă expres faptul că, dacă actul adițional nu a fost redactat la data introducerii acțiunii, se va redacta și se va depune la dosar de persoana desemnată.
Din același înscris rezultă faptul că, la data de 17.09.2010 banca a efectuat în sistemul său informatic toate modificările rezultate de adaptare a contactelor, însă aceste modificări nu s-au realizat cu înștiințarea noastră, realizându-se în mod unilateral de către bancă.
În condițiile în care contractul adițional a fost redactat la solicitarea avocatului băncii, după promovarea acțiunii de către reclamanți, rezultă că banca în realitate nu a trimis nici un sms și nici nu a efectuat vreun demers în ceea ce privește încheierea actului adițional, totul fiind efectuat prin simpla voință a băncii.
Drept urmare, banca nu se poate prevala de vreun act adițional, de îndată ce el a fost redactat după introducerea acțiunii, ceea ce înseamnă că aceste înscrisuri de care banca se prevalează, sunt înscrisuri pro cauza.
Pe cale de consecință, de îndată ce nu a existat un act adițional încheiat la data de 17.09.2010 sau altă dată, de care banca se prevalează, după cum SMS - ul la care se face trimitere, nu a fost expediat către reclamanți, furnizorul de servicii de telefonie neconfirmând acest sms, care niciodată nu a fost expediat și înregistrat în aparatul telefonic la intrări SMS-uri, solicită să se aprecieze cererea ca fiind întemeiată în integralitatea sa.
Nu este de omis a fi subliniat și faptul că, clauza de la pct. 14.5.2 din Contract este abuziva, aspect pe care îl solicită a fi constatat, deoarece notificarea împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, este folosită numai în cazul în care noua reglementare legală conduce la diminuarea semnificativă a rentabilității băncii, iar nu și atunci când este afectat împrumutatul, ceea ce înseamnă că clauza aceasta nenegociată din contractul standard preformulat, creează dezechilibru între drepturile și obligațiile băncii, favorizând banca în detrimentul consumatorului, în sensul că aceasta nu îl va notifica, fapt ce s-a și realizat.
Arată că deși au notificat banca în scris la data de 23.10.2015 nu au primit nici un răspuns până în prezent cu privire la solicitările formulate.
Cu privire la dobânda legală, subliniază că acest petit este accesoriu modului de soluționare a petitelor principale de mai sus, însă în condițiile în care instanța va stabili că anumite sume de bani au fost încasate abuziv de pârâtă, evident că acele sume de bani au fost purtătoare de venituri pentru bancă și drept urmare aceasta datorează dobânda legală încasată pentru acele sume.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 94 pct. 1 lit. (j) Cod proc.civilă, art. 113 alin. (1) pct.3 și 8 Cod proc. civilă, art. 194 Cod proc. civilă, Legea 193/2000, Codul consumatorului, art. 66 - 69 și art. 95 din OUG nr. 50/2010.
În dovedire a depus la dosar contractul de credit nr. 6127 din 21.12.2007 - condiții particulare și condiții generale, graficul de rambursare, e-mailul intern trimis de Departamentul juridic central la data de 10.06.2014 având ca subiect ,,ref. litigii clauze abuzive - acte adiționale la OUG nr. 50/2010, notificarea trimisă băncii, jurisprudență.
Prin serviciul registratură la 08.03.2016 pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la anularea clauzei prevăzută la art.14.5 pct. 2 din Condițiile Generale referitoare la notificarea împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în cazul intrării în vigoare a unei noi reglementări care conduce la diminuarea semnificativă a rentabilității Băncii; inadmisibilitatea cererii raportat la prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
În motivare, în esență, au arătat că între X pe de o parte și reclamanții X, în calitate de împrumutat și X, în calitate de co-împrumutat, pe de altă parte, a fost încheiat Contractul de credit nr. X, în baza căruia Banca a acordat un credit de nevoi personale nenominalizate - refinanțare în cuantum de 28.000 euro, cu o perioadă de rambursare de 300 de luni, începând cu data de 21.12.2007 și până la 21.12.2032.
Prin contractul de credit mai sus indicat, reclamanții au refinanțat alte trei contracte de credit încheiate cu X (doua dintre ele) si cu X.
Conform convenției părților, în Condițiile Generale aferente contractului de credit s-a prevăzut că împrumutații vor plăti băncii, după caz, conform Condițiilor Particulare următoarele taxe și comisioane: pct. 4.1. lit. b) - comision de gestionare/administrare a creditului, în sumă fixă sau calculat ca procent din soldul creditului sau din valoarea creditului, plătibil în frecvența prevăzută în Condițiile Particulare; în Condițiile Particulare ale Contractului de credit s-a prevăzut la pct. 8 că împrumutații vor plăti băncii comision lunar de gestionare a creditului de 0,10% din valoarea creditului acordat.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, ce transpune în legislația națională Directiva 2008/48/CEE, Comitetul de Direcție al X a aprobat, prin procesul-verbal nr. 1251/06.08.2010, alinierea creditelor acordate persoanelor fizice, existente în sold la acea dată, la prevederile OUG nr. 50/2010, până la data de 19.09.2010, cu respectarea termenului maxim prevăzut de această ordonanță de urgență.
Banca a informat clienții despre necesitatea semnării acestor acte adiționale prin mai multe canale de comunicare, respectiv: prin extrasele de cont, prin afișele postate la ghișeele Băncii, prin informațiile prezentate pe site-ul instituțional: X / pagina Persoane Fizice, prin X, prin afișările de la ATM-urile X, precum și prin X TV. De asemenea, menționează că necesitatea încheierii actelor adiționale la OUG nr. 50/2010 a fost de notorietate, acest subiect fiind intens mediatizat în perioada respectivă.
Mai mult decât atât, împrumutatul a fost informat despre necesitatea încheierii Actelor adiționale și prin mesaj scris SMS, care a fost transmis pe numărul său de telefon, existent în baza de date a Băncii, în data de 19.08.2010 și care avea următorul cuprins: "Vă invităm în unitățile X pentru alinierea contractului de credit la OUG nr. 50/2010. Nesemnarea unui Act Adițional este considerată acceptare tacită. Mulțumim."""
Deși Banca a depus toate diligentele pentru semnarea de către reclamanți a Actului adițional, aceștia nu au procedat la semnarea lui, fiind, prin urmare, considerat acceptat tacit, conform dispozițiilor prevăzute la art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010 , în varianta anterioară aprobării prin Legea nr. 288/2010.
Astfel că, la data de 17.09.2010, a intrat în vigoare Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit, cuprinzând modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prin care X a menținut în contractul de credit încheiat cu reclamanții doar acele clauze permise de OUG nr. 50/2010, în sensul că: a fost menținută dobânda indexabilă stabilită pe baza indicelui monetar EURIBOR la 3 luni + 3,25 % puncte marja fixă a băncii; dobânda penalizatoare a fost redusă de la 3 puncte procentuale la 2 puncte procentuale peste dobânda curentă, calculată pe zile de întârziere la valoarea ratelor datorate și scadente; comisionul de gestionare credit a fost redenumit comision de administrare credit, calculat în continuare ca procent de 0,10% din soldul creditului.
Așadar, de la data de 17.09.2010, contractul de credit a fost adaptat prevederilor legale impuse de OUG nr. 50/2010.
În motivarea excepției lipsei de interes a reclamanților cu privire la anularea clauzei prevăzută la art.14.5 pct. 2 din Condițiile Generale, susțin că solicitarea de anulare a acestei clauze este lipsită de interes, atâta vreme cât banca nu a uzat de ea pe parcursul derulării contractului, iar în prezent este eliminată din contract în baza noilor prevederi legale impuse de OUG nr. 50/2010, ca urmare a implementării dispozițiilor din cadrul actului adițional din data de 17.09.2010.
Cu privire la legalitatea clauzelor privind comisionul de gestionare/administrare credit, au arătat că dispozițiile OUG nr. 50/2010 trebuie luate în considerare și pentru aprecierea caracterului legal al comisioanelor încasate anterior datei de 17.09.2010, deoarece reprezintă o confirmare a legalității practicilor bancare desfășurate sub incidența legislațiilor anterioare.
În dezacord cu opinia reclamanților, solicită instanței să aibă în vedere că aplicarea OUG nr. 50/2010 tuturor contractelor aflate în curs de derulare, deci inclusiv contractului de credit supus analizei, de la momentul intrării sale în vigoare, a reprezentat o obligație legală imperativă pentru bancă. Astfel, conform art. 95 alin. (1) și (2) din OUG nr. 50/2010 (în forma anterioară aprobării sale prin Legea nr. 188/2010 și sub imperiul căreia s-a încheiat Actul adițional din data de 17.09.2010), creditorii - în speță, X - au avut obligația ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență să asigure conformitatea contractelor aflate în derulare cu dispozițiile OUG nr. 50/2010 prin încheierea de acte adiționale.
X și-a îndeplinit întocmai obligația legală și în cazul reclamanților, întocmind, după convocarea acestora în prealabil la bancă, Actul adițional la contractul de credit (acceptat tacit de prin efectul legii) și efectuând în sistemul său electronic toate modificările impuse de OUG nr. 50/2010 încă din 17.09.2010.
Pentru respectarea exigenței impuse de OUG nr. 50/2010 privind terminologia comisioanelor percepute, Banca, prin Actul adițional din 17.09.2010, a adaptat denumirea comisionului de gestionare a creditului, devenind "comision lunar de administrare a creditului"fiind raportat în continuare la soldul creditului, conform procentului agreat de reclamanți la încheierea contractului, de 0,10%. Prin urmare, începând cu data de 17.09.2010 singura modificare a fost aceea că sintagma comision de gestionare a creditului din pct. 8 din Condițiile Particulare a fost înlocuită cu sintagma comision de administrare, procentul de 0,10%, agreat de reclamanți, rămânând neschimbat și raportat la soldul creditului (deci descrescător pe măsura rambursării creditului), în conformitate cu pct. 4.1 lit. b din Condițiile Generale de creditare. Modificarea a reprezentat doar adaptarea contractului la terminologiile impuse de dispozițiile OUG nr. 50/2010, acest comision având însă prin natura lui același scop - cel de a administra/gestiona contractul de credit.
Pe cale de consecință, comisionul de administrare este un cost prevăzut și reglementat de lege, care prin art. 36 din OUG nr. 50/2010, a stabilit că pentru operațiunile de monitorizare, înregistrare și efectuare de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, comisionul va purta denumirea de comision de administrare, indiferent care este creditorul care acordă consumatorului împrumutul. în mod evident legiuitorul, în momentul în care a prevăzut că este legală perceperea unui comision de administrare credit, determinând totodată în ce scop se percepe acest comision, a impus și legalitatea tuturor comisioanelor achitate. în caz contrar, s-ar ajunge la golirea de conținut a normei legale, precum și la aplicarea pur formală și neprevizibilă a acesteia.
Cu privire la obligarea băncii la restituirea sumelor achitate cu titlul de comision de gestionare/administrare credit și la încetarea încasării în viitor a comisionului de gestionare/administrare a creditului, solicită să fie respinse aceste solicitări întrucât sumele au fost achitate în baza unor prevederi contractuale legale.
Totodată, precizează că reclamanții au achitat cu titlul de comision de gestionare/administrare credit suma totală de 2.477,88 euro și nu 2.500,56 euro, cum pretind, începând cu 17.09.2010 comisionul de administrare a fost perceput la soldul creditului, scăzând deci pe măsura rambursării acestuia, după cum rezultă inclusiv din graficul de rambursare atașat de reclamanți acțiunii. Ca atare, este lipsită de orice suport probator afirmația reclamanților că ar fi achitat un comision de gestionare/administrare credit de câte 28 euro lunar timp de 98 de luni.
Petitul accesoriu privind obligarea X la plata dobânzii legale și actualizarea sumei pretins de restituit cu rata inflației (dacă la acest mecanism se referă reclamanții prin solicitarea de "recalculare" a sumei) se impune a fi respins ca și consecință a respingerii cererii principale, în baza principiului accesorium sequitur principale.
De asemenea, în privința obligării băncii la plata dobânzii legale și actualizarea cu rata inflației, solicită să se aibă în vedere faptul că prezentul contract de credit a fost încheiat în moneda euro, iar prevederile legale ce reglementează dreptul de acordare a dobânzii sunt aplicabile exclusiv sumelor de bani stabilite în lei. O eventuală restituire a unor sume ar putea fi dispusă cel mult în moneda creditului, la cursul valabil la data restituirii, în caz contrar, acordarea dobânzii legale ar reprezenta un tip de daună moratorie ce nu poate fi cumulată cu cea principală. S-ar realiza astfel o dublă reparație a aceluiași pretins prejudiciu.
În concluzie, arată că motivele invocate de reclamanți nu pot justifica admiterea cererii lor, nici în ceea ce privește constatarea existenței clauzelor abuzive, eliminarea acestora și nici în ceea ce privește obligarea Băncii la restituirea unor sume care ar fi fost achitate în baza clauzelor pretins abuzive, actualizate cu rata inflației și la plata dobânzii legale.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele din CPC, Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
În dovedire a depus la dosar contractul de credit nr. X și graficul de rambursare; cererea de credit nr. X; fișa de sinteză și fișa de decizie, întocmite anterior acordării creditului; actul adițional nr. X; notificarea reclamanților prin SMS; decizia Comitetului de Direcție al X inserată în procesul-verbal nrX alinierea contractelor de credit la prevederile OUG nr. 50/2010; adeverința de venit a reclamantului X din care rezulta profesia de jurist a acestuia; sinteza plăților efectuate de reclamanți cu titlu de comision de gestionare/administrare; practică judiciară: Decizia X pronunțată de Tribunalul X în dosarul nr. X.
Prin serviciul registratură la 17.03.2016 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte prin întâmpinare ca netemeinice și nelegale, și respingerea apărărilor făcute de către pârâte ca netemeinice și nelegale.
Prin încheierea de ședință din data de 27.04.2016 a fost unită cu fondul excepția lipsei de interes invocată de pârâte, și au fost încuviințate pentru reclamanți proba cu înscrisuri, iar pentru pârâte proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, între X pe de o parte și reclamanții X, în calitate de împrumutat și X în calitate de co-împrumutat, pe de altă parte, a fost încheiat Contractul de credit nr. X, în baza căruia Banca a acordat un credit de nevoi personale nenominalizate - refinanțare în cuantum de 28.000 euro, cu o perioadă de rambursare de 300 de luni, începând cu data de 21.12.2007 și până la 21.12.2032.
Reclamanții susțin că sunt abuzive clauza privind comisionul lunar de gestionare/administrare o creditului, în valoare de 0,10 % din valoarea creditului acordat prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr. 6127 din 21.12.2007, raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2000 republicată, și clauza de la art.14..5.2, deoarece notificarea este adresată debitorului doar în cazul în care apare o situație ce determină o reducere a rentabilității băncii, nu și în cazul în care este afectat împrumutatul.
Instanța va analiza cu prioritate potrivit art.248 Cod proc. civilă excepția lipsei de interes a reclamanților privind clauza de la art.14.5.2 din contract.
Instanța apreciază ca neîntemeiată excepția invocată de pârâte, urmând să o respingă, apreciind că reclamanții au interes în invocarea existenței clauzei abuzive de la art.14.5.2, câtă vreme aceasta există în continuare în contract, și poate fi activată oricând, chiar dacă ea nu a fost utilizată până în prezent de pârâte.
Pârâtele susțin că a fost eliminată această clauză prin Actul adițional nr.1 din 17.09.2010, cuprinzând modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010, însă analizând acest contract, instanța nu găsește nicio referire la art.14.5.2, sau o dispoziție care să includă sintagma ,, toate celelalte prevederi din contractual de credit initial sunt eliminate,, (f.44-46).
Examinând cererea pe fond, prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța urmează să admită în parte acțiunea pentru considerentele ce succed:
Convențiile de credit reprezintă contracte ale căror clauze intra sub incidenta Legii 193/2000, privind clauzele abuzive încheiate intre comercianți si consumatori, astfel ca instanța va analiza clauzele menționate de reclamanți în raport de aceste prevederi legale, pentru a stabili daca sunt ori nu abuzive.
Potrivit art. 4 alin.(1)-(3) din Legea 193/2000 "O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens".
Deci, pentru a exista caracterul abuziv al unei clauze contractuale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții pe care instanța urmează a le analiza.
Cu privire la calitățile de consumator, respectiv de comerciant ale părților, instanța reține că acestea sunt dovedite, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului, pârâta este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării, serviciilor sale de creditare, iar reclamantul o persoană fizică ce a acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți având calitatea de consumator, respectiv comerciant, fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Cea de-a doua condiție ce urmează a fi analizată privește caracterul negociat al clauzelor contractuale.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În privința celei de-a treia condiție ce trebuie îndeplinită, anume existența unui dezechilibru semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, instanța reține că potrivit art. 4 din Legea 193/2000, o clauză contractuală poate fi abuzivă prin ea însăși sau împreună cu alte clauze și în cele ce urmează va analiza fiecare clauză în parte pentru a stabili dacă se face dovada existenței acestui dezechilibru. precum și comisioanele și cuantumul acestora
Instanța reține că, respectivele clauze contractuale contestate de către reclamanți sunt cuprinse într-un contract standard preformulat, dar reclamanții au avut posibilitatea să influențeze natura acestuia, atunci când a luat cunoștință de conținutul lui, putând refuza acceptarea creditului, astfel încât nu pot fi considerate ca nefiind negociate în sensul art. 4 din legea evocată de reclamant.
Referitor la comisionul de gestionare/ administrare a creditului prevăzut la pct. 8 din Contractul de credit nr. 6127 din 21.12.2007, ca fiind abuziv, inserarea acestuia ca o clauză contractuală nu este una abuzivă, deoarece comisionul de administrare a creditului este recunoscut în cuprinsul dispozițiilor art. 93 lit. d) teza I din Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor potrivit căruia: "în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar si/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane", devenind aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 potrivit cărora, "clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi".
Instanța reține că acesta este prevăzut în contract, este clar, fără a lăsa loc de interpretări, iar dacă reclamanții au citit cu atenție contractul la momentul semnării lui, au înțeles fără echivoc semnificația clauzei, acesta nefiind de natură a crea un dezechilibru major în dauna consumatorului, raportat la cuantumul procentual de 0,10%, din valoarea creditului acordat.
De asemenea, conform art. 36 alin. (1), (3) din OUG nr. 50/2010, cu modificările și completările ulterioare: ,, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai, comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor; comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului,,.
Deci, comisionul nu este abuziv, nu este o dobândă mascată fiind permis de lege, și face parte din costul creditului.
Fiind respins acest petit, urmează să fie respinse ca neîntemeiate și petitul privind restituirea acestui comision cu dobânzile aferente, precum și cel privind eliminarea lui din contract.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art.14.5.2 din contract, instanța apreciază că aceasta este una abuzivă în contextul în care nu a fost negociată direct cu reclamanții, și îi defavorizează în condițiile în care ei nu sunt notificați într-o situație care le-ar fi defavorabilă, și nu ar avea la rândul lor dreptul să rezilieze contractul în condiții care să nu îi dezavantajeze.
Câtă vreme nu apare o prevedere expresă în Actul adițional nr.1 din 17.09.2010 cu privire la această clauză ea continuă să ființeze în contractul de fond, putând fi activată oricând de pârâte.
Dacă pârâtele susțin că această clauza nu mai există, cu atât mai bine, reclamanții pot fi informați expres cu privire la înlăturarea clauzei, urmând a fi notificați în acest sens, în caz contrar ea fiind eliminată prin prezenta sentință.
| ← Activităţi de comerţ, fără deţinere de autorizaţie de... | Grăniţuire şi revendicare. garanţie pentru evicţiune → |
|---|
