Medic chirurg. Omisiunea extragerii unui corp străin din corpul pacientei. Neglijența medicului chirurg în verificarea integrității câmpurilor operatorii.
| Comentarii |
|
Răspunderea solidară a medicilor. Obligația de despăgubire a asigurătorului. Existența raportului de prepușenie
1. S-a reținut elementul material al răspunderii civile delictuale în sarcina medicilor: omisiunea unui fragment în corpul păci-entei și lipsa investigațiilor necesare după cele 24 ore de la operație în cadrul cărora starea pacientei era normal a se ameliora.
Răspunderea medicilor presupune realizarea actelor chirurgicale cu maximă diligență pentru a preveni orice pericol, de orice natură, pe care nu îl presupune în sine actul medical realizat. Revine medicilor răspunderea ca, anterior închiderii operației, să asigure îndepărtarea din cavitatea abdominală a tuturor obiectelor utilizate, orice omisiune a extragerii obiectelor fiind în răspunderea acestora, deoarece ei efectuează operația. Indiferent că pericolul creat de o omisiune a unui doctor în efectuarea unei operații chirurgicale nu este de natură septică, infecțioasă, omisiunea poate crea un pericol pentru sănătatea pacientului, respectiv în speță a produs complicații pe care operația efectuată nu le presupunea. Omiterea unui fragment de câmp operator în corpul pacientei a condus la un proces inflamator puternic, de iritație peritoneală, manifestat prin existența unui puroi aseptic, care împreună cu factorul microbian și imunitatea scăzută a pacientei, determinată de intervenția chirurgicală, puteau conduce la apariția peritonitei.
Elementul vinovăție sub forma neglijenței privind omisiunea de a extrage corpul străin aparține medicilor operatori, iar nu asistentei de sală, câtă vreme nu există o procedură clară prin care asistentei de sală să îi revină obligația verificării integrității câmpurilor operatorii imediat ce acestea sunt aruncate de medici și să informeze de eventuale lipsuri pe doctori anterior închiderii operației. Totodată, orice acțiune prin care se aduce la îndeplinire operația este efectuată de medici, iar nu de asistentă, astfel că neîndeplinirea obligației de a se asigura că au fost extrase toate obiectele străine ce au fost utilizate la operație atrage răspunderea medicilor operatori.
2. În condițiile în care atribuțiile medicilor nu sunt de natură a fi delimitate precis și distinct, le revine în mod egal răspunderea privind omisiunea de a extrage corpul străin și conduita ulterioară operației, reținându-se solidaritatea acestora în ceea ce privește răspunderea pentru daunele morale stabilite, respectiv pentru achitarea echivalentului prejudiciului constatat. Astfel, deși răspunderea pentru fapta ilicită revine în mod egal medicilor, solidaritatea se referă la posibilitatea de a fi imputată acoperirea întregului prejudiciu oricăruia dintre aceștia ca urmare a imposibilității de delimitare a răspunderii pentru acte materiale distincte.
Solidaritatea medicilor nu atrage solidaritatea asigurătorilor (în cazul existenței unui raport de asigurare pentru acțiunea ce a provocat prejudiciul asigurat). Asigurătorul unuia dintre medicii răspunzători pentru prejudiciul constatat va fi obligat la despăgubirea acestuia în baza raportului de asigurare. Raportul de asigurare atrage o astfel de limitare a obligației de despăgubire, deoarece nu s-au creat raporturi juridice între asigurătorul medicului asigurat și celălalt medic răspunzător ori persoana prejudiciată.
3. S-a constatat existența raportului de prepușenie pe ideea de garanție a comitentului, în solidar cu prepusul, față de victima prejudiciului, garanție care este menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită, ce trebuie să fie asigurată de către societatea în cadrul căreia funcționează medicul fie ca angajat, fie ca asociat (în cazul doctorilor liber profesioniști).
Trib. București, s. a III-a civ., dec. nr. 515A din 18 mai 2012, nepublicată
Prin sentința civilă nr. 16000/18.12.2009. pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta LA., în contradictoriu cu pârâții B.A.M.C., M.C., SC D.I.M. C. SRL și SC T.M. C. SRL, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală, au fost obligați în solidar pârâții la plata către reclamantă a sumei de 45.000 euro în echivalent în lei la data plății, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata daunelor materiale ca neîntemeiată, au fost obligați pârâții la plata sumei de 5941 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B.A.M.C. Împotriva SC R.A.I. SA ca neîntemeiată, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.C. Împotriva chematei în garanție SC AR A. SA și obligată SC AR A. SA la plata sumei de 45.000 euro în echivalent în lei la data plății către pârât și a fost obligată chemata în garanție la plata sumei de 11887 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 31.08.2007, reclamanta s-a internat la Departamentul Obstetrică-gine-cologie în vederea efectuării unei operații de cezariană, având ca medic curant pe pârâta B.C. Conform fișei de observație a reclamantei, după intervenția chirurgicală la care aceasta a fost supusă de echipa de doctori formată din pârâta B.C. și pârâtul M.C., la data de 31.08.2007, în jurul orei 17.00. reclamanta a acuzat dureri abdominale în epigastru și flancul stâng, care nu au cedat după injectarea pe cateterul peridural,
Prin dec. irevocabilă nr. 2339/19.12.2012 a C.A. București s-a luat act de renunțarea recurentului M.C. la judecata cererii de recurs, a fost admis recursul formulat de recurenta B.A.M.C. și modificată în parte decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul declarat de B.A.M.C. și schimbată în parte sentința civilă, în sensul că a fost obligată pârâta B.A.M.C. la plata sumei de 10.000 euro în echivalent la data plății, cu titlu de daune morale către reclamantă, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate (portal.just.ro). acesteia fiindu-i administrate mai multe calmante. În aceeași zi, la ora 20.00, reclamanta a fost consultată de pârâtul M.C., care a constatat că abdomenul acesteia este discret sensibil la palpare în hipogastru.
În ziua următoare, respectiv la 01.09.2007, medicul specialist
A. T.I. al spitalului a menționat în fișa de observație că reclamanta prezenta un abdomen destins de volum, însă tranzitul intestinal era nereluat. La ora 21.00, în aceeași zi, reclamanta avea abdomenul „meteorizat, dureros în hipogastru și flancul stâng, (...), iar tranzitul intestinal pentru gaze era absent". La aceeași dată și oră, pârâta
B. C. a consultat-o pentru prima dată pe reclamantă (potrivit fișei de observație), constatând cu acea ocazie că aceasta prezenta un tranzit intestinal pentru gaze absent, abdomenul meteorizat, destins în etajul abdominal superior, difuz dureros, fără semne de iritație peritonială, vomă apoasă (500 ml), cu aspect de secreție gastrică amestecată cu cărbune. La ora 23.30 tranzitul intestinal a fost reluat pentru gaze.
În data de 02.09.2007, ora 16.00, pârâtul M.C. a reținut că starea reclamantei este una bună, abdomenul acesteia fiind nedureros, iar tranzitul intestinal fiind reluat pentru gaze și fecale. Contrar mențiunilor din fișa de observație, același pârât a menționat în raportul de gardă Ob-gyn din data de 02.09.2007 că, în ziua a II-a de lăuzie, după operația de cezariană, reclamanta prezenta „abdomen meteorizat, mobil, dureros în epigastru și în flancuri (...), tranzit intestinal reluat, dar încetinit pentru gaze și materii fecale...”. La data de 03.09.2007, ora 15.00, reclamanta a fost consultată de dr. B., care a constatat că reclamanta avea o stare generală alterată, abdomen sensibil în etajul superior și pe flancuri, tranzit absent pentru gaze, tegumente palide, reci, motiv pentru care a dispus efectuarea unor investigații suplimentare, iar, ulterior, întrucât starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat în mod rapid, a procedat la reintervenția chirurgicală, în urma căreia a extras un fragment din material plastic, de culoare albastră, de aproximativ 8 cm lungime, 1 cm lățime, posibil radioopac (o porțiune dintr-un câmp operator).
Prima instanță a reținut că fapta pârâților B.A.M.C. și M.C., de a uita un fragment de câmp operator în corpul reclamantei de aproximativ 8 cm lungime și 1 cm lățime, conform constatărilor personale ale dr. B. (13/1 cm conform constatărilor Comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor din București, menționate în decizia nr. 894/2008), în timpul intervenției chirurgicale de cezariană, are un caracter ilicit. În ceea ce privește persoana responsabilă să verifice câmpurile operatorii, instanța a reținut că, potrivit declarației martorului M.O.M., medic colaborator al Spitalului E. București (ca și cei doi pârâți medici), la începutul oricărei operații în specialitatea obstetrică-ginecologie, câmpurile operatorii și compresele se predau de către asistenta de sală medicului, acesta procedând la numărarea lor, iar, la finalizarea acesteia, înainte de închiderea cavității peritoniale, se procedează la numărarea compreselor și a câmpurilor operatorii și la verificarea integrității acestora de către aceeași asistentă.
Deși, în cuprinsul depoziției sale, martorul a susținut că obligația de numărare și verificare a integrității câmpurilor operatorii revenea asistentei de sală, acesta a recunoscut că nu putea susține acest aspect cu certitudine, întrucât nu cunoaște fișa postului asistentei de sală, respectiv obligațiile acesteia. Mai mult, martorul a precizat că nu știe nici dacă în fișa postului său este menționată vreo obligație de verificare a integrității sau numărare a câmpurilor operatorii, iar, atât la nivelul Spitalului E„ cât și la nivelul celorlalte spitale, nu există un protocol operator sau alte norme interne, cu caracter administrativ, care să prevadă procedura de realizare a unei intervenții chirurgicale, cu toate etapele și regulile ce trebuie respectate, acestea învățându-le din practică, aspect confirmat și de Spitalul E. București. Același martor a arătat, pe de altă parte, că medicul poate verifica vizual integritatea câmpurilor operatorii, însă câmpul operator nu poate fi atins, întrucât există pericolul contaminării pacientului. A susținut că, în mod uzual, în fapt, în cursul unei operații de cezariană, nu se procedează la verificarea integrității câmpurilor operatorii decât în măsura în care există vreo suspiciune, medicii procedând, de regulă, la extragerea câmpului din corpul pacientului și la aruncarea acestuia în găleată.
Faptul că pârâții erau obligați să verifice operațiunea de numărare și verificare a integrității câmpurilor operatorii efectuată de asistenta de sală, în mod vizual, înainte de închiderea cavității abdominale, este confirmat și de martorii B.C.P. și G.D. Mai mult, atât martorul M.O.M., cât și martorul B.C.P. au arătat că, înainte de închiderea cavității abdominale, există obligația, pentru fiecare medic în parte, de a efectua un control manual, prin palpare (unul vizual fiind mai dificil de efectuat, din cauza dimensiunilor uterului), a cavității abdominale, pentru ca în aceasta să nu existe corpuri străine, această operație numindu-se „toaleta cavității abdominale". Totuși, martora G.D., deși a fost prezentă la operația de cezariană suferită de reclamantă, nu a putut preciza ce anume s-a întâmplat cu câmpurile operatorii din corpul acesteia și nici dacă s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire cu privire la acestea.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă o fișă consum sală operație, însă aceasta nu poartă nicio mențiune cu privire la persoana care a întocmit-o, data acesteia, nu este semnată și cuprinde doar o mențiune olografă privind câmpurile și compresele, dar nu reiese câte au fost introduse în corpul pacientei și câte au fost extrase sau dacă s-a procedat la numărarea sau verificarea integrității acestora. Totodată, din verificarea fișei postului asistentei medicale din cadrul blocului operator B.D. a reieșit că aceasta nu avea în fișa postului nicio obligație cu privire la numărarea sau verificarea integrității câmpurilor operatorii. Astfel, instanța a reținut că această obligație revine exclusiv în sarcina pârâților, care nu au înțeles să o respecte, motiv pentru care vinovăția în omiterea fragmentului de câmp operator în corpul reclamantei (chiar și sub forma culpei simplă, prin neglijență) le revine acestora.
Ca urmare a acestei omisiuni, în corpul reclamantei s-a produs un proces inflamator puternic, de iritație peritonială (aspect recunoscut și de pârâta B.C. prin răspunsul la întrebarea nr. VIII din interogatoriul administrat acesteia și confirmat prin declarațiile martorilor M.O.M. și B.C.P.), manifestat prin existența unui puroi aseptic, care împreună cu factorul microbian și imunitatea scăzută a reclamantei, determinată de intervenția chirurgicală de cezariană, puteau conduce la apariția peritonitei (depoziția martorului B.C.P.). (...) Martorul B.PC. a arătat că, deși reacția inițială a organismului reclamantei a fost aceea infla-matorie, în condițiile în care se presupune că fragmentul uitat era steril, producându-se în acea zonă, potrivit declarațiilor aceluiași medic, un puroi aseptic (aspect recunoscut și de către pârâta B.C.), acesta, în combinație cu factorul microbian și imunitatea scăzută, a condus la apariția peritonitei (acest diagnostic nefiind exclus nici de martorul M.O.M.).
Prima instanță a notat că este evident că o astfel de evoluție imprevizibilă a afectat starea de sănătate a reclamantei (aspect recunoscut prin răspunsul pârâților la întrebarea nr. 3 din interogatoriu). Urmare a reintervenției chirurgicale efectuate de martorul B.C.P., acesteia nu i-a fost pusă în pericol chiar viața (conform evaluării anestezice, reclamanta avea, la momentul reintervenției chirurgicale, clasa a III-a de risc anestezic ASA din cele V existente - pacient cu atingere severă a unei funcții importante, dar care nu antrenează incapacitate). Instanța a apreciat că omisiunea acestui fragment de corp operator în corpul pacientei, pe o perioadă de mai mult de 3 zile de la data efectuării operației de cezariană, fără a se efectua investigații suplimentare de către pârâți, prin care să descopere această eroare, deși reclamanta acuza dureri abdominale, suferea de mete-orism, a avut stări de vomă și le-a adus la cunoștința medicilor lipsa tranzitului intestinal pe o perioadă mai mare de 24 de ore, culminând cu necesitatea efectuării unei reintervenții chirurgicale în regim de urgență, i-a determinat acesteia suferințe morale și fizice.
Deși, în calitate de medic curant al reclamantei, pârâta B.C. avea obligația de a-i monitoriza starea de sănătate, aceasta a părăsit țara a doua zi după executarea operației de cezariană. Totodată, deși alături de durerile abdominale reclamate de pacientă, aceasta a avut alte simptome, pe care medicul trebuia să le ia în considerare (existența meteorismului, absența tranzitului intestinal după 24 de ore de la operație, care - potrivit declarației martorului M.O.M. - poate indica existența unei complicații oclusive determinată de prezența unui câmp operator și poate degenera în peritonită, vomă, constatate în perioada 31.08-03.09.2007), ce necesitau în mod imperios efectuarea de investigații suplimentare, aspect susținut de martorii M.O.M. și B.C.P., pârâtul M.C. nu a întreprins nicio măsură în acest sens. Chiar pârâta B.C. a menționat, în cuprinsul biletului de externare emis la data de 08.09.2007, că reclamanta, postoperator, a prezentat ileus dinamic (cu meteorism abdominal) din prima zi postoperator, leucocitoză importantă în ziua a II-a, stare febrilă din dimineața zilei a Hl-a și semne de peritonită generalizată.
Apreciind că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (existența faptelor ilicite - omiterea câmpului străin, neefectuarea investigațiilor suplimentare, a prejudiciului - starea de rău a reclamantei, supunerea acesteia la o nouă intervenție chirurgicală, suferințele fizice și psihice la care a fost expusă, lipsirea acesteia de o parte din timpul ce dorea să-i petreacă cu copilul nou-născut și de posibilitatea de a-l alăpta pe cale naturală, timp de două zile, conform fișei de observație a minorului, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției pârâților), instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea tuturor pârâților, în solidar, la plata sumei de 45.000 euro în echivalent lei din ziua plății, cu titlu de daune morale.
Instanța a reținut că se impune obligarea, în solidar, și a pârâților persoane juridice la plata acestei sume, întrucât, potrivit art. 1000 alin. (3) C.civ., sunt obligați a răspunde stăpânii și comitenții de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Astfel, chiar dacă, în principiu, medicul nu poate fi catalogat ca un „prepus”, în sensul propriu al acestei noțiuni, întrucât acesta asigură asistența medicală pe baza pregătirii sale profesionale, iar nu în baza unei îndrumări de specialitate date de conducerea unității sanitare, între pârâta SC D.I.M.C. SRL și numita SC M.H. SA s-a încheiat contractul de furnizare de servicii medicale nr. XXXX/01.11.2006 (și actele adiționale), prin care aceasta s-a obligat să furnizeze servicii de asistență medicală în specialitatea obstetrică-ginecologie, prin pârâtul M.C. Potrivit art. IV lit. b) din acest contract, pârâta SC D.I.L.M.C. SRL s-a obligat să acorde pacienților Spitalului E. Îngrijirile medicale contractate, să asigure tratamentul adecvat, să respecte criteriile medicale de calitate și să respecte programul de lucru stabilit. Totodată, conform art. VII din același contract, pârâta a înțeles să garanteze și să răspundă de calitatea serviciilor medicale acordate asiguraților, răspunzând material, civil sau penal pentru prejudiciile cauzate pacienților din culpa medicală (art. VIII pct. 1 din contract). Același mențiuni sunt și în contractul de prestări servicii nr. XXX/11.01.2006, încheiat între pârâta SC T.M.C. SRL și numita SC M.H.L. SA, ulterior fiind încheiate și actele adiționale.
Având în vedere că pârâtele și-au asumat prin aceste contracte de prestări servicii obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate pacienților din culpa medicală, instanța a apreciat că raportul dintre pârâții persoane fizice și pârâtele persoane juridice se circumscrie unui raport de prepușenie, în accepțiunea extinsă a acestui termen. Pentru aceste motive, instanța a notat că, în condițiile în care răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este fundamentată, potrivit concepției Codului civil, pe ideea de garanție a comitentului, în solidar cu prepusul, față de victima prejudiciului, garanție care este menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită, se impune obligarea pârâtelor SC T.M.C. SRL și SC D.I.M.C. SRL, în solidar cu pârâții B.A.M.C. și M.C., la plata daunelor morale.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B.A.M.C. Împotriva chematei în garanție SC R.A.L SA, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art. IV lit. m) din condițiile de asigurare pentru răspunderea civilă profesională a medicului, anexă la contractul de asigurare dintre părți, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pretenții de despăgubire rezultând din sau în legătură cu daunele morale, astfel încât aceasta este exonerată de plata sumei de bani acordată reclamantei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 969 C.civ., instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.C. Împotriva chematei în garanție SC A.R. A. SA, ținută să despăgubească pârâtul de prejudiciile pe care acesta le-ar provoca în urma exercitării profesiei sale, până la limita de 75.000 euro, conform poliței seria MM nr. 0238302, și a obligat SC A.R. A. SA la plata sumei de 45.000 euro, în echivalent lei din ziua plății, despăgubiri civile către pârât.
Reclamanta LA. a formulat recurs împotriva acestei sentințe, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a lll-a civilă. Recurenta LA. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul majorării daunelor morale acordate. Deși, în baza celor reținute în considerente, instanța de fond a reținut o culpă gravă a medicilor implicați, a redus în mod nejustificat nivelul daunelor morale solicitate cu aproape 50%. Recurenta a solicitat acordarea întregii sume pretinse de 75.000 euro.
Pârâtul M.C. și pârâta B.A.M.C., precum și chemata în garanție SC A.R. A. V.I.G. SA au formulat cerere de apel împotriva sentinței civile.
Chemata în garanție SC A.R. A. V.I.G. SA a indicat în cadrul motivelor de apel aspectul că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis cererea pârâtului M.C. de chemare în garanție, obligând A. la plata întregii sume de 45.000 euro la care au fost obligați solidar toți pârâții. Efectele solidarității pasive nu pot fi extinse și asupra A., întrucât între aceasta și reclamantă nu a existat niciun raport de răspundere civilă delictuală. Contractul de asigurare pentru malpraxis 152 Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale încheiat între A. și M.C. nu poate acoperi decât prejudiciul produs de acest asigurat. Obligarea A. la plata întregii sume de 45.000 euro duce la concluzia că a fost obligat singur la plata întregului prejudiciu, pe când în realitate a fost obligat la plata sumei în solidar cu alți trei pârâți: B.A.M.C., SC D.I.M.C. SRL și SC T.M.C. SRL. În calitate de chemat în garanție, arată A., puteau fi obligați doar la partea de prejudiciu imputabilă asiguratului lor, anume 11.250 euro. Al doilea motiv de critică din perspectiva motivelor de apel invocate de A. a fost cel referitor la cuantumul în sine al daunelor morale acordate, de 45.000 euro. A. a arătat că daunele morale acordate nu pot constitui un motiv de îmbogățire fără justă cauză, ci trebuie să acopere și să fie proporționale cu un prejudiciu moral dovedit și argumentat. S-a solicitat, așadar, diminuarea sumei acordate de 45.000 euro.
Tribunalul a calificat căile de atac formulate împotriva sentinței civile ca apeluri. Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel invocate, tribunalul a apreciat apelurile formulate de LA. și B.A.M.C. ca fiind nefondate.
Apelanta LA. a criticat sentința instanței de fond în ceea ce privește admiterea doar în parte a pretențiilor constând în despăgubirile solicitate pentru daunele morale produse ca urmare a faptei ilicite constatate în sarcina pârâților, arătând că în mod nejustificat prima instanță a redus la jumătate pretențiile solicitate. Tribunalul a notat că instanța de fond nu a efectuat o reducere la jumătate a pretențiilor în mod nejustificat, ci a apreciat asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite cu titlu de daune morale, raportat la criteriile avute în vedere și precizate de instanță: starea de rău a reclamantei, supunerea acesteia la o nouă intervenție chirurgicală, suferințele fizice și psihice la care a fost supusă, lipsirea acesteia de posibilitatea de alăptare a minorului timp de două zile, conform fișei de observație a minorului. Tribunalul a apreciat că suma acordată cu titlu de reparație pentru daunele morale corespunde unei reparații echitabile, fiind reținute toate criteriile incidente în speță, necesare unei aprecieri corecte a daunelor morale.
Apelanții B.A.M.C. și M.C. au invocat că instanța de fond în mod eronat a reținut răspunderea doctorilor chirurgi pentru incidentul care a constat în uitarea în corpul pacientei operate pentru cezariană a unui obiect străin.
Apelanta B.A.M.C. a susținut că există contradicție între probele administrate de prima instanță în ceea ce privește descrierea obiectului uitat, respectiv apar două descrieri, fie o bandeletă de 8 cm lungime, fie o bandeletă de 13 cm lungime, iar în raportul privind radiografia efectuată s-au constatat două clame, și nu bandeletă. Apelanta a intenționat astfel să evidențieze aspectul că instanța de fond nu a lămurit pe deplin care a fost obiectul identificat în corpul pacientei.
Ambii apelanți au mai susținut în cadrul acestui motiv de apel că incidentul produs nu a fost corect reținut de instanța de fond ca fiind
o faptă ce ar atrage răspunderea civilă, deoarece decizia nr. 47/23.07.2010 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor în soluționarea dosarului disciplinar arată că: verificarea numărului și integrității câmpurilor operatorii folosite cade în sarcina asistentelor de sală, de aceea acest incident nu i se poate imputa medicului operator, astfel că faptele și împrejurările în care acestea s-au produs nu pot fi considerate culpa medicală, ci eroare deontologică și de comportament. Pe fondul acestei susțineri, ambii apelanți au susținut că răspunderea exclusivă pentru verificarea câmpurilor operatorii revenea asistentei de sală, nu medicilor chirurgi, care nu aveau posibilitatea obiectivă să verifice integritatea câmpurilor operatorii.
În ceea ce privește reținerile instanței de fond asupra elementelor răspunderii civile delictuale, tribunalul a constatat că s-a reținut în mod corect îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților B.A.M.C. și M.C. Ambii pârâți au operat-o pe reclamantă în calitate de doctori și nu au identificat, înainte de închiderea cavității asupra căreia au operat, un obiect constând într-o bandeletă.
Controversele privind dimensiunea acestei bandelete - respectiv cea vizualizată la radiografia efectuată asupra abdomenului pacientei și cea identificată efectiv de doctorul B. În propria declarație și cea prezentată de reclamantă Comisiei Superioare - nu prezintă relevanță cât privește omisiunea verificării cavității operate, dovedită de declarațiile martorilor și actele medicale, din care rezultă că această bandeletă a fost sustrasă din cavitatea abdominală a pacientei. Incidentul în sine, cum califică apelanții omisiunea doctorilor, reprezintă fapta care atrage culpa medicilor și care, din perspectiva răspunderii civile delictuale, nu împiedică atragerea răspunderii civile. În ceea ce privește instituția răspunderii civile delictuale, nu se realizează de către art. 998 și urm. C.civ. distincția dintre culpă și intenție, orice faptă producătoare de prejudicii atrăgând răspunderea din vina căruia s-a produs prejudiciul. Instanța de fond a reținut corect fapta doctorilor de a omite extragerea unui obiect, parte dintr-un câmp operator, din corpul pacientei operate.
Responsabilitatea efectuării cu diligență a operației fără înregistrarea niciunui incident aparține doctorilor care conduc operația, cu excepția cazului în care o anumită acțiune sau inacțiune este exclusă în mod clar din atribuția doctorilor și care produce un prejudiciu pacientului. Indiferent de neidentificarea câmpului operator incomplet de către asistenta de sală, conform martorului B.C.P., doctorul care operează pacientul efectuează toaleta cavității abdominale tocmai în vederea identificării eventualelor corpuri străine.
Tribunalul a constatat netemeinicia celor susținute de apelanta B.A.M.C., în sensul că atribuția asistentei de sală, consemnată în fișa postului, aceea de a introduce în medtrack consumabilele medicale utilizate, presupune numărarea și aprecierea integrității acestora, urmată de informarea chirurgului, așadar, se exclude răspunderea doctorilor pentru lipsa integrității câmpurilor operatorii. Efectuarea numărătorii câmpurilor operatorii se realizează în scopul ținerii evidenței consumabilelor utilizate, iar nu în scopul verificării integrității lor. Asistenta medicală nu efectuează o apreciere asupra integrității câmpurilor operatorii, până la momentul închiderii operației, în vederea atragerii atenției doctorilor asupra unor obiecte uitate, astfel cum a susținut pârâtul M.C. În caz contrar, s-ar fi adoptat o procedură de efectuarea a operațiilor în sensul că asistenta medicală ar fi dictat momentul final al operației. Or, momentul final al operației este trasat de doctori, iar nu de asistentele medicale, prin urmare, întreaga răspundere pentru verificarea cavităților sau inciziilor efectuate aparține doctorilor.
Este răspunderea doctorilor ca, anterior închiderii operației, să asigure îndepărtarea tuturor obiectelor utilizate din cavitate, orice omisiune a extragerii obiectelor fiind în răspunderea doctorilor, deoarece aceștia efectuează operația. Este nerelevant că asistenta medicală avea înscrisă, explicit sau implicit, în fișa postului atribuția de a verifica integritatea câmpurilor operatorii, ceea ce nu s-a realizat, conform deciziei Comisiei superioare de disciplină. Operația chirurgicală presupune efectuarea tuturor acțiunilor necesare, astfel încât acestea să nu producă alte urmări decât cele ce sunt presupuse de operația efectuată, inclusiv acțiunile de asigurare a închiderii cavității în mod nepericulos pentru pacient.
Ambii apelanți au susținut și că obiectul identificat în corpul pacientei nu era de natură a produce consecințe periculoase pentru aceasta, în special, infecție. Susținerile apelanților se întemeiază pe declarațiile martorilor: martorul B.C.P. a indicat că respectivul fragment de câmp operator nu putea produce apariția unei peritonite septice în intervalul dintre operația cezariană și intervenția chirurgicală. Martorul M.O.M. a arătat că acel fragment nu putea produce un risc vital pentru pacient, dar putea produce complicații, o peritonită aseptică, dar nu una infecțioasă. Nu prezintă importanță că pericolul eventual ar fi exclus o infecție. Omisiunea doctorilor de a verifica cavitatea abdominală a pacientei a produs o consecință cu un potențial pericol pentru pacientă, indiferent că acest pericol era de natură septică ori aseptică. Complicațiile în sine care au urmat operației, clamate de pacientă, reprezintă un pericol din punctul de vedere al acesteia, chiar dacă, pentru doctorii audiați ca martori, pericolul, din punct de vedere medical, se traducea în natura septică sau aseptică a acestuia. Răspunderea doctorilor presupune realizarea actelor chirurgicale cu maximă diligență pentru a preveni orice pericol, de orice natură, pe care nu îl presupune în sine actul medical realizat. Indiferent că pericolul creat de o omisiune a unui doctor în efectuarea unei operații chirurgicale nu este de natură septică, infecțioasă, omisiunea a creat un pericol pentru sănătatea pacientului, respectiv în speță a produs complicații pe care operația de cezariană nu le presupunea. Din acest punct de vedere, constatările instanței de fond privind răspunderea doctorilor pentru complicațiile suferite de reclamantă sunt corecte. (...)
Atât doctorul B.C.P., cât și doctorul M.O.M. au confirmat că, în corpul pacientei, urmare a prezenței corpului străin, s-a produs un proces inflamator puternic, consemnat în fișele de evoluție clinică, anume iritație peritoneală, manifestat prin existența unui puroi aseptic care, împreună cu factorul microbian și imunitatea scăzută a pacientei, putea conduce la apariția peritonitei. (...) Tribunalul a reținut că ambii doctori pârâți puteau și trebuiau a investiga starea de rău acuzată de pacientă și care nu corespundea unei stări normale, ce trebuia a se instala în 24 ore de la operație. În mod corect instanța de fond a reținut elementul material al răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților: omisiunea unui fragment în corpul pacientei și lipsa investigațiilor necesare după cele 24 ore de la operație în cadrul cărora starea pacientei era normal a se ameliora. (...)
În ceea ce privește argumentul adus de apelanții-pârâți B.A.M.C. și M.C. privind împrejurarea că decizia nr. 47/2010 a stabilit că verificarea numărului și integrității câmpurilor operatorii folosite cade în sarcina asistentelor de sală, de aceea incidentul nu poate fi imputat medicului operator, astfel că această decizie se impune a fi luată în considerare, tribunalul I-a respins ca neîntemeiat. Decizia nr. 47/2010 analizează faptele petrecute din perspectiva răspunderii disciplinare a medicilor, iar nu din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, asupra căreia doar instanțele au competența de a hotărî. Totodată, constatarea medicilor specialiști privind elementul vinovăție, conform căreia nu se poate imputa omisiunea extragerii corpului străin medicului operator, ci asistentelor de sală, nu se impune instanțelor cu autoritate de lucru judecat. Instanța hotărăște pe baza probelor administrate, independent de concluziile pe tărâmul disciplinar ale forurilor competente în sancționarea doctorilor. Or, prima instanță a analizat complet și corect elementul vinovăție. S-a notat corect de către prima instanță că pârâții erau obligați să verifice operațiunea de numărare și verificare a integrității câmpurilor operatorii efectuată de asistenta de sală, în mod vizual, înainte de închiderea cavității abdominale, obligație confirmată și de martorii B.C.P. și G.D. Totodată, din verificarea fișei postului asistentei medicale din cadrul blocului operator B.D. a reieșit că aceasta nu avea în fișa postului nicio obligație cu privire la numărarea sau verificarea integrității câmpurilor operatorii.
Tribunalul a notat mai sus că „introducerea în medtrack a consumabilelor utilizate" constituie o atribuție ce are drept scop asigurarea evidenței acestor consumabile. Or, verificarea integrității câmpurilor operatorii nu era prezentă în fișa postului, această atribuție fiind distinctă și producând efecte independent de introducerea în medtrack a consumabilelor utilizate. Tribunalul a reținut ca fiind relevante depozițiile martorilor M.O.M. și martorului B.C.P., care au arătat că, înainte de închiderea cavității abdominale, există obligația, pentru fiecare medic în parte, de a efectua un control manual, prin palpare (unul vizual fiind mai dificil de efectuat, din cauza dimensiunilor uterului), a cavității abdominale, pentru ca în aceasta să nu existe corpuri străine, această operație numindu-se „toaleta cavității abdominale".
S-a constatat, prin urmare, că elementul vinovăție privind omisiunea de a extrage corpul străin revine medicilor operatori, iar nu asistentei de sală, câtă vreme nu a existat o procedură clară prin care asistentei de sală să îi revină obligația verificării integrității câmpurilor operatorii imediat ce acestea sunt aruncate de doctori și să informeze de eventuale lipsuri pe doctori în timpul anterior închiderii operației. Totodată, orice acțiune prin care se aduce la îndeplinire operația este efectuată de medici, iar nu de asistentă, astfel că neîndeplinirea obligației de a asigura că au fost extrase toate obiectele străine ce au fost utilizate la operație atrage răspunderea medicilor operatori.
Pentru toate considerentele reținute, apelul apelantei B.A.M.C. și al apelantului M.C. au fost constatate ca nefondate.
Apelantul M.C. a susținut că în mod greșit prima instanță nu a delimitat culpa fiecărui medic și a reținut eronat raportul de prepușenie cu societățile comerciale pârâte. Tribunalul a constatat că ambii pârâți, în calitate de doctori, au efectuat operația asupra pacientei reclamante. Totodată, doctorul M.C. a efectuat acte de supraveghere asupra stării pacientei, astfel cum reiese din fișa de evoluție clinică a acesteia, având competența de a dispune acte de investigare suplimentare și a efectua toate actele medicale care se impuneau în funcție de starea pacientei. Prin urmare, atribuțiile doctorilor pârâți în speță nu sunt de natură a fi delimitate precis și distinct, așadar, le revine în mod egal răspunderea privind omisiunea de a extrage corpul străin și conduita ulterioară operației.
În mod corect, prima instanță a reținut solidaritatea pârâților în ceea ce privește răspunderea pentru daunele morale stabilite, respectiv pentru achitarea echivalentului prejudiciului constatat. Pretenția persoanei prejudiciate privind achitarea întregului echivalent daunelor morale poate fi îndreptată împotriva oricăruia dintre medici, fiecare dintre aceștia purtând în mod egal răspunderea pentru actele materiale ce au condus la urmarea produsă. A rezultat că, deși răspunderea pentru fapta ilicită revine în mod egal pârâților, solidaritatea se referă la posibilitatea de a fi imputată acoperirea prejudiciului întreg oricăruia dintre pârâți ca urmare a imposibilității de delimitare a răspunderii pentru acte materiale distincte.
Referitor la motivul de apel constând în reținerea eronată a raportului de prepușenie dintre pârâtul M.C. și SC D.I.M.C. SRL, tribunalul a notat că pârâtul era asociatul societății indicate. În mod corect prima instanță a reținut că, prin contractul de prestării servicii medicale încheiat de societatea angajatoare a pârâtului cu SC M.H. SA, societatea SC D.I.M.C. SRL și-a angajat răspunderea pentru prejudiciile cauzate de pârâtul asociat, fiind vorba de un raport de prepușenie reținut pe baza garanției ce trebuie să fie asigurată de către societatea în cadrul căreia funcționează medicul fie ca angajat, fie ca asociat, în cazul doctorilor liber profesioniști. Aceleași considerente s-au reținut și în cazul raportului de prepușenie dintre doctorul B.A.M.C. și societatea SC T.M.C. SRL. (...)
Tribunalul a constatat preliminar, înainte de motivarea temeiniciei motivului de apel indicat de apelantul M.C., că apelul formulat de apelanta SC A.R. A. V.I.G. SA este întemeiat. Societatea a fost chemată în garanție de către pârâtul M.C., în baza contractului de asigurare încheiat cu aceasta. Instanța de fond a reținut răspunderea solidară a pârâților doctori B.A.M.C., SC D.I.M.C. SRL și SC T.M.C. SRL, ultimele două societăți fiind în raport de prepușenie cu doctorii pârâți. Nefiind posibil a se delimita răspunderea celor doi doctori pârâți cât privește acțiunile medicale prin care s-a efectuat operația de cezariană, a rezultat că aceștia răspund în mod egal pentru prejudiciul moral constatat cât privește regresul acestora împotriva asigurătorilor. Solidaritatea pârâților din punct de vedere al obligației de acoperire a prejudiciului faptei delictuale constatate nu atrage solidaritatea asigurătorilor (în cazul existenței unui raport de asigurare pentru acțiunea ce a provocat prejudiciul asigurat). Asigurătorul unuia dintre doctorii răspunzători pentru prejudiciul constatat va fi obligat la despăgubirea acestuia în baza raportului de asigurare. Raportul de asigurare atrage o astfel de limitare a obligației de despăgubire, deoarece nu s-au creat raporturi juridice între asigurătorul doctorului asigurat și celălalt doctor răspunzător ori persoana prejudiciată. Prin urmare, asiguratul, pârâtul M.C., va putea pretinde despăgubirea de la asigurătorul său pentru prejudiciul asigurat în limita răspunderii sale, chiar dacă asiguratul, în temeiul solidarității, va putea fi urmărit pentru acoperirea întregului prejudiciu produs pacientului.
Tribunalul a constatat că este întemeiat apelul SC A.R. A. V.I.G. SA și I-a admis, a modificat sentința civilă atacată, în sensul că a obligat societatea apelantă la plata unei jumătăți din despăgubirile acordate reclamantei, respectiv a sumei de 22.500 euro către pârâtul M.C.
Tribunalul a constatat neîntemeiată susținerea chematei în garanție privind aspectul că trebuie obligată la o pătrime din despăgubirea acordată. Doctorul M.C. se află în raport de prepușenie cu societatea SC D.I.M.C. SRL, raport care presupune solidaritatea pe baza ideii de garanție față de posibilitatea de acoperire a prejudiciului. Comitentul va fi obligat la acoperirea părții din despăgubirea stabilită în limita răspunderii prepusului, iar nu în limita unei răspunderi a comitentului. Prin urmare, comitentul va răspunde pentru același prejudiciu și în aceleași limite ca și prepusul, iar raportul de asigurare privește exclusiv prejudiciul stabilit în răspunderea prepusului, indiferent de existența sau nu a unui raport de prepușenie cu un comitent.
| ← Răspunderea medicală - răspundere civilă delictuală.... | Greșeala și eroarea medicală. Distincții. Diagnostic... → |
|---|
