Chiuretaj. Vinovăția medicului în producerea unor complicații ulterioare când victima nu a respectat interdicțiile impuse de medic.
| Comentarii |
|
1. În cauză, hemoragia internă post-abortum a fost determinată de existența resturilor etichetate ca embrionare (ovulare). Este cert că ulterior intervenției efectuate de medic (pârât), pacienta (reclamanta) a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale, chiuretându-se cavitatea uterină și extrăgându-i-se acesteia resturi embrionare și cheaguri. De asemenea, sunt certe legătura de cauzalitate dintre existența resturilor embrionare și endome-trita hemoragică (potrivit concluziilor expertizei medico-legale), precum și aspectul că endometrita nu are nicio legătură cu prolapsul de valvă mitrală și embolia pulmonară.
2. Una dintre împrejurările reținute în literatura juridică și în practica judecătorească ca fiind apte să înlăture vinovăția este fapta victimei înseși.
Prezenta resturilor ovulare, ca urmare a manevrei de chiuretaj uterin efectuat de medic (pârât), se explică prin imposibilitatea persistenței în controlul cavității uterine datorate, în primul rând, nerespectării din neglijență de către pacientă (reclamantă) a perioadei de repaus sexual impuse după intervenția chirurgicală anterioară, perioadă necesară pentru regenerarea uterului, întrucât printr-un chiuretaj acesta este supus unui șoc puternic. Pacienta și-a asumat consecințele riscului la care se expune în cazul noii intervenții chirurgicale pe care a solicitat-o, prin semnarea în registrul de consultații.
Trib. Timiș, dec. civ. nr. 553R din 13 aprilie 2009. irevocabilă, nepublicată
Prin sentința civilă nr. 12346/09.10.2008, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L.E., în contradictoriu cu pârâții medicul S.T.C.G., Cabinet Individual L.S și societatea SC A. SA, având ca obiect pretenții.
Instanța de fond a reținut că. la data de 31.03.2006. reclamanta s-a supus unui chiuretaj uterin efectuat de către pârâta S.T.C.G. la cabinetul medical al acesteia, aspect care reiese din biletul de externare eliberat de Spitalul C.J.U. Timișoara la data de 08.04.2006, iar ulterior acestei intervenții, starea sănătății sale s-a înrăutățit, necesitând internarea la Spitalul de Obstetrică și Ginecologie B. din Timișoara.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, iar din raportul I.M.L. Timișoara, care și-a exprimat însă orientativ punctul de vedere, a rezultat că pârâta a urmărit personal și permanent evoluția cazului pacientei reclamante, a sesizat oportun complicațiile posibile, și-a însoțit pacienta la unitatea sanitară Clinica Universitară B., iar elementele constitutive pentru afirmarea culpei medicale a pârâtei nu sunt întrunite. Ulterior, din cauza obiecțiunilor aduse acestui raport, instanța de fond a înaintat dosarul la LN.M.L. București, care prin raport și prin aviz și-a expus detaliat punctul de vedere, conchizând că nu pot fi reținute deficiențe în acordarea asistenței medicale, că prolapsul de valvă mitrală constituie o afecțiune patologică independentă a reclamantei, fără legătură de cauzalitate cu chiuretajul uterin și că, în prezent, reclamanta nu prezintă afecțiuni patologice sechelare care să aibă legătură de cauzalitate cu chiuretajul uterin, efectuat de reclamantă la 30.03.2006. Din cuprinsul raportului a reieșit că la un chiuretaj uterin există riscuri minime, că hemoragia uterină a fost un diagnostic corect pus reclamantei și că el s-a datorat existenței resturilor ovulare (embrionare), însă aceasta din cauza condițiilor locale nefavorabile, respectiv cele două nașteri anterioare ale reclamantei, avortul recent, poziției uterului acesteia; de asemenea, a reieșit că diagnosticul de embolie pulmonară a fost doar clinic, de probabilitate, neputând fi reținute deficiențe în acordarea asistenței medicale. Așadar, I.N.M.L., prin Comisia superioară medico-legală în componența căreia intră 12 medici cu titluri academice, a conchis că nu există deficiențe în acordarea asistenței medicale.
Răspunsurile formulate la Obiecțiunile aduse celui de-al doilea raport au reliefat faptul că microemboliile pulmonare, metroragia, lipotimia reclamantei, reliefată atât de actele medicale, cât și de probele testimoniale, nu au avut legătură cu starea de sănătate anterioară a pacientei, că resturile ovulare au determinat endometrita hemoragică, care a impus efectuarea chiuretajului hemostatic (cel de-al doilea), dar că acest diagnostic nu are legătură cu prolapsul de valvă mitrală (cel mai adesea fără manifestări clinice, situație anatomică anterioară) și cu embolia pulmonară și că resturile placentare se impuneau a fi extrase prin chiuretaj uterin. Cum însă în cuprinsul raportului s-a menționat expres că hemoragia uterină a fost determinată de existența resturilor ovulare embrionare datorate condițiilor locale nefavorabile, respectiv nașterile anterioare suportate de reclamantă, avortului anterior suportat de ea la începutul lunii ianuarie 2006 și poziției uterului său, iar nu deficientelor în acordarea asistenței medicale, conchizându-se că nu există legătură de cauzalitate între conduita pârâtei și suferințele ulterioare ale pacientei sale, instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că nu sunt întrunite cerințele care atrag răspunderea civilă delictuală și, prin urmare, incidența în cauză a prevederilor art. 998-999 C.civ.
Așadar, deși reclamanta a făcut dovada suferințelor sale ulterioare intervenției la care s-a supus în data de 30.03.2006, câtă vreme printr-o probă științifică imperios necesară în soluționarea cauzei s-a conchis că nu există legătura de cauzalitate la care s-au făcut referiri în acțiune, aceasta se impunea a fi respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal recla-manta-recurentă L.E., recurs înregistrat inițial la Tribunalul Timiș la data de 9.12.2008. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile nr. 12346/2008, emisă de Judecătoria Timișoara și, în rejudecare, admiterea acțiunii. (...)
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, din perspectiva art. 3041 C.proc.civ., s-a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
O primă critică vizează încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la dreptul la un proces echitabil, arătând că cererea sa nu a fost soluționată într-un termen rezonabil și, de asemenea, că judecătorul a fost imparțial. Deși corespunde adevărului că demersul judiciar al reclamantei a început odată cu plângerea adresată Colegiului Medicilor la data de 27.04.2006, iar cauza înregistrată la Judecătoria Timișoara la 10.07.2006 a fost soluționată de instanța de fond la data de 09.10.2008. invocarea prin motivele de recurs a nesoluționării cauzei într-un termen rezonabil nu poate fi reținută drept motiv pentru admiterea recursului, cu consecința modificării soluției recurate, în sensul dorit de recurenta reclamantă.
În cauză, reclamanta a formulat pe rând două precizări de acțiune, la 16.10.2006 și 13.11.2006, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a SC L.S. - Cabinet Medical și SC A. SA. Această poziție procesuală a reclamantei a necesitat comunicarea către pârâtele astfel introduse în proces a acțiunii precizate, precum și comunicarea către reclamantă a întâmpinărilor formulate de acestea. De asemenea, s-au efectuat două expertize medicale, la solicitarea reclamantei, una la 22.03.2007 de către I.N.M.L. Timișoara, iar cealaltă de către I.N.M.L. M.M. București, la 13.12.2007, împotriva căreia s-au format obiecțiuni, depuse la 28.07.2008. Cauza a fost soluționată la 09.10.2008. Prin urmare, parcursul soluționării cauzei la instanța de fond a fost determinat atât de precizările de acțiune formulate de reclamantă (cu consecințele ce derivă din aceasta, sub aspectul comunicării cererii de chemare în judecată către aceste părți și pregătirea apărării de către acestea), dar și de administrarea probelor solicitate de reclamantă, în special expertizele medico-legale, la una dintre ele formulându-se și obiecțiuni, fapt ce a determinat prelungirea procedurii de judecată. Însă acest aspect nu poate fi încadrat în motivul de recurs invocat de reclamantă, ca de altfel în niciun alt motiv de recurs prevăzut de art. 304 C.proc.civ.
Referitor la pretinsa imparțialitate a judecătorului fondului în ceea ce privește modul de soluționare a fondului cauzei, reclamanta-recurentă a invocat o greșită interpretare a probelor, arătând că judecătorul fondului nu ar fi fost imparțial, atât timp cât din probele administrate a rezultat fără niciun dubiu că endometrita hemoragică s-a produs din cauza resturilor ovulare rămase în uter, iar nu din cauza emboliei pulmonare invocate de pârâtă. S-a invocat și nemotivarea soluției de către prima instanță, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Sub un prim aspect, nepronunțarea de către instanța de fond asupra vreunui mijloc de probă care ar fi fost hotărâtor în soluționarea cauzei nu mai constituie motiv de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 10 C.proc.civ. fiind abrogate. Cât privește critica vizând nemotivarea hotărârii instanței de fond, nici aceasta nu este întemeiată, deoarece considerentele sentinței civile recurate cuprind argumentele pe care se sprijină soluția acesteia. Tribunalul și-a însușit parțial argumentele instanței de fond și, în completarea acestora, a arătat că, pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta proprie, art. 998-999 C.civ. prevede întrunirea cumulativă a următoarele condiții: existența faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției.
Cât privește existența faptei, corect a reținut prima instanță concluziile raportului de expertiză efectuată de I.N.M.L. M.M. București, în sensul că, în cauza de față, hemoragia internă post-abortum a fost determinată de existența resturilor etichetate ca embrionare (ovulare). Prin urmare, față de răspunsul expertizei, este irelevantă poziția pârâtei cu ocazia luării interogatoriului, exprimată prin răspunsul la întrebarea 3, în sensul că în cazul reclamantei nu au existat resturi placentare, poziție pe care, de altfel, prima instanța nici nu a avut-o în vedere la pronunțarea soluției. Este cert [din copia fișei de observație clinică nr. (...)/2006 întocmită de Clinica de Obstetrică și Ginecologie B.-UMF Timișoara] că ulterior intervenției efectuate de pârâtă la data de 02.04.2006, reclamanta a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale, chiuretându-se cavitatea uterină și extrăgându-i-se reclamantei resturi embrionare și cheaguri. De asemenea, este certă legătura de cauzalitate dintre existența resturilor embrionare și endometrita hemoragică (potrivit concluziilor expertizei medico-legale efectuate de I.N.M.L. M.M. București), precum și aspectul că endometrita nu are nicio legătură cu prolapsul de valvă mitrală și embolia pulmonară.
Legat de vinovăția pârâtei, instanța a reținut că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca acea faptă să fie imputabilă autorului ei, adică acesta să fi acționat cu vinovăție. Una dintre împrejurările reținute în literatura juridică și în practica judecătorească ca fiind apte să înlăture vinovăția este fapta victimei înseși. Cu privire la acest aspect, s-a reținut că, la 05.01.2006, reclamanta a mai fost supusă unui chiuretaj uterin, în urma căruia i s-a indicat repaus sexual de 4-6 săptămâni, perioadă care, printr-un simplu calcul, s-ar fi împlinit în jurul datei de 16.02.2006. Din registrul de consultanță ținut de pârâtul Cabinet Individual L.S., a rezultat că la data solicitării celei de-a doua intervenții chirurgicale - 30.03.2006 - sarcina reclamantei era de l-ll luni, aceasta însemnând aproximativ 6 săptămâni, astfel cum se reține și în foaia de observație clinică nr. (,..)/2006 eliberată de Clinica de Obste-trică-ginecologie B. Prin urmare, deși reclamanta a afirmat că sarcina sa avea 5 săptămâni, iar pârâta. 7-8 săptămâni, printr-un simplu calcul s-a constatat că 6 săptămâni înaintea datei de 30.03.2006 se plasează în jurul datei de 09.02.2006, dată aflată în perioada pentru repaus sexual (de 4-6 săptămâni), perioada indicată de medicul care a efectuat și intervenția chirurgicală din 05.01.2006, în speță tot pârâta S.C.; aceeași perioadă este prevăzută și de literatura medicală. Consecința nerespectării acestei interdicții a fost reținută de Comisia superioară de medicină legală ca aflându-se în raport de cauzalitate cu retenția de resturi ovulare, care, potrivit răspunsului acestei comisii, poate fi explicată de condiții locale nefavorabile care au reținut-o pe executanta intervenției să persiste în controlul cavității uterine.
Coroborând concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat de I.N.M.L. București cu susținerile părților și înscrisurile medicale depuse la dosar, tribunalul a reținut că prezența resturilor ovulare, ca urmare a manevrei de chiuretaj uterin efectuat de pârâtă la 30.03.2006, se explică prin imposibilitatea persistenței în controlul cavității uterine datorate, în primul rând, nerespectării din neglijență de către reclamantă a perioadei de repaus sexual impuse după intervenția chirurgicală anterioară (05.01.2006), perioadă necesară pentru regenerarea uterului, întrucât printr-un chiuretaj acesta este supus unui șoc puternic. Reclamanta și-a asumat consecințele riscului la care se expune în cazul noii intervenții chirurgicale pe care a solicitat-o, prin semnarea în registrul de consultații.
Față de aceste considerente, tribunalul a conchis că, deși fapta și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu au fost dovedite, în speță nu s-a probat vinovăția pârâtei S.C., prin urmare, răspunderea sa civilă delictuală nu putea fi antrenată, condițiile de incidență a acestei instituții fiind prevăzute cumulativ. Nefiind reținută vinovăția pârâtei, nu s-au avut în vedere nici declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei, prin care aceasta a dorit să dovedească prejudiciul produs de această pârâtă (constând în suferințele fizice și morale). Totodată, acțiunea a fost în mod just respinsă și față de celelalte pârâte, respectiv SC L.S. Cabinet Medical și SC A. SA.
| ← Tratament stomatologic. Fapta licită a medicului. Afecțiuni... | Mamoplastie. Asimetrie mamară datorată nerespectării de... → |
|---|
