Mamoplastie. Asimetrie mamară datorată nerespectării de victima-pacient a recomandărilor medicale.
| Comentarii |
|
Pacienta a suportat, la cerere, o intervenție chirurgicală de mamoplastie de ascensionare bilaterală, cu implanturi mamare. La foarte scurt timp de la intervenție, aceasta a fost atinsă în zona umerilor de către ușile unui lift cu senzori, menționând acest incident când s-a prezentat pentru controlul postoperator și a acuzat o asimetrie a implanturilor. Ulterior pacienta a fost supusă unei a doua intervenții chirurgicale, întrucât a dezvoltat o plagă granulară postoperatorie, intervenția constând în exci-zia plăgii și suturarea acesteia, precum și în repoziționarea implantului mamar stâng.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, „asimetria mamară s-a datorat nerespectării de către pacient a recomandărilor medicale care interziceau orice traumatism în perioada de vindecare”, iar „apariția necrozei tegumentare de la nivelul plăgii operatorii mamare drepte a constituit un eveniment imprevizibil, consecința unui granulom de fir, survenit la o pacientă la care atât datele anamnestice, cât și istoricul repetat de leziuni musculare și tendinoase cu caracter traumatic atestă o fragilitate structurală a acestor țesuturi”, nerezultând, în opinia expertului, existența unor deficiențe medico-chirurgicale pe parcursul aplicării tratamentului. În privința apariției excesului de țesut tegu-mentar, expertul a concluzionat că nu se pot obiectiva erori de tehnică chirurgicală, excesul putând apărea chiar și în condițiile unei operații corect planificate și executate.
În aceste condiții nu se poate reține o culpă medicală în sarcina medicului care a efectuat cele două intervenții chirurgicale și nici a clinicii în care aceste intervenții au avut loc și, implicit, nici legătura de cauzalitate cu suferințele de natură fizică și psihică pe care pacienta le-a suportat ulterior.
Jud. Sect. 1 București, sent. civ. nr. 5422 din 14 martie 2013. irevocabilă, nepublicată'''
Prin sentința civilă nr. 5422/14.03.2012, Judecătoria Sectorului 1 București, a notat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta R.L.E. a chemat în judecată pe pârâtele A.A. și SC C.Z.M. SRL, solicitând instanței obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 100.000 lei, contravaloare daune materiale și morale, fiind întrunite condițiile răspunderii medicale pentru malpraxis, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 95/2006, în privința ambelor pârâte - medic și clinică (furnizor de servicii medicale), deoarece intervenția chirurgicală a fost realizată cu neglijență și imprudență de către pârâta A.A., cu încălcarea art. 3, art. 4 și art. 53 din Codul de deontologie medicală a Colegiului Medicilor din România.
(1] Hotărârea a devenit irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului formulat de reclamantă, de către Trib. București, s. a lll-a civ., la 02.05.2014 (portal.just.ro).
Instanța a notat că, la data de 18.03.2010, reclamanta a suportat, la cerere, o intervenție chirurgicală de mamoplastie de ascensionare bilaterală, cu implanturi mamare, intervenția fiind efectuată de către medicul A.A. În cadrul clinicii SC C.Z.M. SRL. Reclamanta a fost externată la data de 19.03.2010, din biletul de externare întocmit rezultând că medicul a menționat recomandările postoperatorii necesare evoluției normale a procedurii. Din răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 7 din interogatoriu a rezultat că, la foarte scurt timp de la intervenție, aceasta a fost atinsă în zona umerilor de către ușile unui lift cu senzori, menționând acest incident cu ocazia controlului din data de 23.03.2013, când reclamanta s-a prezentat pentru controlul postoperator, dar și acuzând o asimetrie a implanturilor. Din biletul de externare din data de 07.05.2010 a rezultat că reclamanta a fost supusă unei a doua intervenții chirurgicale, întrucât a dezvoltat o plagă granulară postoperatorie, intervenția constând în excizia plăgii și suturarea acesteia, precum și în repoziționarea implantului mamar stâng. La interogatoriul luat de către reclamantă, pârâta a precizat că asimetria implanturilor s-a produs ca urmare a nerespectării de către pacientă a indicațiilor postoperatorii (referindu-se la incidentul din lift menționat de către reclamantă), precum și că zona de necroză și vindecarea dificilă s-au datorat unei fragilități tisulare genetice pe care reclamanta o prezintă, dând exemplul unor alte traumatisme din istoricul medical al pacientei.
Instanța a observat că nici pârâta A.A., ca medic, și nici pârâta SC C.Z.M. SRL, clinica în cadrul căreia cele două proceduri au fost efectuate, nu au negat faptul că evoluția postoperatorie a reclamantei nu a fost favorabilă, însă ambele au susținut că această evoluție nu s-a datorat unei erori în alegerea tehnicii de efectuare, de realizarea propriu-zisă a acesteia de către medic sau din lipsa unei informări suficiente a pacientului, pre și postoperator. Din actele medicale depuse la dosar de către reclamantă, s-a notat că, într-adevăr, ulterior suportării primei intervenții, reclamanta nu a avut o evoluție favorabilă, apărând asimetria sus-menționată, precum și zona de necroză, fiind necesară o a doua intervenție, realizată de către același medic și în cadrul aceleiași clinici, iar ulterior fiind necesare tratamente sau internări la recomandarea unui alt specialist în domeniu.
În consecință, reclamanta a suportat un prejudiciu, ca urmare a primei intervenții efectuate de către pârâta A.A., atât de natură strict fizică, cât și de natură psihologică, însă ceea ce este necesar a fi demonstrat de către aceasta este legătura de cauzalitate nu între intervenția în sine, ci între „fapta” medicului și urmările produse, cu alte cuvinte, dacă se poate reține o culpă medicală a pârâtei care a condus la evoluția postoperatorie nefavorabilă a pacientei. Analizând acest aspect, instanța a observat că răspunsurile date de către reclamantă și de către pârâtă reliefează situația de fapt de după intervenția inițială, însă această situație este prezentată subiectiv de către ambele părți, chiar dacă răspunsurile pârâtei - medic sunt fundamentate pe aspectele strict medicale ale situației reclamantei.
Culpa medicală și raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul suportat de către reclamantă nu pot fi analizate în speță decât prin coroborarea înscrisurilor medicale de la dosar cu concluziile raportului de expertiză medico-legală completat, întocmit în cadrul unui dosar atașat având ca obiect luarea măsurii asigurătorii. Raportul a concluzionat că „asimetria mamară s-a datorat nerespectării de către pacient a recomandărilor medicale care interziceau orice traumatism în perioada de vindecare”, iar „apariția necrozei tegumentare de la nivelul plăgii operatorii mamare drepte a constituit un eveniment imprevizibil, consecința unui granulom de fir, survenit la o pacientă la care atât datele anamnestice, cât și istoricul repetat de leziuni musculare și tendinoase cu caracter traumatic atestă o fragilitate structurală a acestor țesuturi”, nerezultând, în opinia expertului, existența unor deficiențe medico-chirurgicale pe parcursul aplicării tratamentului. În privința apariției excesului de țesut tegumentar, expertul a concluzionat, în suplimentul la raport, că nu se pot obiectiva erori de tehnică chirurgicală, excesul putând apare chiar și în condițiile unei operații corect planificate și executate.
Față de aceste concluzii, ca urmare a analizei efectuate de către un specialist, a situației postoperatorii a reclamantei, instanța a constatat că nu se poate reține, în speță, o culpă medicală în sarcina medicului care a efectuat cele două intervenții chirurgicale reclamantei și nici a clinicii în care aceste intervenții au avut loc și, implicit, nici legătura de cauzalitate cu suferințele de natură fizică și psihică pe care reclamanta le-a suportat ulterior.
Reclamanta a făcut dovada doar a suportării unui prejudiciu de ordin fizic și psihologic, ca urmare a intervenției chirurgicale realizate de către pârâtă, însă că acest prejudiciu exclude culpa medicului sau a clinicii în care intervenția s-a realizat. Nefiind întrunite cerințele art. 642 din Legea nr. 95/2006, ca lege specială, pentru existența cazului de malpraxis și, implicit, toate condițiile cerute, cumulativ, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sau pentru fapta altei persoane, potrivit dreptului comun, instanța a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
| ← Chiuretaj. Vinovăția medicului în producerea unor... | Tratament stomatologic. Probe în dovedirea malpraxisului. → |
|---|
