Patologie ORL. Intervenție chirurgicală corespunzătoare diagnosticului stabilit.
| Comentarii |
|
Manifestări ulterioare fără legătură cauzală cu intervenția operatorie. Acordul scris al pacientului
1. Pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale principale pentru diagnosticul deviație de sept nazal obstruantă dreapta, rinită cronică hipertrofică stânga, ocazie cu care s-a efectuat de către medicul operator principal o rezecție - repoziție septa-lă, precum și o intervenție chirurgicală concomitentă prin care s-a efectuat o mucotomie inferioară stânga.
Intervenția chirurgicală efectuată a fost corespunzătoare cu diagnosticul stabilit, fără deficiențe în acordarea asistenței medicale preoperator, intraoperator și postoperator, fără incidente in-traoperatorii sau complicații postoperatorii; în lipsa unor dovezi din care să rezulte că nu se impunea, operația concomitentă de mucotomie nu poate fi apreciată decât că era necesară, aceasta a fost corect efectuată și a folosit pacientului, așa încât simplul fapt al lipsei acordului expres al acestuia pentru operația concomitentă nu conferă caracter ilicit faptei medicului și nici nu i-a produs pacientului vreo daună.
În ceea ce privește faptul că ar fi existat și alte modalități de tratament, alte investigații sau alte mijloace de intervenție și că pacientul nu ar fi fost informat, s-a reținut că, atâta vreme cât diagnosticul a fost corect stabilit, iar intervenția chirurgicală și tratamentul postoperator au fost justificate și corect efectuate, medicul curant I-a informat în mod corespunzător pe pacient și a obținut acordul scris al acestuia, în conformitate cu prevederile art. 649 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
2. În condițiile în care diagnosticul stabilit de către medic corespunde patologiei ORL prezentate de către pacient, intervenția chirurgicală efectuată cu acordul informat al pacientului a fost corespunzătoare cu diagnosticul stabilit, fără deficiențe în acordarea asistenței medicale preoperator, intraoperator și postoperator, fără incidente intraoperatorii sau complicații postoperatorii, fără erori de conduită profesională, iar acuzele actuale ale pacientului sunt determinate de afecțiunile acestuia, care nu sunt urmarea intervenției chirurgicale, nu există nicio faptă ilicită care să poată fi reținută în sarcina medicului, niciun prejudiciu datorat vreunei fapte a acestuia și, în consecință, nici raport de cauzalitate și nici culpă din partea medicului.
Jud. Sect. 2 București, sent. civ. nr. 5680 din 28 aprilie 2011, definitivă și irevocabilă prin neapelare, nepublicată
Prin sentința civilă nr. 5680/28.04.2011, Judecătoria Sectorului 2 București a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei interesului și prescripției, invocate de către pârâtul Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H., ca neîntemeiate. A respins excepția prescripției, invocată de către pârâta P.I., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul-pârât L.A., în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului Colegiul Medicilor din Municipiul București la întrunirea comisiei și începerea anchetei disciplinare, ca rămasă fără obiect. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul-pârât L.A., în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea în solidar a pârâților Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. și P.l. la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâta P.L, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.10.2008, reclamantul L.A. a chemat în judecată pârâții Colegiul Medicilor din Municipiul București, Institutul Medical de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. și P.L, solicitând să fie obligat pârâtul Colegiul Medicilor din Municipiul București să întrunească comisia pentru a constata malpraxis în cazul operației efectuate de d-na dr. P.L pentru diagnosticul preoperator pus, deviație de sept nazal și rinită cronică hipertrofică și pentru diagnosticul rinită cronică, fără a menționa atrofia cometelor din cauza mucotomiei excesive, mucotomie care a fost efectuată fără acordul său direct și nefiind informat, și începerea anchetei disciplinare împotriva d-nei doctor, cu tragerea ei la răspundere pentru fapta comisă în calitate de doctor în cadrul operației la care a fost supus, precum și obligarea în solidar a pârâților Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. și P.L la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19.07.2004, reclamantul-pârât L.A. a fost internat la pârâtul Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. cu diagnosticul deviație sept nazal, medicul curant al acestuia fiind pârâta-reclamantă P.L, în calitate de medic specialist ORL, conform foii de observație clinică generală. Motivul internării a fost obstrucția nazală intermitentă și epistaxis recidivant oprit spontan, în vederea stabilirii diagnosticului și conduitei terapeutice. Conform foii de observație, a rezultat efectuarea următoarelor examinări: examen ORL - masiv facial de aspect normal, respirație predominant orală, puncte sinusale trigeminale, mastoidiene nedureroase, ganglioni superficiali nepalpabili; bucofaringoscopie - vestibul bucal liber, mucoasa bucală de aspect normal, amigdale palatine hipertrofice, criptice; naringoscopie - narine libere, deviație stânga subcloisson; rinoscopie anterioară - fose nazale libere, sept nazal laterodeviație drept, hipertrofie cap cornet inferior stâng; rinoscopie posterioară -cavum liber; narinoscopie indirectă - endolaringe de aspect normal; otoscopie - canal auditiv extern liber bilateral, membrane timpanice libere.
La data de 21.07.2004, reclamantul-pârât, care și-a dat consimțământul prin aplicarea semnăturii pe foaia de observație, a fost supus unei intervenții chirurgicale principale pentru diagnosticul deviație sept nazal obstruantă dreapta, rinită cronică hipertrofică stânga, ocazie cu care s-a efectuat de către pârâta-reclamantă P.I., în calitate de medic operator principal, o rezecție - repoziție septală, precum și o intervenție chirurgicală concomitentă prin care s-a efectuat o mucotomie inferioară stânga. Din protocolul operator a rezultat că s-au efectuat următoarele operațiuni: infiltrație anestezică hidrică submucopericondrală, incizie la marginea anterioară a septului cartilaginos stâng, decolare bilaterală, transfixia, rezecția septului cartilaginos și osos deviat din daltă și ciocan + Brunings. hemostază, autogrefon cartilaginos columelar, mucotomie inferioară stânga, tamponament anterior bilateral. Postoperator evoluția a fost favorabilă și reclamantul-pârât a fost externat la data de 27.07.2004 cu diagnosticul principal deviație de sept nazal operat și diagnosticele secundare rinită cronică hipertrofică operată și amigdalită cronică, cu următoarele recomandări: tratament conform Rp, control conform programării, evitarea traumelor faciale și a schimbărilor bruște de temperatură. La data de 20.06.2007, reclamantul-pârât a obținut o consultație de la medicul Th.V., în urma căreia s-a stabilit un diagnostic de rinită atrofică.
Având în vedere că, deși pârâta-reclamantă P.l. nu era angajata pârâtului Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D. H. În condițiile Codului muncii, aceasta își desfășura activitatea în cadrul acestui institut, iar furnizarea serviciilor medicale se făcea în numele institutului, cu acordul acestuia, aspect confirmat prin răspunsul pârâtului Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. la interogatoriu, instanța a reținut că acest pârât avea un drept de control și supraveghere asupra activității pârâtei-reclamante, chiar dacă luarea eventualelor măsuri cu privire la activitatea acesteia ar fi necesitat și implicarea Universității de Medicină și farmacie C.D., cu care pârâta-reclamantă se afla în raporturile rezultate din contractul privind efectuarea doctoratului, caractere ce denotă existența unui raport de prepușenie între pârâtul Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Funcțională ORL Prof. Dr. D.H. și pârâta-reclamantă, în condițiile art. 1000 alin. (3) C.civ.
Reclamantul-pârât a invocat existența unui prejudiciu moral cauzat de intervenția chirurgicală efectuată de pârâta-reclamantă, solicitând repararea acestuia, astfel că instanța a constatat că reclamantul-pârât are un interes direct, personal și actual în promovarea acțiunii de față, iar temeinicia pretențiilor acestuia este o chestiune care ține de fondul cauzei.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 449 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, referitor la primele două capete ale cererii de chemare în judecată și prevederile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958 pentru al treilea capăt al cererii de chemare în judecată. Articolul 449 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 prevede că acțiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei sau de la data cunoașterii consecințelor prejudiciabile. Întrucât reclamantul-pârât a cunoscut simptomele cu privire la care susține că ar fi prejudiciabile și că s-ar datora intervenției chirurgicale efectuate de către pârâtă doar în urma consultației acordate la data de 20.06.2007 de către martorul Th.V., după cum a rezultat din declarația martorului coroborată cu rețeta eliberată de către acesta, iar reclamantul-pârât a sesizat pârâtul Colegiul Medicilor din Municipiul București la data de 04.07.2007, deci în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția prescripției extinctive în ceea ce privește primele două capete ale cererii de chemare în judecată.
Ținând seama că reclamantul-pârât a cunoscut simptomele cu privire la care susține că ar fi prejudiciabile și s-ar datora intervenției chirurgicale efectuate de către pârâtă doar în urma consultației acordate la data de 20.06.2007 de către martorul Th.V., după cum rezultă din declarația martorului coroborată cu rețeta eliberată de către acesta, iar reclamantul-pârât a introdus acțiunea la data de 08.10.2008, așadar, în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de lege, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția prescripției extinctive în ceea ce privește al treilea capăt al cererii de chemare în judecată.
Ca urmare a sesizării făcute de către reclamantul-pârât la data de 04.07.2007, Comisia de disciplină a pârâtului Colegiul Medicilor din Municipiul București, prin decizia emisă în data de 29.10.2008, a respins reclamația ca nefondată și a constatat că nu se pot reține erori de conduită profesională în sarcina pârâtei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamantul-pârât, iar Comisia superioară de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, prin decizia la data de 30.04.2010, a respins contestația, așa încât, văzând că pârâtul Colegiul Medicilor din Municipiul București a întrunit comisia de disciplină, care a cercetat fapta sesizată de către reclamantul-pârât, iar Comisia superioară a soluționat în mod definitiv această sesizare, instanța a constatat că primele două capete ale cererii de chemare în judecată au rămas fără obiect.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/14.12.2010, aprobat cu avizul Comisiei de avizare și control nr. E2/20.12.2010, coroborat cu raportul de expertiză medico-legală nr. A12009, care a fost confirmat prin noua expertiză, a rezultat că diagnosticul stabilit de pârâta-reclamantă P.I., deviație de sept nazal, rinită cronică hiper-trofică și amigdalită cronică, corespunde patologiei ORL prezentate de reclamantul-pârât, că intervenția chirurgicală efectuată a fost corespunzătoare cu diagnosticul stabilit, fără deficiențe în acordarea asistenței medicale preoperator, intraoperator și postoperator, fără incidente intraoperatorii sau complicații postoperatorii și că acuzele actuale ale reclamantului-pârât sunt determinate de afecțiunile acestuia, anume rinita vasomotorie și amigdalita cronică hipertrofică cazeoasă, care nu sunt urmarea intervenției chirurgicale din data de 21.07.2004.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a constatat că sunt neîntemeiate apărările reclamantului-pârât formulate prin intermediul obiecțiunilor la raportul de expertiză medico-legală. Deși acesta a invocat existența și a altor simptome decât cele menționate în foaia de observație, nu a făcut în niciun fel dovada acestora, iar descrierea unor boli și prezentarea unor tratamente pe diverse site-uri de pe internet, ca și posibilitatea unei alte interpretări a unor simptome de către un alt medic nu constituie o bază suficientă pentru înlăturarea concluziilor unor medici specialiști. Aceste opinii au fost exprimate prin două rapoarte de expertiză medico-legală, cu avizul Comisiei de avizare și control, care sunt mult mai în măsură să aprecieze corectitudinea stabilirii unui diagnostic și a efectuării unei intervenții chirurgicale. În lipsa unor dovezi din care să rezulte că nu se impunea, operația concomitentă de mucotomie nu poate fi apreciată decât că era necesară, iar pârâta-reclamantă. În calitate de profesionist, a efectuat-o spre binele pacientului. Acuzele actuale ale reclamantului-pârât nu sunt urmarea intervenției chirurgicale. În consecință, instanța a reținut că aceasta a fost corect efectuată și a folosit reclamantului-pârât, așa încât simplul fapt al lipsei acordului expres al acestuia pentru mucotomie nu conferă caracter ilicit faptei pârâ-tei-reclamante și nici nu i-a produs reclamantului-pârât vreo daună.
În ceea ce privește faptul că ar fi existat și alte modalități de tratament, alte investigații sau alte mijloace de intervenție și că reclamantul-pârât nu ar fi fost informat, instanța a reținut că, atâta vreme cât diagnosticul a fost corect stabilit, iar intervenția chirurgicală și tratamentul postoperator au fost justificate și corect efectuate. pârâta-reclamantă, în calitate de medic curant, I-a informat în mod corespunzător pe reclamantul-pârât și a obținut acordul scris al acestuia în conformitate cu prevederile art. 649 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
Concluziile medicilor legiști sunt confirmate și de deciziile comisiilor de disciplină prin care s-a respins sesizarea reclamantului-pârât privitoare la pretinsa abatere disciplinară a pârâtei-reclamante, constatându-se că nu se pot reține erori de conduită profesională în sarcina pârâtei-reclamante.
Conform art. 998-999 C.civ., pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane este necesară îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale acestei răspunderi: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența culpei autorului faptei. Având în vedere că diagnosticul stabilit de către pârâta-reclamantă P.I., deviație de sept nazal, rinită cronică hipertrofică și amigdalită cronică corespunde patologiei ORL prezentate de către reclamantul-pârât, că intervenția chirurgicală efectuată cu acordul informat a reclamantului-pârât a fost corespunzătoare cu diagnosticul stabilit, fără deficiențe în acordarea asistenței medicale preoperator, intraoperator și postoperator, fără incidente intraoperatorii sau complicații postoperatorii, fără erori de conduită profesională și că acuzele actuale ale reclamantului-pârât sunt determinate de afecțiunile acestuia, și anume rinita vasomotorie și amigdalita cronică hipertrofică cazeoasă, care nu sunt urmarea intervenției chirurgicale din data de 21.07.2004, instanța a constatat că nu există nicio faptă ilicită care să poată fi reținută în sarcina pârâtei-reclamante, niciun prejudiciu datorat vreunei fapte a acesteia și, în consecință, nici raport de cauzalitate și nici culpă din partea pârâtei-reclamante, acțiunea reclamantului-pârât fiind neîntemeiată în ceea ce privește al treilea capăt al cererii de chemare în judecată.
Tot în raport de art. 998-999 C.civ. s-a analizat și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă, referitor la care instanța a reținut că reclamantul-pârât a acționat exclusiv prin intermediul căilor legale, respectiv sesizarea și contestația la care era îndrituit conform art. 443 și art. 448 din Legea nr. 95/2006 și acțiunea în justiție care face obiectul prezentei cauze. Utilizarea acestor căi legale nu a avut caracter defăimător, în cauză nefiind vorba de acțiuni evident neîntemeiate și abuzive, fiind necesare două expertize și un aviz pentru a se stabili lipsa de temeinicie a pretențiilor, astfel încât, având în vedere că pârâta-reclamantă nu a dovedit că reclamantul-pârât ar fi efectuat vreo defăimare prin alte activități, chiar dacă procedura soluționării acțiunilor a implicat un stres pentru pârâta-reclamantă, inerent oricărei activități jurisdicționale, nu se poate reține existența unei fapte ilicite în sarcina reclamantului-pârât și nici a unui prejudiciu, motive pentru care cererea reconvențională a fost constatată ca neîntemeiată.
| ← Malpraxis. Diagnostic și tratament ORL. Examen paraclinic... | Răspunderea medicală - răspundere civilă delictuală.... → |
|---|
