Malpraxis medical. Ajutor public judiciar acordat pentru efectuarea expertizei. Renunțare la efectuarea expertizei în cadrul procedurii administrative. Consecințe
| Comentarii |
|
În situația renunțării la proba cu expertiză în cadrul procedurii administrative, reclamanții nu mai pot solicita efectuarea acesteia ulterior emiterii deciziei de către pârâta Comisia de malpraxis. Având acordat ajutorul public judiciar, care le conferea gratuitate în ceea ce privește efectuarea expertizei, reclamanții nu pot invoca propria lor conduită, prin care au renunțat la expertiza aferentă procedurii administrative, pentru a solicita în prezent reluarea procedurii administrative, inclusiv prin efectuarea expertizei și emiterea unei noi decizii.
O astfel de solicitare ar putea fi considerată admisibilă în situația în care s-ar proba existența unui viciu procedural sau substanțial în legătură cu modul în care s-a realizat procedura administrativă finalizată cu soluția contestată, însă nu și atunci când această soluție este consecința exclusivă a conduitei reclamanților, care au declarat că renunță la proba esențială aferentă procedurii administrative, în lipsa căreia pârâta Comisia de malpraxis poate respinge, în baza art. 8 din Ordinul nr. 1398/2006, sesizarea privind cazul de malpraxis invocat.
Jud. Arad, sent. civ. nr. 2082 din 5 mai 2014, irevocabilă prin nerecurare, nepublicată
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Arad și apoi la Judecătoria Arad în urma declinării de competență, la data de 27.02.2014, reclamanții C.M.L. și C.T.M., în calitate de reprezentanți legali ai minorului C.A.G., în contradictoriu cu pârâții Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis și Direcția de Sănătate Publică a județului Arad, au solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei Comisia să trimită dosarul cauzei de malpraxis către expertul desemnat, dr. S.D., urmând ca plata onorariului său să se facă potrivit art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 raportat la dispozițiile sentinței civile nr. 247/2013 a Judecătoriei Gurahonț; obligarea acesteia ca, în termenul de 3 luni stabilit de art. 10 lit. h) și art. 33 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1343/06.11.2006, să emită o decizie motivată prin care, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. a)-d) din același ordin, să răspundă dacă în cazul privind pe minorul C.A.G. a fost sau nu malpraxis medical și obligarea pârâtei Direcția de sănătate la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de această plângere, întrucât pârâta de ordinul I funcționează ca o structură a pârâtei de ordinul II și nu are patrimoniu sau buget propriu, iar potrivit art. 16 alin. (2) din Ordinul nr. 1343/2006, toate cheltuielile comisiei de malpraxis sunt suportate de Direcția de Sănătate Publică.
În motivare, reclamanții au arătat că în data de 04.05.2012 au sesizat pârâta Comisia de malpraxis cu o plângere privitor la un caz de malpraxis medical. Aceasta nici măcar nu s-a întrunit înlăuntrul termenului de 3 luni prevăzut de Ordinul nr. 1343/2006 pentru soluționarea cererii, încercând să forțeze împlinirea termenului de prescripție de 3 ani stabilit de Legea nr. 95/2006, numind expertul medical la peste 6 luni de la sesizare, refuzând să-i trimită dosarul spre examinare cu motivarea că nu i s-ar fi plătit onorariul expertului cu toate că, după desemnarea expertului și stabilirea onorariului, a fost aprobată o cerere de ajutor public judiciar pentru suma de 2.000 lei cuvenită expertului prin sentința civilă nr. 247/2013 a Judecătoriei Gurahonț, iar această hotărâre a fost depusă la Tribunalul Arad în vederea efectuării plății în contul expertului potrivit O.U.G. nr. 51/2008. S-a arătat că, în urma internării în data de 06.09.2010 a minorului C.A.G. la Spitalul Județean Clinic de Urgență Arad cu diagnosticul „Fractură oblică lungă diafuză femurală stânga, cu deplasare” conform scrisorii medicale, i s-a administrat acestuia un tratament medical greșit în urma căruia a rămas cu handicap, respectiv un deficit funcțional de mers, fapt care îi afectează întreaga dezvoltare, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, motiv pentru care a fost sesizată pârâta de ordinul I cu o plângere de malpraxis. În urma soluționării plângerii, la data de 27.09.2013. pârâta a emis decizia atacată prin care a respins plângerea fără nicio motivare, astfel alegând o modalitate comodă prin care s-a degrevat de obligațiile ce-i reveneau. Pe de altă parte, pârâta Direcția în cadrul căreia funcționează pârâta Comisie nu a luat niciun fel de măsuri de verificare a situației soluționării dosarelor de malpraxis, permițând astfel tergiversarea și lungirea după plac a procedurii. Pentru toate acestea, reclamanții au considerat că decizia atacată nu este legală, solicitând astfel anularea ei.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța a retinut următoarele:
Minorul C. A.G. a fost internat, în perioada 16.09.2010-28.09.2010, la Spitalul Județean Clinic de Urgență Arad, cu diagnosticul „Fractură oblică lungă difuză femurală stânga, cu deplasare” conform scrisorii medicale, fiind supus unei intervenții chirurgicale și externat cu mențiunea: „evoluția favorabilă, fără complicații", starea la externare: „ameliorat". Minorul a fost supus ulterior, în lunile mai și iulie 2011, unor tratamente medicale în Germania, în actele medicale emise de autoritățile medicale germane fiind specificat faptul că „este vorba despre o leziune gravă a coapsei, care este tratată primar în mod criminal cu o tijă medulară Prin certificatul de handicap din 21.08.2013, minorul a fost încadrat în grad de handicap grav cu asistent.
Părinții minorului au formulat plângere pentru malpraxis împotriva medicului care a efectuat intervenția medicală în România, sens în care pârâta Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis Arad a deschis dosarul cu nr. 1/2012, în care s-a pus problema efectuării unei expertize, sens în care reclamanții trebuiau să achite onorariul aferent. Prin încheierea civilă din 27.02.2013, emisă de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr. (...)/2013, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți cu privire la acordarea scutirii pentru suma de 2.000 lei, reprezentând costul expertizei ce trebuia dispusă în dosarul deschis de pârâta Comisia de malpraxis. Prin adresa emisă de Tribunalul Arad, sub semnătura managerului economic, s-a atestat faptul că nu s-a putut da curs celor dispuse prin încheierea de acordare a ajutorului public judiciar, deoarece nu a fost prezentat de către părți documentul contabil (factura) pe baza căruia trebuia să se efectueze plata sumei pentru care s-a acordat ajutor public judiciar. Prin cererea din data de 04.09.2013, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la efectuarea expertizei în cadrul procedurii administrative, solicitând astfel pârâtei Comisia de malpraxis să se pronunțe fără efectuarea expertizei. Prin decizia nr. 2/27.09.2013, emisă de pârâta Comisia de malpraxis Arad, s-a decis respingerea plângerii formulate de reclamanți.
Prin acțiunea de fată, reclamanții au solicitat trimiterea dosarului privind cauza de malpraxis la expertul desemnat în procedura administrativă în vederea efectuării expertizei și emiterea unei noi decizii asupra plângerii de malpraxis în raport de expertiza solicitată. Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1398/2006, în vederea achitării onorariului pentru serviciile expertului, președintele comisiei comunică, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, persoanei care a făcut sesizarea cu privire la cazul de malpraxis și îi pune în vedere să achite onorariul stabilit în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Potrivit art. 8 alin. (1) din același ordin, în situația în care partea interesată nu face dovada achitării onorariului potrivit prevederilor art. 6, comisia are dreptul să respingă sesizarea. Potrivit art. 453 alin. (1) NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că, întrucât au renunțat la proba cu expertiza în cadrul procedurii administrative, reclamanții nu mai pot solicita efectuarea acesteia ulterior emiterii deciziei de către pârâta Comisia de malpraxis. Având acordat ajutorul public judiciar, care le conferea gratuitate în ceea ce privește efectuarea expertizei, reclamanții nu pot invoca propria lor conduită prin care au renunțat la expertiza aferentă procedurii administrative, pentru a solicita în prezent reluarea procedurii administrative, inclusiv prin efectuarea expertizei și emiterea unei noi decizii.
O astfel de solicitare ar putea fi considerată admisibilă în situația în care s-ar proba existența unui viciu procedural sau substanțial în legătură cu modul în care s-a realizat procedura administrativă finalizată cu soluția contestată în prezent, însă nu și atunci când această soluție este consecința exclusivă a conduitei reclamanților, care au declarat că renunță la proba esențială aferentă procedurii administrative, în lipsa căreia pârâta Comisia de malpraxis poate respinge, în baza art. 8 din Ordinul nr. 1398/2006, sesizarea privind cazul de malpraxis invocat.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
| ← Diagnostic greșit. Rolul aparaturii medicale în stabilirea... | Sesizare adresată Comisiei de malpraxis. Neindicarea autorului... → |
|---|
