Tratament artroză. Terapie recomandată și efectuată fără a se obține efectele medicale promise. Sarcina probei. Lipsa răspunsurilor părții la interogatoriu
| Comentarii |
|
Instanța a apreciat că reclamantul pacient nu a dovedit existența niciuneia dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor (medic și unitate medicală), în condițiile în care susținerile acestuia privind efectuarea unui examen medical superficial și prezentarea terapiei recomandate ca având drept efect dispariția durerilor nu sunt dovedite cu niciun mijloc de probă.
Recomandarea și efectuarea terapiei Orthokine (cu asigurarea dată pacientului că într-un interval de 1-2 ani va avea drept efect dispariția durerilor de artroză) fără a obține însă efectele medicale promise nu pot antrena răspunderea delictuală a medicului doar pe baza probelor constând exclusiv în înscrisuri din care reies numai efectuarea în sine a terapiei și achitarea prețului acesteia. Deși pacientul a invocat aspectul că el a urmat întocmai recomandările medicale, dar efectele nu au fost cele preconizate (prin urmare, medicul nu și-a respectat obligația de informare cu privire la terapie, realizând o informare incorectă și incompletă), nu a dovedit prejudiciul material în sensul cheltuielilor efectuate și nici daunele morale datorate suferințelor artrozei, care au persistat.
În cauză, lipsa răspunsurilor pârâtelor la interogatoriu nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă, astfel încât, chiar dacă neprezentarea pârâtei medic în fața instanței și nedepunerea răspunsului la interogatoriul comunicat pârâtei unitate sanitară ar putea fi socotite un început de dovadă, aceasta nu are o putere doveditoare deplină, care să creeze certitudinea instanței că pârâtele datorează reclamantului sumele pretinse. Având în vedere dispozițiile art. 1169 C.civ. [art. 249 NCPC, n.n.], care reglementează principiul general potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, reclamantului îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor.
Jud. Sect. 3 București, sent. civ. nr. 5918 din 2 aprilie 2012, irevocabilă. nepublicată
hl. Prin dec. civ. din 19.06.2013, Trib. București, s. a lll-a civ., a respins recursul declarat (portal.just.ro).
Prin sentința civilă nr. 5918/02.04.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.04.2011, prin care reclamantul I.C. a solicitat instanței obligarea pârâtelor SC ST. S.S. SRL și dr. M.L., în solidar, la restituirea sumei de 4598 lei, reprezentând costurile unei terapii, recomandate și efectuate fără a se obține efectele medicale promise.
Pentru a hotărî astfel, instanța a notat că reclamantul I.C. a efectuat, în perioada mai-iunie 2010, la clinica S.L., aparținând pârâtei SC ST. S.S. SRL, terapia Orthokine, pentru care a achitat suma de 4.598 lei, conform facturii și chitanței depuse la dosar. Terapia, efectuată sub supravegherea dnei dr. L.M., i-a fost recomandată de către pârâte, cu asigurarea că într-un interval de 1-2 ani nu va mai resimți nicio durere.
Reclamantul a arătat că a urmat întocmai recomandările medicale, dar efectele nu au fost cele preconizate, prin urmare, medicul nu și-a respectat obligația de informare cu privire la terapie, realizând o informare incorectă și incompletă, că a suferit un prejudiciu material în sensul cheltuielilor efectuate, dar și morale, având în vedere suferințele datorate afecțiunii, care au persistat. Instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit existența niciuneia dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat doar efectuarea terapiei și achitarea prețului de 4.598 lei pentru aceasta, însă susținerile reclamantului privind efectuarea unui examen medical superficial și prezentarea terapiei ca având drept efect dispariția durerilor nu sunt dovedite cu niciun mijloc de probă.
În ceea ce privește neprezentarea pârâtei L.M. În fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, precum și nedepunerea răspunsului la interogatoriul comunicat pârâtei SC ST. S.S. SRL, potrivit art. 225 C.proc.civ., instanța a arătat că poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice. În această situație este vorba despre o prezumție de recunoaștere tacită, pe care legea o recomandă instanței, fără însă a o impune.
În cauza de față, lipsa răspunsurilor pârâtelor la interogatoriu nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă, astfel încât, chiar dacă neprezentarea pârâtei L.M. În fața instanței și nedepunerea răspunsului la interogatoriul comunicat pârâtei SC ST. S.S. SRL ar putea fi socotite un început de dovadă, aceasta nu are o putere doveditoare deplină, care să creeze certitudinea instanței că pârâtele datorează reclamantului sumele pretinse.
Având în vedere dispozițiile art. 1169 C.civ., care reglementează principiul general potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", reclamantului îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor. Având în vedere toate aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← Tratament stomatologic. Probe în dovedirea malpraxisului. | Diagnostic greșit. Rolul aparaturii medicale în stabilirea... → |
|---|
