Tratament stomatologic. Probe în dovedirea malpraxisului.
| Comentarii |
|
Adrese de trimitere pentru investigații și expertize emise de Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști
Instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin care aceasta a susținut că are dreptul la recuperarea sumelor plătite pârâtelor pentru efectuarea unor lucrări dentare defectuoase, a sumelor plătite ulterior către alți medici pentru repararea danturii, precum și la plata daunelor morale, în temeiul art. 998-999 C.civ. [art. 1357 NCC, n.n.]. Nu au fost probate existența unei fapte ilicite și nici culpa în executarea actului medical.
Invitația adresată petentei în urma sesizării, de către Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din București, de a se prezenta la Facultatea de Medicină Dentară, Catedra de Protetică în fața Comisiei de disciplină pentru audiere și consultare și pentru a se adresa Comisiei de monitorizare și competențe profesională pentru cazurile de malpraxis nu poate constitui, singură, probă în dovedirea cazului de malpraxis, în lipsa solicitării și efectuării unei expertize de specialitate.
Reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice medico-legale, care să stabilească dacă se poate reține existența unor deficiențe în prestarea actului medical de către pârâte și, în caz afirmativ, dacă există legătură de cauzalitate între acestea și starea de sănătate a reclamantei.
Jud. Sect. 4 București, sent. civ. nr. 4329 din 23 mai 2012, irevocabilă prin nerecurare, nepublicată
Prin sentința civilă nr. 4329/23.05.2012, Judecătoria Sectorului 4 București a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, prin care aceasta a susținut că are dreptul la recuperarea sumelor plătite pârâtelor pentru efectuarea unor lucrări dentare defectuoase, a sumelor plătite ulterior către alți medici pentru repararea danturii, precum și la plata daunelor morale, în temeiul art. 998-999 C.civ., pârâtele fiind ținute la plata acestor despăgubiri în condițiile în care reclamanta pretinde că acestea sunt autoarele faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, conform dispozițiilor art. 998 C.civ. Analizând în cauză îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative pentru a se reține răspunderea civilă delictuală, s-a constatat că doar condiția prejudiciului este îndeplinită. În cauză, prejudiciul invocat a existat, era de natură patrimonială și a constat în contravaloarea serviciilor medicale prestate reclamantei de Cabinetul Stomatologic M.G. În cuantum de 2.000 lei, conform chitanței nr. 32, eliberată la data de 20.09.2010. Însă, în ceea ce privește celelalte condiții, s-a constatat acestea nu sunt îndeplinite.
Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat o culpă în executarea actului medical efectuat de către pârâte. Înscrisul invocat de reclamantă în susținerea situației de fapt este constituit de către adresa nr. 46/13.01.2011, emisă de Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din București, din care a reieșit că, în urma sesizării înregistrate sub nr. 1271/09.12.2010, reclamanta era invitată să se prezinte în data de 19.01.2011, ora 11,00, la Facultatea de Medicină Dentară, Catedra de Protetică, în fața Comisiei de disciplină pentru audiere și consultare. Totodată, pentru stabilirea malpraxisului medical, reclamanta era îndrumată să se adreseze Comisiei de monitorizare și competențe profesională pentru cazurile de malpraxis ce funcționează la nivelul Direcției de Sănătate Publică a municipiului București, conform Titlului XV din Legea nr. 95/2006. Însă, prin acest înscris, alături de fișa de tratament stomatologic nr. 14152/11.07.2011, nu s-a constatat în mod expres existența unei erori profesionale săvârșite de pârâte în exercițiul actului medical. Nu s-a putut conchide că aceste acte au suficientă forță probantă pentru a atrage responsabilitatea juridică a unei terțe persoane considerate culpabile de producerea prejudiciului, în lipsa altor probe care să poată fi coroborate cu înscrisurile depuse la dosar.
Din ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat existența unei fapte ilicite. Reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice medico-legale, care să stabilească dacă se poate reține existența unor deficiențe în prestarea actului medical de către pârâte și, în caz afirmativ, dacă există legătură de cauzalitate între acestea și starea de sănătate a reclamantei, obligația dovedirii condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv a faptei ilicite, fiind în sarcina sa [art. 1169 C.civ., art. 129 alin. (1) C.proc.civ.]. În raport de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța are doar facultatea, iar nu obligația de a dispune probe din oficiu - proba trebuia solicitată de către reclamantă și administrată nemijlocit în instanță.
Referitor la condițiile existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtelor și prejudiciul reclamantei și a vinovăției pârâtelor în cauzarea prejudiciului, instanța a constatat că nu sunt dovedite, deoarece probele administrate nu permit o determinare concretă și obiectivă a cazului de malpraxis, astfel cum este definit de dispozițiile art. 642 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006. Instanța a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare spre a antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru prejudiciul cauzat reclamantei, respingând cererea ca neîntemeiată.
| ← Mamoplastie. Asimetrie mamară datorată nerespectării de... | Tratament artroză. Terapie recomandată și efectuată fără a... → |
|---|
