Dreptul la legături personale între părinte cu minor. motive care nu pot restrânge acest drept al părintelui
| Comentarii |
|
Judecătoria SATU MARE Sentinţă civilă nr. 1557/23.04.2015 din data de 23.04.2015
Dreptul la legături personale între părinte cu minor. Motive care nu pot restrânge acest drept al părintelui
Dreptul la legături personale nu trebuie nicidecum privit ca fiind un drept prevăzut de lege exclusiv în favoarea părintelui care nu are locuința comună cu copilul. Dimpotrivă, dreptul la legături personale este un drept prevăzut de lege și în favoarea copilului, căruia trebuie să i se asigure posibilitatea de a păstra legăturile personale cu fiecare dintre părinții săi.
Refuzul copilului, în sine, nu constituie un motiv temeinic în restrângerea dreptului părintelui la legături personale, atunci când minorul nu are încă maturitatea necesară de a discerne între avantajele și dezavantajele menținerii legăturilor personale dintre el și părintele cu care nu locuiește.
Neîndeplinirea obligației de a contribui la cheltuielile privind creșterea și educarea minorului nu poate justifica restrângerea dreptului părintelui la legături personale cu minorul, legea prevăzând alte remedii juridice pentru o asemenea situație.
Fără a minimaliza importanța activităților extrașcolare ale copiilor, acestea nu sunt de natură să justifice prin ele însele limitarea dreptului la vizită al părintelui, respectiv exercitarea acestui drept în condiții necorespunzătoare, întrucât, raportat la prevederile art. 262 alin. 2 C.civ., exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Judecătoria Satu Mare, Secția civilă, Sentința civilă nr. 1557/23.04.2015, definitivă prin neapelare
În fapt, potrivit livretului de familie depus în probațiune de reclamant, reclamantul BM și pârâta BC sunt părinții minorilor BTM, născută la data de 29.05.2001, și BT, născut la data de 19.01.2007, căsătoria dintre părți fiind încheiată în data de 19.08.2000 la Primăria Municipiului Satu Mare.
Prin sentința civilă nr. 3682/12.06.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă cererea formulată de reclamanta BC în contradictoriu cu pârâtul BM, dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 19.08.2000 din vina exclusivă a pârâtului; păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin încheierea căsătoriei, respectiv acela de "B";; încredințarea copiilor rezultați din căsătorie, BTM și BT, către mamă; obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 120 lei pe seama celor doi copii. Prin ordonanța civilă nr. 3742/17.06.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost stabilit în mod provizoriu programul de vizitare între tată și copii, până la soluționarea dosarului nr. …, astfel: la fiecare sfârșit de săptămână, sâmbăta, de la ora 10 până la ora 18.
Sub aspectul temeiurilor de drept aplicabile în ceea ce privește legăturile personale dintre tată și copii, instanța a reținut că, potrivit art. 262, alin. (2) C.civ., copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 401 C.civ., (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. (2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Același drept este consacrat și de art. 19 din Legea nr. 272/2004, text potrivit căruia (1) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (2) Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus de art. 263, alin. (1) C.civ., text potrivit căruia orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Raportat la aceste prevederi, instanța a constatat că dreptul la legături personale nu trebuie nicidecum privit ca fiind un drept prevăzut de lege exclusiv în favoarea părintelui care nu are locuința comună cu copilul. Dimpotrivă, dreptul la legături personale este un drept prevăzut de lege și în favoarea copilului, căruia trebuie să i se asigure posibilitatea de a păstra legăturile personale cu fiecare dintre părinții săi.
Chiar în situația în care copilul nu este deschis în acest sens, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul nu poate fi privat de acest drept, deoarece copilul este influențabil și, cât timp este la o vârstă fragedă, nu realizează toate consecințele actelor sale. Relevantă în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza P., C. și S. c. Marii Britanii - în care Curtea a arătat că argumentele statului privind interesul copilului nu sunt primite fără o analiză din partea Curții, aceasta fiind destul de atentă și la interesele părinților, deși admite prevalența interesului minorului; în această cauză, s-a constatat încălcarea art. 8 din Convenție raportat la faptul că s-a emis, împotriva reclamantei, un ordin de protecție a copilului în momentul nașterii, deoarece autoritățile locale au fost informate că fiul pe care reclamanta îl avea dintr-o căsnicie anterioară în Statele Unite a fost luat în grija autorităților fiindcă se bănuia că a fost victima unui abuz al părinților, care i-au provocat intenționat o boală gravă și că reclamanta a fost condamnată pentru aceasta). Relevantă sub aspectul legăturilor personale dintre părinte și copil este și cauza Hansen c. Turciei.
Prin urmare, în condițiile în care interesul reclamantului față de minori este indubitabil, instanța a apreciat că nu se poate îngrădi dreptul lui de a păstra legăturile personale cu copiii săi minori, cu atât mai mult cu cât, de principiu, ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copilul lor minor. Cât privește condițiile de locuit oferite de reclamant, din raportul de anchetă socială nr. 255677/23.12.2014, reiese că reclamantul locuiește în …., într-un imobil proprietatea mamei sale, compus din șase camere și dependințe, mobilat, utilat și curat întreținut. În raportul de anchetă socială nr. 6154/26.11.2014 au fost consemnate declarațiile pârâtei, care și-a exprimat dorința ca perioada de vizită a copiilor de către tată să aibă loc o dată pe lună și două săptămâni în vacanța de vară.
Cu ocazia ascultării minorilor în camera de consiliu, s-a putut constata coroborarea declarațiilor acestora în ceea ce privește faptul că sunt de acord să-și viziteze tatăl, însă "nu când dorește el";.
O asemenea atitudine relevă din partea copiilor o disponibilitate redusă în sensul menținerii legăturilor personale cu tatăl lor, fără un motiv justificat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că, în luarea acestei decizii, au intervenit factori independenți de conduita reclamantului. În acest sens, instanța reține că ambii copii au declarat că tatăl lor nu este agresiv cu ei și nu a fost agresiv nici în trecut.
Prin urmare, simplul fapt că reclamantul a urmărit să întrețină legăturile sale cu copiii, fiind reticent la aspectele invocate de aceștia (cum că au un program extrașcolar care îi împiedică să rămână la tatăl lor), nu semnifică decât preocuparea firească a reclamantului în vederea respectării unui drept recunoscut de lege atât în favoarea sa, cât și în favoarea copiilor.
În ceea ce privește aspectul relevat de minora BTM (privind faptul că reclamantul îl învață de fratele ei lucruri pe care nu ar trebui să le cunoască la vârsta lui), instanța constată că acesta a fost invocat imediat după ce minorul BT acuzase faptul că tatăl lor s-a comportat destul de urât cu sora lui cu ocazia ultimei vizite, spunându-i acesteia că este "grasă";. Fiind întrebată la ce fel de lucruri se referă în concret, minora nu a putut oferi un răspuns, aspectele de mai sus denotând faptul că minorilor li se inoculează o atitudine de reproș față de tatăl lor, fără un motiv justificat. Astfel, instanța constată că, la vârsta minorilor (respectiv, chiar și în cazul minorei BTM, în vârstă de 14 ani), refuzul acestora nu poate conduce la negarea unui drept prevăzut de lege în favoarea tatălui reclamant, în condițiile în care nu s-a făcut dovada de către pârâtă că păstrarea legăturilor personale dintre tată și minori ar afecta interesul superior al acestora. Incidentele relatate de către minori, conform celor arătate mai sus, nu denotă un comportament agresiv al reclamantului, ci, dimpotrivă, grija acestuia față de copiii săi.
Minora BTM a mai precizat că tatăl ei îi dă bani pentru nevoile ei personale, dar nu mamei sale, pentru pensie alimentară. Dacă, într-adevăr, reclamantul nu contribuie la cheltuielile privind creșterea și educarea minorilor, astfel cum s-a susținut prin întâmpinare, instanța reține că legea prevede alte remedii juridice pentru o asemenea situație, dar aceasta nu poate justifica restrângerea dreptului său de a menține legăturile cu minorii.
Minorul BT a arătat că practică tenis în fiecare zi, cu excepția zilelor de miercuri și de duminică; are multe turnee și nu dorește să se stabilească un program de vizită cum dorește tatăl său. În legătură cu acest aspect, minora BTM a relatat că, în perioada în care au fost în vizită la tatăl lor, fratele ei trebuia să plece întrucât avea tenis, dar reclamantul nu i-a crezut, motiv pentru care acesta a pierdut două zile de antrenament.
Fără a minimaliza importanța activităților extrașcolare ale copiilor, instanța reține că acestea nu sunt de natură să justifice prin ele însele restrângerea dreptului la vizită al reclamantului, respectiv exercitarea acestui drept în condiții necorespunzătoare. În acest sens, instanța reține că, astfel cum a arătat și reclamantul prin răspunsul la întâmpinare, și minorii au confirmat faptul că s-au întâlnit cu tatăl lor într-o benzinărie, neputându-se întâlni la ei acasă deoarece împotriva tatălui lor era emis ordin de protecție față de mama lor.
Sub acest din urmă aspect, instanța reține că, deși în dosarul …, pârâta din prezenta cauză a solicitat în final emiterea ordinului de protecție doar în favoarea sa, fără a solicita interzicerea legăturilor dintre tată și copii, consecințele emiterii acestui ordin de protecție s-au răsfrâns și în relația dintre aceștia, conform celor arătate mai sus.
Deoarece minorii se află la o vârstă influențabilă (dovadă în acest sens fiind chiar afirmațiile acestora, prin care s-a tins în special la evidențierea aspectelor susținute prin întâmpinare, iar nu și la evidențierea preocupării tatălui reclamant față de copiii săi), aceasta nu poate influența în mod semnificativ modul de stabilire a legăturilor personale și cu atât mai puțin nu poate determina autorizarea ruperii legăturilor dintre tată și copii ori restrângerea acestor legături, conform solicitării pârâtei din întâmpinare.
Cu ocazia administrării interogatoriului, reclamantul a arătat că nu este reală susținerea pârâtei potrivit căreia, după desfacerea căsătoriei dintre părți, ar fi continuat să creeze tensiuni și să exercite acte de violență, la care ar fi asistat și copiii, iar, în ceea ce privește conduita pârâtei, a arătat că aceasta, în ultimii doi ani, nu a încurajat păstrarea legăturilor personale dintre el și copii. Totodată, reclamantul a arătat că minorii sunt influențați, dar, cu ocazia Sărbătorilor de Paști, au fost la el deoarece ei și-au dorit, precizând că nu dorește să-i ia împotriva voinței lor.
În consecință, în condițiile în care nu au fost invocate și, cu atât mai puțin, nu au fost dovedite aspecte care să determine concluzia necesității restrângerii dreptului reclamantului la legăturile personale cu minorii, instanța apreciază că se impune stabilirea unui program de vizitare în favoarea acestuia. Raportat la prevederile art. 262, alin. (2) C.civ., exercițiul acestui drept al reclamantului nu poate fi limitat decât pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului. Refuzul copilului, în sine, nu constituie un motiv temeinic raportat la faptul că acesta nu are încă maturitatea necesară de a discerne între avantajele și dezavantajele menținerii legăturilor personale dintre el și părintele cu care nu locuiește.
Așadar, în contextul în care, coroborat cu alte împrejurări relevante cauzei, nu se întrevăd consecințe negative asupra dezvoltării armonioase a copiilor, solicitarea reclamantului de a i se recunoaște posibilitatea luării minorilor la domiciliul său nu doar o dată pe lună este justificată. Esențial în cauza de față este problema dacă exercitarea dreptului la vizită al reclamantului în modalitatea solicitată de pârâtă este de natură a vătăma în mod grav dreptul la legăturile personale dintre tată și copii. Or, programul de vizitare solicitat de pârâtă este total disproporționat și nu ține seama de faptul că reclamantului trebuie să i se asigure posibilitatea efectivă de a ține legăturile personale cu copiii. Astfel cum a subliniat și reclamantul cu ocazia interogatoriului administrat în cauză, stabilirea programului de vizită solicitat de pârâtă (un week-end pe lună, de sâmbătă, de la ora 12, până duminică, la ora 15) - ținând seama de împrejurarea obiectivă privind distanța destul de mare între domiciliul reclamantului și locuința copiilor - ar conduce în timp la restrângerea nepermisă a dreptului la legături personale.
În ceea ce privește programul de vizită propus de reclamant, instanța constată că acesta este în măsură să realizeze exercitarea efectivă a dreptului său la legături personale cu minorii, în măsura posibilităților, raportat la distanța mare dintre locuințele părților. Însă, instanța nu va admite acțiunea în totalitate, constatând că solicitarea reclamantului de a i se recunoaște posibilitatea luării copiilor la domiciliul său din două în două săptămâni ar putea perturba randamentul copiilor în activitățile lor școlare și extrașcolare, datorită oboselii ce s-ar acumula prin deplasarea lor din Satu Mare în Oradea, tur-retur.
Astfel, în contextul în care domiciliul reclamantului este în Oradea, iar locuința copiilor este în loc. Păulești, jud. Satu Mare, dreptul la legături personale trebuie stabilit ținând seama de faptul că nu este posibilă exercitarea acestui drept la modul ideal (cel puțin de două ori pe lună). Totodată, fiind întemeiată și solicitarea reclamantului de a i se recunoaște dreptul la legături personale pentru perioada vacanțelor școlare, la stabilirea programului de vizită în această perioadă, instanța a avut în vedere necesitatea asigurării alternative pentru fiecare dintre părinte a dreptului la păstrarea legăturilor personale cu copiii în perioada sărbătorilor de iarnă.
Pentru considerentele de mai sus, ținând seama de dispozițiile art. 262, alin. (2), art. 263 și art. 401 C.civ., respectiv de prevederile art. 19 din Legea nr. 272/2004, instanța a admis în parte cererea și a stabilit următorul program de păstrare a legăturilor personale dintre reclamant și minorii BTM, născută la data de 29.05.2001, și BT, născut la data de 19.01.2007, astfel: din trei în trei săptămâni, la sfârșit de săptămână, respectiv începând de vineri, de la orele 17, până duminică, la orele 15; în timpul vacanțelor școlare: o lună în vacanța de vară, respectiv în luna iulie; pe o perioadă totală de 7 zile în vacanța de iarnă - respectiv, în anii pari, incluzând sărbătorile de Crăciun și excluzând sărbătoarea de Anul Nou, iar, în anii impari, excluzând sărbătorile de Crăciun și incluzând sărbătoarea de Anul Nou; prin luarea copiilor de către reclamant la domiciliul său, cu obligația readucerii lor la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită.
| ← Clauze abuzive. Jurisprudență Contracte | Pretenţii. restituire contravaloare bunuri confiscate în... → |
|---|
