Pretenţii. restituire contravaloare bunuri confiscate în temeiul unui proces-verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
Judecătoria SATU MARE Sentinţă civilă nr. 759/24.04.2015, definitivă prin respingerea apelului din data de 24.04.2015
Pretenții. Restituire contravaloare bunuri confiscate în temeiul unui proces-verbal de contravenție
În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept, iar dacă bunurile au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
În aprecierea valorii de circulație a unor produse agricole confiscate și valorificate, se pot avea în vedere prețurile medii ale principalelor produse agricole stabilite prin hotărâre a consiliului județean, împrejurare în raport cu care nu se mai impune efectuarea unei expertize cu privire la valoarea de circulație a bunurilor.
Adăugarea de TVA sumei astfel stabilite nu este justificată, întrucât dispozițiile art. 41 alin. 2 din OG nr. 2/2001 nu pot fi interpretate prin analogie cu alte dispozițiile legale, iar prin aplicarea TVA ar însemna să se stabilească un alt cuantum al despăgubirii, mai mare decât valoarea de circulație a bunurilor.
Judecătoria Satu Mare, Secția civilă, Sentința civilă nr. 759/24.04.2015, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 468/07.10.2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare
Prin procesul-verbal de contravenție seria AP, nr. 108898/12.09.2013, reclamanta a fost sancționată contravențional de către IPJ Satu Mare, reținându-se că aceasta transporta cantitatea de 4.000 kg de porumb, fără a avea asupra sa documentele care să justifice proveniența licită. Totodată, reclamantei SC B SRL i s-a aplicat măsura complementară a confiscării cantității de 4.000 kg porumb.
În urma soluționării plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal susmenționat, Judecătoria Satu Mare s-a pronunțat prin Sentința civilă nr. 1345/20.03.2014 (rămasă definitivă prin neapelare), în sensul anulării procesului-verbal de contravenție și restituirii cantității de 4.000 kg porumb confiscate.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească, reclamanta s-a adresat, la data de 21.07.2014 Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu Mare cu o somație prin care a solicitat punerea în executarea a sentinței sus amintite.
Compartimentul valorificare bunuri din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Satu Mare a comunicat reclamantei faptul că restituirea contravalorii bunurilor în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă se face în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 3 din H.G. nr. 731/04.07.2007, respectiv la nivelul valorii recuperate în urma valorificării, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, astfel "....ținând cont de cantitate și volum, de prețul cu ridicarea, de cheltuielile cu depozitarea fiind valorificate în baza facturii având seria SM CVB 29/19.12.2013 la valoare de 0,30 lei/kg, însumând un total de 1.200 lei cu TVA..."
În apărare, pârâta a invocat, cu privire la restituirea contravalorii bunurilor valorificate, prevederile art. 40 din HG 731/2007 (republicată), cu privire aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.
Instanța a reținut dispozițiile art. 1 din HG 731/2007 (republicată) care stipulează că, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, se valorifică următoarele bunuri, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel: bunurile confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii, al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau al deciziilor organelor împuternicite să dispună confiscarea, dacă deciziile, respectiv procesele-verbale sau alte acte prin care s-a dispus confiscarea, nu au fost contestate în termenul legal sau au fost contestate și contestația a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, dispozițiile invocate de către pârâtă nu sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care procesul-verbal prin care s-a dispus confiscarea a fost contestat în termenul legal, iar contestația, respectiv plângerea a fost admisă.
În consecință, nici dispozițiile art. 40, alin. 3 din HG 731/2007 conform cărora, în cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării nu sunt aplicabile în speță.
Instanța reținut dispozițiile art. 41 alin. 2 din OG2/2001, conform cărora, în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept, iar conform alin. 3 din același act normativ, dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
În cauză nu s-a impus efectuarea unei expertize cu privire la valoarea de circulație a bunurilor, deoarece, prin Hotărârea nr. 255/2012, Consiliul Județean Satu Mare, în baza obligației sale prevăzute de art. 62 alin. (2^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu privire la adoptarea, prin hotărâre de consiliu județean a prețurilor medii ale principalelor produse agricole, a aprobat pentru anul 2013 prețul mediu al porumbului boabe la nivelul sumei de 0,60 lei/kg. Instanța considera acest preț ca fiind la nivelul valorii de circulație a bunurilor, în sensul art. 41 din OG 2/2001.
Prin urmare, instanța a stabilit valoarea despăgubirii datorate reclamantului la nivelul sumei de 2.400 lei, respectiv 4.000 kg (cantitatea de porumb confiscată) x 0,60 lei/kg.
Adăugarea TVA acestei sume nu este justificată, deoarece dispozițiile art. 41 alin. 2 din OG2/2001 nu pot fi interpretate prin analogie cu alte dispozițiile legale, de asemenea prin aplicarea TVA ar însemna să se stabilească un alt cuantum al despăgubirii, mai mare decât valoarea de circulație a bunurilor.
| ← Dreptul la legături personale între părinte cu minor. motive... | Anulare titlu de proprietate; dovada mandat acordat pentru... → |
|---|
